95,170 matches
-
-i școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc la masă aruncând priviri fugare asupra adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu porunci de felul acesta, a continuat să mormăie. În special spre fundul sălii. Măi! Voi nu auziți că tovarășu’ săcritari o strigat liniște? - s-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tot cu vorbă bună - a grăit Petrache. Cum se vede treaba, nu vreți să intrați în întovărășire. Vă împotriviți liniei partidului nostru și... Tașmău a lăsat anume amenințarea să plutească în aer, așteptând să vadă efectul... Și a fixat doar privirea zgrunțuroasă asupra lui Petrache și Costăchel. Chersân ar fi vrut să mai spună ceva, dar n-avea curaj. Milițianului îi fugeau ochii în toate părțile, așteptând parcă o poruncă... Daurel ședea în zloată, ca un câine de pripas. Noi nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din tagma exploatatorilor? Cine a vrut să-l sugrume pe tovarășul Daurel Cocioabă - om devotat cauzei noastre? Eu? Sau tu?! Și pe deasupra ai și un fecior care termină liceul și sigur vrea să intre la facultate... Costăchel și-a fixat privirea asupra căpitanului și-l asculta cu încordare.Chipul sculptat în piatră trăda hotărârea! „Mă ameninți, domnule căpitan?! Vrei să mă sperii?! Nu-i așa ușor cu Vulturii! S-o știi!” Până una-alta, eu te sfătuiesc să te mai gândești
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu noi? De ce abați asupra noastră toate nenorocirile? Cu ce ți-am greșit, Doamne?” Când totul a fost gata, Costăchel s-a apropiat de Măriuca și a îmbrățișat-o. Privirea lui purta toată durerea din lume... Să ai grijă de gospodărie, Măriucă! Eu am să mă întorc! Negreșit am să mă întorc! Iar tu, băiete - s-a întors către fecior - s-o ajuți pe mama! Tu rămâi singurul ajutor pentru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
știe dacă o intrat la facultate? Ori nu l-o primit, cum m-o făcut să înțeleg securistul cela... Da’ eu? Eu... pentru a câta oară mă întorc din Infern?”... S-a oprit pentru o clipă să-și tragă sufletul. Privirea i s-a agățat de turlele bisericii lui Bașotă, topite în vatra de jar a asfințitului... Un dangăt prelung de clopot plutea sub bolta aurită a cerului, trăgând după el lințoliul nopții... 11 iunie 2005
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o dulceață aparte; cum să se dezlipeacă de mastodontul aflat în deplina lui stăpânire!? Nu-și putea imagina că ar putea să zăbovească ore în șir pe scăunelul lui cu trei picioare sub cireșul din fața casei și să aibă sub priviri mereu aceleași orătănii și cele câteva straturi de ceapă din mica lui gospodărie. Ochii lui erau deprinși să cuprindă din mersul trenului întinderile ce i se desfășurau în cale, gările cu mulțimea pestriță a pasagerilor pe care-i purta după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
floare pe catedră, fără a-l desconspira pe făptuitorul delicatului gest. Ea privea floarea, o lua în mână, o mirosea, trecea în revistă întreaga clasă cu gândul să-l descopere pe cel care îi procurase o asemenea bucurie, dar nici o privire nu trăda autorul. Mulțumea, apoi zâmbea conspirativ, se așeza pe scaun și deschidea catalogul. Îl răsfoia la întâmplare ca după câteva clipe să-l închidă. Pășea apoi în clasă; începea desfășurarea lecției, ca de fiecare dată, cu un fragment din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un studiu de specialitate. Probabil îi aparținea Doinei, pentru că enumera noile medicamente apărute pe piața medicală din unele țări europene și prescrierea acestora pentru prevenirea sau tratarea diferitelor boli. N-o interesa. Puse cartea la locul ei și-și roti privirile prin încăpere. Tablouri de preț, vaze de cristal, draperii grele de pluș, covor persan de cea mai bună calitate... Ce diferență între mediul în care trăia ea și familia doctorului Teodoru. O fulgeră o idee care nu avea nici un suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-i înfățișeze peste câte prăpăstii trecuse, că nu iubise niciodată și nici nu fusese iubită. Dar acum, după îndelungă chibzuință, când avea deja 35 de ani, voia să-i dea vieții sale un sens, își dorea un copil. Văzând privirea întrebătoare a doctorului, Simona își întări spusele: Da, da, așa cum ați auzit, îmi doresc un copil. Vi se pare firesc? conchise ea. El se arătă oarecum contrariat. În mintea sa se născu întrebarea: De ce îi făcea asemenea mărturisiri tocmai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pot pune în posturi mai mult decât nefavorabile. Mi-am luat libertatea de a vă considera un confident căruia îi pot încredința o durere a mea care nu a fost diagnosticată de medicii spitalului. Domnișoară Simona! Tonul și mai ales privirea plină de înțelesuri nu aveau nevoie de cuvinte. Ea se prefăcu a nu înțelege mesajul și continuă: Doctore, n-ar fi mai simplu să-mi spuneți Mona, cum mă strigă mama, spuse ea pe neașteptate. Sau Simona, deși această particulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
uneori acestea au mai multă sare și piper. Când un lucru e condimentat, e mai apetisant. Bunăoară să abordăm câteva noțiuni elementare de engleză. Ce ziceți? Ce să spun!? Nu era în răspunsul său o negație hotărâtă, dar nici o afirmație. Privirile îi fură însă atrase de faptul că Simona era învelită numai cu cearșaful. Se putea bănui acest lucru, de vreme ce la fiecare mișcare se clădinau doi sâni masivi, chemători. Sub pânza albă, bine mulată, formele corpului apăreau amplu desenate. Aflat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
peste precupările oamenilor, cunoscuți și necunoscuți, peste micimea concetățenilor privitoare la modul ei de viață. Din anonima de altădată, datorită colportorilor de zvonuri și transmiterii acestora, în progresie geometrică, devenise o persoană cunoscută în întreaga urbe. Pe unde trecea simțea priviri abil mascate, înghiontiri din coate și auzea vorbe cu sensuri ambigue. Bărbații, în marea lor majoritate, nu se lăsau influențați de ponegririle care circulau nestingherite, grație celor lipsiți de ocupații serioase. Simona se obișnuise cu toate dar, că devenise imună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
străină, hai o dată! mai spuse tatăl văzând că Simona prelungește fără un motiv anume invitația de a lua masa împreună. Când în cele din urmă Simona se așeză pe scaun, ambii părinți o studiară în fugă, apoi schimbară între ei priviri întrebătoare. Deși vorbele lipseau, în mintea lor încolțiră unele întrebări ce-și așteptau răspunsuri. Mâncară fără să închege obișnuitul dialog, întotdeauna prezent la mesele lor. Mama desprinse o aripă din puiul nici pe jumătate mâncat și i-o întinse Simonei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe un alt scaun și începu să răsfoiască niște reviste de modă. Pentru ea timpul nu purta insemnele zorului. Așa cum îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar mai devreme de cele zece minute, sub privirile întrebătoare ale unor femei care-și așteptau rândul. Coafeza începu printr-o migăloasă șamponare a părului urmând, cu tot dichisul, o suită de operații premergătoare coafării. Îi oferi clientei sale un jurnal cu diferite coafuri pentru a opta, dacă dorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Bine, fata mamei, mănâncă ceva și culcă-te! Spuneai că mâine s-ar putea să vă dea extemporal la zoologie? Da, așa cred, dar voi nu mâncați? Noi am mâncat mai devrem și tata pleacă la spital... Între soți înterveniră priviri ce vorbeau mai mult decât toate cuvintele de până atunci. Eu am plecat, spuse Teo. Nu se știe când vin diseară, s-ar putea să fiu de gardă. În ușă, Doina îi mai spuse șoptit: Poate ar trebui să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cele din urmă, încărcat nervos, ajunse la casa părinților săi. Bucuria îmbrăcă întreaga casă într-o haină de sărbătoare. Trecuse mai mult timp de când părinții nu-și văzuseră feciorul călcându-le pragul. Teo intră în casă vizibil zorit. Își roti privirile prin prima încăpere, apoi prin a doua, chipurile din dorința de a-și revedea căminul părintesc dar el, de fapt își căuta soția și fata. După toate aparențele nu se aflau aici. Rămase descumpănit. Doina nici nu se gândise poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se depărtă de mama ei în fugă. Doina observă că din ochii fetei, ca niște boabe de rouă, se rostogoliră mai multe lacrimi. Intră în farmacie cu aerul unui om răvășit. Paloarea feței ei trăda zbuciumul interior. Evitând cu abilitate privirile întrebătoare se strădui să acopere cât mai bine ceea ce se vedea și cu ochiul liber și începu o nouă zi de muncă. * Seara, când Teo parcă mașina văzu lumină în casă. Îi era frică de prezența unor nechemați. Hoții știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vocea nu-i aparține dr. Teodoru? Ce dorești, duduie? Vreau să vorbesc cu dr. Teodoru...! Duduie, caută-l în altă parte; nu i-a mai plăcut aici și și-a mutat biroul... Socotind că a emis o perlă, trecu o privire triumfătoare peste asistență, să vadă ce efect a avut gluma sa. Unii au zâmbit silit, alții au pus capul în pământ, dar el și-a continuat nestingherit logoreea ca pe un discurs electoral. Mona îl sună acasă pe doctor. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mânca, spăla vasele și se cuibărea în dormitor cu o carte în mână, rămânând la aceeași pagină îndoită de câteva luni. Vestea schimbării din funcție a soțului ei ajunsese repede și la farmacie. Colegele o tratară cu înțelegere. Îi evitau privirea din care lipseau doar lacrimile și o înconjurau cu grijă colegială. Acum, în seara aceasta, se gândi, se tot gândi și parcă noua veste i se răsuci din nou în rana deja arzând de durere. Teo era totuși soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întinse mâna pentru a-și lua la revedere, ca între bărbați. Domnul necunoscut răspunse gestului lui Răducu și la rândul său îi întinse și el mâna. Era un semn de curtoazie. Se uită în același timp la mama copilului. În privirile acelui domn erau atâtea înțelesuri, că ea nu-l putu onora decât cu un zâmbet de complezență. Continuându-și drumul către casă, îl întrebă: Ce ai vorbit cu domnul acela din fața farmaciei? L-am întrebat, răspunse Răducu dezinvolt, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare foarte rău că te-am cunoscut! O țintui apoi cu o privire în care se citea o dezamăgire greu de exprimat față de cea care-i dăduse viață. Mămica lui nu-l bătuse niciodată. Nici ea nu-și putuse închipui că ar fi în stare să-l lovească cu atâta furie. Își descărcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
căuta era Simona. Oare ce mai voia? Văzând că nu poate să-l prindă la telefon, aceasta se hotărî să-i facă o vizită inopinată la spital. Când o întâlni doctorul pe holul de așteptare al maternității, rămase surprins. După privirea cu care îl săgetă, Teo avu pentru o clipă impresia că i-a apărut în față o panteră gata să-l sfâșie. Starea ei de surescitare putea fi deslușită cu claritate din mobilitatea ochilor, mișcarea neliniștită a brațelor și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce putea fi apreciată ca relativă însă era plantat un semn de întrebare, întocmai unui marcator, rămas amenințător la răscruce de drumuri. Priveau amândoi ca niște îndoliați spre apus dorind să alunge toate gândurile negre, ca apoi să-și îndrepte privirile spre răsărit, spre izvorul de lumină, de la care așteptau un semn purtător de nădejde. Erau momente când li se părea că două păsări diferite, Spaima și Speranța zburau împreună deasupra casei lor, însă nici una nu se oprea să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Evaluarea viabilității planului propus. Este recomandat ca planificarea să se facă pe un an în avans, să fie reactualizată o dată la trei luni și revăzută permanent. În vederea delegării unor responsabilități cu eficiență sporită, este bine să ne mai aruncăm o privire la: Ø Definirea principalelor obiective ale postului Ø Delegarea sarcinilor care pot fi făcute: ü mai bine de subordonați, datorită cunoștințelor specifice ale acestora (documentare, indexare etc.) ü cu costuri mai mici de către subordonați (la salarii mai mici) ü mai
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
conturează descoperirea propriului talent literar de către un tânăr licențiat în Filologie, Osvald, care eșuează ca profesor, apoi în alte locuri de muncă, până ce are „iluminarea” că menirea lui este scrisul. Își face un „laborator de creație” în casa părinților, sub privirile ironice și dezaprobatoare ale familiei. Dojana surorii Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]