6,400 matches
-
victoria de la Narses și capturarea orașului Nisibis de la perși, i-a lăsat locul lui Flavius Severus și lui Maximin Daia. La 25 iulie 306 , Constantin a fost proclamat împărat de către trupele din Britania. Câteva luni mai târziu, Maxentius a fost proclamat împărat la Roma de către gărzile pretoriene. Recunoașterea lui Constantin cel Mare ca Cezar că membru inferior al tetrarhiei, de către Galerius, și refuzul lui Maxentius au dus la destrămarea tetrarhiei. Maximian Herculius a revenit pe scenă politică. Maxentius s-a proclamat
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
proclamat împărat la Roma de către gărzile pretoriene. Recunoașterea lui Constantin cel Mare ca Cezar că membru inferior al tetrarhiei, de către Galerius, și refuzul lui Maxentius au dus la destrămarea tetrarhiei. Maximian Herculius a revenit pe scenă politică. Maxentius s-a proclamat princeps, cerând recunoașterea din partea lui Galerius, dar fiind refuzat, a luat titlul de Augustus și a apelat la tatăl sau, căruia i-a trimis purpura, fiind salutat ca Augustus. Pe fondul pericolului reprezentat de avansul tetrarhic în Italia, ambele expediții
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
iar raporturile de forțe din cadrul imperiului se schimbă. Maximin Daia a fost recunoscut drept coleg de Maxentius, iar Licinius și Constantin au încercat o apropiere după bătălia de la Milvius. În timpul lui Galerius, în 311 este emis edictul de la Nicomedia, ce proclamă libertatea de cult al creștinilor și resituirea bunurilor confiscate, fiind reînnoit în 313 în urmă dezbaterilor dintre Licinius și Constantin la Milano. În 312, Constantin a condus o expediție în Italia, obținând o victorie la Verona. La Podul Milvius, a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Milano. În 312, Constantin a condus o expediție în Italia, obținând o victorie la Verona. La Podul Milvius, a obținut o victorie decisivă asupra lui Maxentius. S-a folosit cu acest prilej de senatul roman că factor de legitimare, fiind proclamat de senat că senior și maximus Augustus. După întâlnirea de la Mediolanum dintre Constntin și Licinius, alături de confirmarea edictului de toleranță de la Serdica pe plan religios și căsătoria lui Licinius cu Constantia, sora lui Constantin, cei doi au convenit împărțirea puterii
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
purtat o apropiere de creștinism, pe când Licinius a susținut revalorizarea cultelor polițiste . Constantin se consideră că protector al creștinilor, acordându-le o serie de măsuri privilegiate în imperiu, pe când Livinius dorea revenirea la tradiționalismul roman. După Chrysopolis, Constantin și-a proclamat fiul, Constantius, ca Cezar, iar la 8 noiembrie 324 a fondat noua Roma: pe locul fostei colonii megariene Byzantion a fost fondat orașul ce-i va purta numele. În 326, Licinius a fost executat sub acuzația de complot. Sunt executat
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
să elimine creștinismul, instaurând un cult neoplatonic dedicat Soarelui, Nu i-a persecutat pe creștini. A murit bătălia de la Maranga, în războiul cu perșii în 363, iar cultul Soarelui s-a destrămat și a fost denumit „Iulian Apostatul”. Trupele îl proclamă împărat pe Flavius Iovianus, care prin politică să defensivă, pierde multe posesiuni câștigate în Mesopotamia de Galerius. Se reîntoarce la creștinism. În februarie 364, un militar de profesie, Valentinian I , a fost proclamat împărat. La cererea armatei sale, l-a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
a fost denumit „Iulian Apostatul”. Trupele îl proclamă împărat pe Flavius Iovianus, care prin politică să defensivă, pierde multe posesiuni câștigate în Mesopotamia de Galerius. Se reîntoarce la creștinism. În februarie 364, un militar de profesie, Valentinian I , a fost proclamat împărat. La cererea armatei sale, l-a numit că împărat al estului pe Valens, ce locuia la Constantinopol și interzice sacrificiul precum și intrarea în temple și răspândirea tămâii. Și-a îndreptat atenția asupra consolidării urgențe a granițelor imperiului. I-a
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
imperiului ,luptând împotriva cultelor păgâne. A scos altarul Victoriei din curia senatului, iar prefectul orașului primește ordin de a se construi basilica sfântului Petru.Retrage donațiile și privilegiile templelor păgâne, continuând politică lui Grațian. În 391 interzice cultele păgâne. A proclamat în 392 învățăturile Sinodului de la Niceea și credință Romei drept religie a imperiului. Grațian și Theodosiu au renunțat la titlul de pontifex maximus, pe care l-a preluat Papa. Thedosiu a avut viziuni religioase și politici progresiste. A solicitat ajutorul
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
după căderea imperiului. Una dintre ipostazele revalorizării Evului mediu a fost preferința pentru arhitectură gotică și nostalgia după ruinele medievale. Goticul a fost considerat cea mai sublimă expresie artistică a creștinității, în timp ce germanii și francezii sunt în competiție pentru a proclamă stilul gotic ca stil național. Goticul era mai apreciat și decât clasicismul grecesc moștenit din secolul XVIII. Arhitectura gotică era rațională, ordonată, simetrică și finită. În arhitectura europeană apare stilul neogotic, care reia temele principale ale stilului gotic medieval, fiind
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
politice, de la revoluția franceză din 1789 și instaurarea dictaturii iacobine din 1793, la proclamarea imperiului napoleonian în 1804 și, ulterior, la revoluția din iulie 1830, când au fost înlăturați Bourbonii și a fost adusă dinastia de Orleans. În 1848 este proclamată a doua Republică, iar în 1852, Napoleon Louis Bonaparte se proclamă împărat, dar este detronat în 1870, fiind impusă a treia Republică. Aceste evoluții le-a trăit și Francois Guizot (1787-1874), care a fost istoric și politic francez. Tatăl sau
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1793, la proclamarea imperiului napoleonian în 1804 și, ulterior, la revoluția din iulie 1830, când au fost înlăturați Bourbonii și a fost adusă dinastia de Orleans. În 1848 este proclamată a doua Republică, iar în 1852, Napoleon Louis Bonaparte se proclamă împărat, dar este detronat în 1870, fiind impusă a treia Republică. Aceste evoluții le-a trăit și Francois Guizot (1787-1874), care a fost istoric și politic francez. Tatăl sau a fost ghilotinat în 1794 de iacobini. Din 1805 a studiat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
bază, progresul - ca scop). În acest mod, afirmă Auguste Comte, omenirea putea realiza armonia dintre individ, societate și univers, iar în semn de respect pentru Saint-Simon, cel care a întrebuințat pentru prima oară termenul de "filozofie pozitivistă", acesta a fost proclamat marele preot al pozitivismului. Auguste Comte a urmărit crearea unei filosofii pozitiviste, corespunzătoare ultimului stadiu la care omenirea trebuia să aspire în viziunea sa, după ce a trecut prin faza teologică și acea metafizică, care erau considerate drept faze necesare în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
să le controleze.” Despre pozițiile politice ale lui Tismăneanu, Gallagher scrie: “Vladimir Tismăneanu a stat în mai multe luntri. A fost un apropiat al celor care au sfidat neocomunismul la începutul anilor '90, dar în 2004 era gata să-l proclame pe Ion Iliescu un lider luminat care, în ciuda unor defecte, a jucat un rol în consolidarea democrației românești.” Despre relațiile lui Tismăneanu cu Iliescu și Băsescu Gallagher scrie: ”Tismăneanu i-a fost de folos lui Iliescu în 2004, deoarece președintele
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
unde regele a avut comanda supremă participând alături de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și marele duce Nicolae. Din oțelul unui tun de la Plevna regele și-a făcut o coroană în amintirea acelor lupte în urma cărora România și-a proclamat independența la 10 mai 1877. În 1881 România se proclamă regat, iar Carol I devine astfel rege, domnia sa durând 48 de ani. Cea care avea să-i fie alături mereu, ca o regină și soție a fost principesa Elisabeta de
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
al II-lea al Rusiei și marele duce Nicolae. Din oțelul unui tun de la Plevna regele și-a făcut o coroană în amintirea acelor lupte în urma cărora România și-a proclamat independența la 10 mai 1877. În 1881 România se proclamă regat, iar Carol I devine astfel rege, domnia sa durând 48 de ani. Cea care avea să-i fie alături mereu, ca o regină și soție a fost principesa Elisabeta de Neuwied, născută la 29 decembrie 1843 în castelul părintesc din
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
rege-copil care conducea țara prin consilul de regență format din principele Nicolae (fratele lui Carol), patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Carol însă se întoarce în țară și cu ajutorul unor politicieni și ofițeri este proclamat rege la 8 iunie 1930. Fostul copil-rege Mihai I, la 9 ani devine din nou prinț moștenitor, primind drept consolare de la tatăl său titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În cei 10 ani cât a domnit tatăl său, 1930-1940
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
s-a menținut până la dizolvarea acestuia din 1806, incluzând Germania actuală, teritorii din Italia, Boemia, Burgundia. Imperiul a luat naștere în Francia de est, regat apărut de pe urmă diviziunii Imperiului Carolingian. În 962, Otto I a fost încoronat ca împărat, proclamându-se ca succesor al lui Carol cel Mare. Unii istorici consideră că încoronarea lui Carol cel Mare reprezintă punctul de început al imperiului, pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea lui Otto. Imperiul Romano-German părea să fie o continuitate a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Rudolf al II-lea al Burgungiei și văduva regelui Lothar al II-lea al Italiei, mort în 950, a căzut în prizonierat, fiind întemnițată de markgraful Berengar al II-lea de Ivrea, un protejat al lui Otto, care s-a proclamat rege. Otto I a traversat Alpii, în 951, învingându-l pe Berengar, iar în 952, l-a obligat să-i depună omagiu. A cucerit Pavia și s-a căsătorit cu Adelaida. S-a intitulat ca rege al francilor și longobarzilor
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
În anii 1789-1797 s-a luptat cu Franța. Acolo o revoluție a maselor populare sprijinită de burghezie a răsturnat monarhia bourbonă instaurând o republică efemeră și măcinată de lupte interne. Austria, Spania, Prusia și Anglia, puterile dominante ale Europei, se proclamă apărătoare ale Bourbonilor, dar vor suferi numai neajunsuri datorită unui general francez tânăr și capabil: Bonaparte. După primul război mondial Austria și Ungaria (Imperiul Austro-Ungar) pierd teritoriile ocupate. Tratatele de la Saint-Germain și Versailles interzic atât Austriei cât și Germaniei o
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a mai propus și nici azi nu mai propune date privitoare la revenirea lui Hristos. Aceasta nu înseamnă că nu pune accent pe istoricitatea acestui eveniment și pe necesitatea convertirii personale în vederea întâlnirii cu Dumnezeu. Pentru această Biserică Decalogul este proclamat ca legea morală supremă pentru întreaga omenire. Ziua a șaptea a săptămânii, zi dedicată odihnei este sâmbăta Sabatul și nu duminica, așa cum au celelalte Biserici creștine. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea neagă doctrina nemuririi sufletului și crede că nemurirea
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
având un rol economic și politic important, umplând fisura dintre elita aristocratică și clasele inferioare. Deși democratică, cosmopolită, dinamică și întreprinzătoare, Marea Britanie era îngrijorată de evoluția relațiilor internaționale, mai ales de ascensiunea nazismului și comunismului în Europa. În 1916 irlandezii proclamă independența Irlandei, dar sunt înfrânți de armata engleză. Adunarea Constituantă de la Dublin proclamă în 1914 independența Irlandei. În 1921, printr-un acord anglo-irlandez, Irlanda devine dominion (cu excepția Irlandei de Nord, Ulsterul); crearea statului Irlanda. În 1922 începe un adevărat război
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
clasele inferioare. Deși democratică, cosmopolită, dinamică și întreprinzătoare, Marea Britanie era îngrijorată de evoluția relațiilor internaționale, mai ales de ascensiunea nazismului și comunismului în Europa. În 1916 irlandezii proclamă independența Irlandei, dar sunt înfrânți de armata engleză. Adunarea Constituantă de la Dublin proclamă în 1914 independența Irlandei. În 1921, printr-un acord anglo-irlandez, Irlanda devine dominion (cu excepția Irlandei de Nord, Ulsterul); crearea statului Irlanda. În 1922 începe un adevărat război civil care opune pe cei care refuză împărțirea insulei celor de la guvernare. În
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
subiect, în 1834 a izbucnit un scandal care a dus ulterior la o înghețare a negocierilor pentru următorii patru ani. Un grup naționalist din corpul legislativ începe în aceasta perioadă de stagnare să lucreze la un proiect propriu de constituție, proclamând sfârșitul protectoratului rus și al suzeranității otomane, cu garanții ale autodeterminării din partea puterilor europene ale vremii. Conducătorul radical al acestei mișcări, Ioan Câmpineanu, întreținea legături puternice cu gruparea poloneză Związek Jedności Narodowej (Asociația Uniunii Naționale) condusă de aristocratul Adam Jerzy
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
atunci, iar RDG-ul a încetat să mai existe. Din momentul acestei reunificări, Republica Federală Germania — care este în continuare numele oficial al țării acum reunite — este cunoscută în mod neoficial cu numele simplu de Germania. Germania Occidentală și-a proclamat deplina suveranitate la 5 mai 1955, deși trupele americane, britanice și franceze au staționat în țară tot atâta cât au staționat și trupele sovietice pe teritoriul RDG-ului. Până cu puțin timp înaintea reunificării, cele patru puteri învingătoare nu au
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
reînceput pe 18 mai 1803 cu declarația de război a Angliei. Țelurile aliaților s-au schimbat de-a lungul conflictului: nu numai că trebuiau să-l oprească pe Bonaparte, dar în Franța trebuia restaurată monarhia. Senatul francez (prin "sénatus-consulte") a proclamat Imperiul Francez pe 18 mai 1804, validat ulterior printr-un plebiscit. Napoleon s-a autoîncoronat împărat la Notre-Dame pe 2 decembrie. Napoleon a plănuit o invazie a Insulelor Britanice și a masat 180.000 de soldați la Boulogne. Pentru a
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]