5,338 matches
-
koji": Formele reduse de dativ/locativ ale acestui pronume ("kȏmu, kȏme, kȏm") se deosebesc numai prin natura accentului de cele la aceleași cazuri ale pronumelui "tko": "kòmu, kòme, kȍm". Acestea exprimă trei grade de depărtare: Majoritatea acestora se formează din pronume sau adjective pronominale interogative la care se adaugă anumite elemente de compunere: Exemple în propoziții: Netko te pozdravio" „Te-a salutat cineva”, Ništa nećeš doznati" „N-o să afli nimic”, "Bit ću sretan ako se nađe 'ikakav bolji izlaz iz ovoga
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
gdjekoji oštar nož" „Poate s-o găsi vreun cuțit ascuțit”, "Znam od svega ponešto „Știu din toate câte ceva”, "Uvijek brbljaju koješta „Mereu vorbesc aiurea”, "Donesi štogod da pojedemo" „Adu ceva, orice de mâncare”. Mai sunt și locuțiuni nehotărâte formate cu pronume/adjective interogative împreună cu anumite particule scrise separat, toate cu sensul dat în română de către „ori-”: Exemple în propoziții: "Nikad me neće prevariti makar kolik lažac bio" „N-o să mă păcălească niciodată, oricât de mare mincinos ar fi”, "Samo da naiđemo
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
gdje?" „unde?”, "kamo?" „încotro?”, "kud(a)?" „pe unde, pe ce cale?”, "odakle?" „de unde?”, "kako?" „cum?”, "koliko?" „cât?”, "zašto?" „de ce (din ce cauză; cu ce scop)?”. De la adverbe interogative se formează adverbe nehotărâte cu aceleași elemente cu care se formează și pronume nehotărâte: Se mai formează și locuțiuni adverbiale nehotărâte cu particule având sensul „ori-”, cu care se formează și locuțiuni pronominale nehotărâte: "ma kad(a) = bilo kad(a)" „oricând”, "ma kako = bilo kako" „oricum”, "ma gdje = bilo gdje" „oriunde”, "ma kuda
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
sensul „ori-”, cu care se formează și locuțiuni pronominale nehotărâte: "ma kad(a) = bilo kad(a)" „oricând”, "ma kako = bilo kako" „oricum”, "ma gdje = bilo gdje" „oriunde”, "ma kuda = bilo kuda" „pe oriunde”. Formând complemente și atribute împreună cu substantive sau pronume, cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz al substantivului/pronumelui: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sensul lor sau de natura verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanță "-a" ~ ∅. Vocala "a" este
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
kad(a) = bilo kad(a)" „oricând”, "ma kako = bilo kako" „oricum”, "ma gdje = bilo gdje" „oriunde”, "ma kuda = bilo kuda" „pe oriunde”. Formând complemente și atribute împreună cu substantive sau pronume, cele mai multe prepoziții se folosesc cu un singur caz al substantivului/pronumelui: Alte prepoziții se folosesc cu două sau chiar trei cazuri, în funcție de sensul lor sau de natura verbului regent: Observație: În cazul unor prepoziții există alternanță "-a" ~ ∅. Vocala "a" este adăugată prepoziției cu scopul pronunțării mai ușoare, atunci când cuvântul următor începe
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
poate alege nici oaspeții, nici prietenii”. „Nici” se exprimă cu "i" înaintea lui "ne": "Ali njih nitko i ne gleda" „Dar la ei nici nu se uită nimeni”. Particula "ni" servește ca element prim de compunere și la formarea de pronume și adverbe nehotărâte: "Nitko ništa nije krio!" „Nimeni nu ascundea nimic!”, "I nigdje nema nikoga!" „Și nu e nimeni nicăieri!”. Prepozițiile despart particula "ni" de pronume/adverb: Ne možeš me zamijeniti ni sa čim" „Nu mă poți înlocui cu nimic
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
uită nimeni”. Particula "ni" servește ca element prim de compunere și la formarea de pronume și adverbe nehotărâte: "Nitko ništa nije krio!" „Nimeni nu ascundea nimic!”, "I nigdje nema nikoga!" „Și nu e nimeni nicăieri!”. Prepozițiile despart particula "ni" de pronume/adverb: Ne možeš me zamijeniti ni sa čim" „Nu mă poți înlocui cu nimic”. Interogația totală se poate exprima prin intonație interogativă fără alt mijloc, dar și cu particule interogative. Exemple: În astfel de propoziții se pot folosi unele pronume
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
pronume/adverb: Ne možeš me zamijeniti ni sa čim" „Nu mă poți înlocui cu nimic”. Interogația totală se poate exprima prin intonație interogativă fără alt mijloc, dar și cu particule interogative. Exemple: În astfel de propoziții se pot folosi unele pronume nehotărâte formate cu "i-". Acesta implică sensul „măcar, cel puțin”: "Je li išta pojeo?, echivalent cu "Je li makar nešto pojeo?" „A mâncat măcar ceva?”, "Je li te itko čuo?", echivalent cu "Je li te makar netko"' čuo?" „Te-a
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cel puțin”: "Je li išta pojeo?, echivalent cu "Je li makar nešto pojeo?" „A mâncat măcar ceva?”, "Je li te itko čuo?", echivalent cu "Je li te makar netko"' čuo?" „Te-a auzit măcar cineva?” Interogația parțială se exprimă cu pronume și adverbe interogative corespunzătoare părților de propoziție la care se referă (vezi mai sus Pronume și adjective pronominale interogativ-relative și Adverbe interogative). Acest fel de propoziție se poate de asemenea exprima nu numai prin intonație, ci și cu ajutorul particulei "li
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
măcar ceva?”, "Je li te itko čuo?", echivalent cu "Je li te makar netko"' čuo?" „Te-a auzit măcar cineva?” Interogația parțială se exprimă cu pronume și adverbe interogative corespunzătoare părților de propoziție la care se referă (vezi mai sus Pronume și adjective pronominale interogativ-relative și Adverbe interogative). Acest fel de propoziție se poate de asemenea exprima nu numai prin intonație, ci și cu ajutorul particulei "li" folosită în principal pentru interogație ("Lijepa li si!" „Ce frumoasă ești!”) și cu o particulă
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ljutiti na njih!" „Nu vă supărați pe ei!” Sunt și construcții cu predicatul la alte forme: Un alt tip de propoziție imperativă exprimă o urare sau o dorință: Subiectul gramatical este la cazul nominativ dacă este exprimat prin substantiv sau pronume. Dat fiind că în limba croată persoanele se disting foarte bine prin desinențele verbale, nu este necesar ca subiectul să fie exprimat totdeauna printr-un cuvânt aparte; se exprimă prin pronume personal numai când este scos în evidență. Exemple: "Odlazim
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
la cazul nominativ dacă este exprimat prin substantiv sau pronume. Dat fiind că în limba croată persoanele se disting foarte bine prin desinențele verbale, nu este necesar ca subiectul să fie exprimat totdeauna printr-un cuvânt aparte; se exprimă prin pronume personal numai când este scos în evidență. Exemple: "Odlazim" „Plec” (subiect inclus), "Slično sam mislio i ja" „La fel mă gândeam și eu” (subiect exprimat și prin pronume). Cu predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
subiectul să fie exprimat totdeauna printr-un cuvânt aparte; se exprimă prin pronume personal numai când este scos în evidență. Exemple: "Odlazim" „Plec” (subiect inclus), "Slično sam mislio i ja" „La fel mă gândeam și eu” (subiect exprimat și prin pronume). Cu predicatul exprimat prin verbele "biti" „a fi” și "imati" cu sensul „a exista” folosite impersonal, sau prin particula prezentativă "evo", există un subiect logic, care poate fi și la alte cazuri decât nominativul: Predicatul poate fi verbal sau nominal
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
predicatul se acordă între ele în număr și persoană, iar la formele verbale la care se folosește participiul activ, acordul se face și în gen: "Gazdarica je ustala" „Stăpâna casei s-a sculat”. Lipsește însă acordul în construcția prezentativă cu pronume demonstrativ ca subiect, care rămâne invariabil, la neutru nominativ singular, și predicatul nominal cu verbul copulativ "biti": "Ovo je moj drug" „Acesta e colegul/tovarășul meu”, "No, to bi bila lijepa parada!" „Ei, asta ar fi o paradă frumoasă!”. Complementul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
svojega kraja" „Omul are atâta putere, câtă putere trebuie să aibă ca să reziste până la sfârșitul său”. Complementul indirect poate fi la diferite cazuri, în afara nominativului și vocativului, în funcție de regimul verbului regent: În privința complementului circumstanțial de loc exprimat prin substantiv sau pronume, este de menționat folosirea cazurilor acuzativ și locativ. Primul se folosește cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc, al doilea - cu verbe care nu exprimă deplasarea în general sau nu deplasarea spre un loc (vezi mai sus Prepoziții). Și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
da ću biti u Zagrebu?" „Cum ați aflat că voi fi în Zagreb?”, "Nikada nisam znao gdje sam" „Niciodată n-am știut unde sunt”. Când sunt mai multe enclitice diferite care se succed, ordinea lor este: Când sunt asociate două pronume personale neaccentuate, inclusiv cel reflexiv: Procliticele se plasează în felul următor: Iată câteva construcții diferite de cele din română ale unor propoziții subordonate. Propoziția circumstanțială de scop poate fi construită în mai multe feluri: Propoziția circumstanțială consecutivă poate avea predicatul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
oglinda Yata no kagami, și bijuteria Yasakani no magatama. Un descendent al lui Ninigi-no-Mikoto a fost Jimmu, primul împărat al Japoniei. Deși cunoscută și înfățișată ca o zeitate feminină, "Kojiki" nu dă informații despre sexul lui Amaterasu (japoneza nu folosește pronume diferite pentru genuri). Unii învățați au susținut că Amaterasu este bărbat. Despre Amaterasu se spune că este inventatoarea țesutului, a tehnicilor de cultivare a orezului și grâului, a creșterii viermilor de mătase. Cel mai important altar al ei este Marele
Amaterasu () [Corola-website/Science/303922_a_305251]
-
ale studenților”. Unele cuvinte au forme alternative, una terminată în consoana, cealaltă cu o vocală suplimentară: Vocală finală este facultativa în primele două cazuri, dar devine uneori obligatorie în celelalte, anume la dativ-locativul singular masculin al adjectivelor substantivate și al pronumelor care pot fi și adjective pronominale: "Obraćam se dobrim ljudima, a ne lošima" „Mă adresez oamenilor buni, nu celor răi”, "U jednim slučajevima uspeva, u drugima ne" „În unele cazuri reușește, în altele nu”. Desinența cazului instrumental singular al substantivelor
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
accentuată. Unele cuvinte nu pot fi accentuate. Astfel sunt majoritatea cuvintelor gramaticale clitice, care pot fi enclitice (plasate după un cuvant cu accent) sau proclitice (plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt particulă interogativa "li" (cu sensul aproximativ „oare”), pronumele personale forme scurte (de exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi”. Proclitice sunt prepozițiile monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvantul de negație "ne". Din punctul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cuvintelor gramaticale clitice, care pot fi enclitice (plasate după un cuvant cu accent) sau proclitice (plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt particulă interogativa "li" (cu sensul aproximativ „oare”), pronumele personale forme scurte (de exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi”. Proclitice sunt prepozițiile monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvantul de negație "ne". Din punctul de vedere al accetuării, encliticele și procliticele formează un singur
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
limbii sârbe se distinge de cea a limbii române prin mai multe caracteristici. Din punctul de vedere al tipologiei morfologice, sârbă este o limbă flexionara, că limba română, dar în grad mai mare decât aceasta, adică cazurile substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și persoanele verbelor se disting mai bine prin desinențe. Substantivele pot fi de genul masculin, feminin sau neutru. Masculinul este de regulă posibil de recunoscut după terminația consonantica la cazul nominativ, numărul singular: "jelen „cerb”. Tot masculine sunt și substantivele
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
mai cunoscut” > "nâjpoznàtiji" „cel mai cunoscut”. Vocală prefixului este lungă și totdeauna accentuată, iar adjectivele mai lungi, ca acest exemplu, au accent și pe rădăcina formei de bază. Adjectivele se declina astfel: Formă lungă Formă scurtă Observații: Formele și declinarea pronumelor personale sunt cele de mai jos: Observații: 1. La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Formele neaccentuate sunt enclitice, formând un cuvant fonetic
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
mai lungi, ca acest exemplu, au accent și pe rădăcina formei de bază. Adjectivele se declina astfel: Formă lungă Formă scurtă Observații: Formele și declinarea pronumelor personale sunt cele de mai jos: Observații: 1. La nominativ, vocativ, instrumental și locativ, pronumele personale au numai forme accentuate, iar la genitiv, dativ și acuzativ au forme accentuate și forme neaccentuate. Formele neaccentuate sunt enclitice, formând un cuvant fonetic cu un cuvant accentuat care le precede. Exemple: "Dajem ți ovaj novac" „Îți dau banii
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
enclitice, formând un cuvant fonetic cu un cuvant accentuat care le precede. Exemple: "Dajem ți ovaj novac" „Îți dau banii aceștia”, "Ja ți dajem ovaj novac" „Eu îți dau banii aceștia”. 2. Formele accentuate se folosesc în următoarele cazuri: 3. Pronumele de politețe este "Vi" (scris de obicei cu inițială majuscula). 4. Cazul genitiv se folosește numai cu prepoziții care cer acest caz: "On je došao posle mene" „El a venit după mine”. 5. Formă "mnom" se folosește numai cu prepoziție
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
forme neaccentuate: "je", folosită în general ("On je vidi" „El o vede”), și "ju", înaintea verbului auxiliar "je" ("On ju je video" „El a văzut-o”) și după formă negata a acestuia: "Nije ju video" „Nu a văzut-o”. 8. Pronumele "sebe" este reflexiv. Se referă totdeauna la subiectul propoziției, de orice gen, număr și persoana ar fi acesta: "Ona govori za sebe i ja govorim za sebe. Zašto ți ne govoriš za sebe?" „Ea vorbește pentru sine și eu vorbesc
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]