4,932 matches
-
Sasu în luna aprilie a anului 1979, explorându-se atunci doar 25 m din galeria de la intrare. În luna august a aceluiași an, cei doi speologi amintiți, împreună cu Eva Győrfi, parcurg mai multe sute de metri de galerii, atingând prin Puțul Speranței un sifon situat la cota -119, respectiv o strâmtoare severă la +54 în Galeria Coralitelor. Din septembrie 1979 coordonarea explorărilor este preluată de către Liviu Vălenaș. Alături de Eva Győrfi, el descoperă, cu plecare din baza Puțului Speranței, direcția principală de
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
de galerii, atingând prin Puțul Speranței un sifon situat la cota -119, respectiv o strâmtoare severă la +54 în Galeria Coralitelor. Din septembrie 1979 coordonarea explorărilor este preluată de către Liviu Vălenaș. Alături de Eva Győrfi, el descoperă, cu plecare din baza Puțului Speranței, direcția principală de înaintare spre amonte. Parcurg apoi Sala Dante, urmată de Marile Meandre și se opresc în Sala Mamut, la baza unui perete. Cercetările sunt reluate în luna octombrie a aceluiași an, când L. Vălenaș, Dorel Pop, Horia
Peștera Hodobana () [Corola-website/Science/318658_a_319987]
-
m), cu volumul de 480.000 m3. 4. Sală Dan Coman (242/73/23 m), cu volumul de 410.000 m3. Etajul activ este plin de marmite turbionare, lingurițe,gururi, stalactite, stalacmite, coloane. Avenul din Poienița este o succesiune de puțuri largi separate de mici târâșuri și meandre urmat de un sector de strâmtori și mici săritori iar în zona finală puțuri de mari dimensiuni, fiind dezvoltate în clopot sau pe fracturi. Urmează o galerie foarte strâmta, aproximativ orizontală, lungă de
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
Etajul activ este plin de marmite turbionare, lingurițe,gururi, stalactite, stalacmite, coloane. Avenul din Poienița este o succesiune de puțuri largi separate de mici târâșuri și meandre urmat de un sector de strâmtori și mici săritori iar în zona finală puțuri de mari dimensiuni, fiind dezvoltate în clopot sau pe fracturi. Urmează o galerie foarte strâmta, aproximativ orizontală, lungă de , unde apare un râu, care după ce parcurge galeria, se varsă într-un afluent al activului principal al sistemului. Peșteră este intens
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
Locul e interesant căci se află deasupra sistemului căutat. Polarisul mută tabara în Mununa și pădurarul Tolomei, care conducea acțiunea, le povestește istoria locului. Între războaie după o ploaie torențială pe pașunea din spatele casei bunicilor lui s-a deschis un puț din care se auzea un vuiet de apă. Apa e un element foarte valoros în cătunul Mununa căci nu există nici un izvor. Calcarul pe care stă cătunul absoarbe ca un burete precipitațile. Apa de gătit și băut e adusă de la
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
Calcarul pe care stă cătunul absoarbe ca un burete precipitațile. Apa de gătit și băut e adusă de la mare distanță în donițe purtate de cai. Pentru animale și spălat e folosită apa de ploaie colectată în butoaie. Ideea că în puț ar putea exista apă i-a determinat pe oameni să decolmateze avenul. La 10 m adâncime au găsit o crăpătură din care se auzea un vuiet ca de apă în cădere. Preotul satului se prezintă la fața locului și după
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
aceasta e adus un perforator pneumatic, dinamită... Acțiunea e preluată de membrii Polaris. Teo Ludușan aduce de la Petroșani dotarea necesară pentru săpat în stâncă și după o tabară de două săptămâni se trece de prima strâmtoare și se intră în puțul doi care dă într-o sală de 8/6 m. Aici, o altă strâmtoare e dinamitată și după săparea unei galerii de 6 m se ajunge într-o altă sală în care apare un izvor cu debit neinteresant. Și adâncimea
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
la suprafață. E rezolvată și proveniența vuietului de apă. Nu e decât șuierul curentului de aer care vine dintr-un sistem cu un volum considerabil. Avenul are o prima verticală de 10 m adâncime și 2 m diametru ca un puț de fântână. Se trece strâmtoarea în formă de S și se coboară o diaclază până în prima sala. De aici, pe Galeria Robilor, săpată cu perforatorul și dinamită se pătrunde în tavanul sălii finale la minus 45 m. Avenul nu are
Avenul de la Mununa () [Corola-website/Science/318784_a_320113]
-
o gură de aven , situată la 1350 m altitudine în apropierea golului alpin. Avenul este explorat abia în 1987 până la o strâmtoare situată la -29. Obstacolul este derocat și se descoperă o succesiune de strâmtori care duc pe buza unui puț, din care răzbate zgomotul produs de un curs de apă. Explorările avansează greu datorită dificultăților de pe parcurs. Cota -118 este atinsă abia în 1990, în urma unor acțiuni complexe, desfășurate de către o echipă interclub, formata din "Z" Oradea, "Speotelex", "Labirint" București
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
H.Mitrofan, K.Moréh, K. Perényi,D.Pitic, R.Pop, Simone Re, Sz.Szűcs, G.Șchiopu, A.Valenaș, L.Valenaș, R.Vâlceleanu, J.Zih, I.Zima. este una din cele mai dificile din România. Un sistem complex de galerii orizontale, puțuri și hornuri verticale, săli gigantice, curs de apă subteran care străbate canioane, gururi, marmite turbionare tapetate cu lingurițe . Aici se află cea mai înaltă cascadă din România, Cascada Ventilatorului de 82 m dintr-o bucată. Formațiuni de depunere și prelingere
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]
-
până la Marea Prăpastie. În toamna aceluiaș an se explorează și cartează Galeria Mamuților și Sala Mamuților, Galeria Buclei, Galeria Clusteritelor și Sala Impresioniștilor. 1982 - S-a descoperit Labirintul, Activul, Sala cu Lac, Galeria T și o serie de alte laterale, puțuri și hornuri. 1983-1998 - Se efectuează acțiuni de explorare fără descoperiri substanțiale. Paralel sunt organizate acțiuni de ecologizare a peșterii. Astfel s-au scos la suprafață circa 120 kg de reziduuri rămase de la bivuacurile organizate între 1981-1982. Se marchează cu panglici
Peștera din Peretele Dârnini () [Corola-website/Science/318878_a_320207]
-
în montmilch alunecos. Sala Mare continuă în culoarul scărilor, o diaclază înaltă care coboară până la -50m unde se închide prin colmatare. Apa care a drenat Sala Mare și Sala Scărilor a coborât la un nivel inferior, mai întâi prin două puțuri din Culoarul Scărilor, apoi prin puțul dintre Sala Mare și Sala Foto. Sala Foto situată sub Sala Mare are dimensiuni reduse de 7/8/5 m, și este împodobită cu frumoase scurgeri parietale și stalactite fistulare. Aici debușează și Galeria
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
în culoarul scărilor, o diaclază înaltă care coboară până la -50m unde se închide prin colmatare. Apa care a drenat Sala Mare și Sala Scărilor a coborât la un nivel inferior, mai întâi prin două puțuri din Culoarul Scărilor, apoi prin puțul dintre Sala Mare și Sala Foto. Sala Foto situată sub Sala Mare are dimensiuni reduse de 7/8/5 m, și este împodobită cu frumoase scurgeri parietale și stalactite fistulare. Aici debușează și Galeria Dublă meandrată și frumos ornată. Galeriile
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
a debitului, începe lărgirea de jos în sus a șanțului format, galeria superioară fiind folosită ca preaplin. Din Sala Foto o săritoare de 9 m dă acces la Răscruce, loc de întâlnire a patru galerii: Sala Foto, Galeria Nicovală, Galeria Puțurilor și al doilea sector al peșterii, Galeria Lacului. Galeria Nicovală, și ea puternic descendentă, prezintă o succesiune de săli înalte cu pereți puternic erodați. Podeaua sălilor este brăzdată de șanțuri adânci de 1-2 m, cu o lățime de numai 10-30
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
care au lăsat între ele frumoase septe de podea. Spre finalul galeriei dimensiunile scad, locul sălilor înalte fiind luat de două tuburi de curgere sub presiune. Aici se află cota minimă a peșterii de - 76 m. De la Răscruce spre Sala Puțurilor urmează o săritoare de 6 m și se pătrunde într-o sală de 8/4/12 m în peretele căreia apar cele două puțuri din Culoarul Scărilor. în partea nordică sala se continuă cu alt puț de 8 m, ușor
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
sub presiune. Aici se află cota minimă a peșterii de - 76 m. De la Răscruce spre Sala Puțurilor urmează o săritoare de 6 m și se pătrunde într-o sală de 8/4/12 m în peretele căreia apar cele două puțuri din Culoarul Scărilor. în partea nordică sala se continuă cu alt puț de 8 m, ușor înclinat și plin, ca dealtfel tot acest sector, cu argilă. Din puț, pe o galerie dublă, se ajunge în Galeria Nicovală. Al doilea sector
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
De la Răscruce spre Sala Puțurilor urmează o săritoare de 6 m și se pătrunde într-o sală de 8/4/12 m în peretele căreia apar cele două puțuri din Culoarul Scărilor. în partea nordică sala se continuă cu alt puț de 8 m, ușor înclinat și plin, ca dealtfel tot acest sector, cu argilă. Din puț, pe o galerie dublă, se ajunge în Galeria Nicovală. Al doilea sector al peșterii este Galeria Lacului, opera unui alt curs de apă temporar
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
sală de 8/4/12 m în peretele căreia apar cele două puțuri din Culoarul Scărilor. în partea nordică sala se continuă cu alt puț de 8 m, ușor înclinat și plin, ca dealtfel tot acest sector, cu argilă. Din puț, pe o galerie dublă, se ajunge în Galeria Nicovală. Al doilea sector al peșterii este Galeria Lacului, opera unui alt curs de apă temporar care se vărsa în cel principal La Răscruce. Ulterior, el a coborât la un nivel inferior
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
delicat de 6 m deasupra oglinzii apei. Din acest punct galeria urcă o diferență de nivel de 40 m pe o distanță de 300 m luând diferite forme: săli, târâșuri, diaclaze înguste. în podeaua galeriei se deschid pe rând patru puțuri de 8-10 m, care se termină cu săli mici în care băltește apa. Din Sala Albă, se poate urca într-un sector împodobit cu scurgeri parietale de un alb imaculat. Capătul Galeriei Lacului, cândva în legătură cu exteriorul, este acum colmatat cu
Peștera Dâmbău () [Corola-website/Science/316007_a_317336]
-
Sala Sifonului. Următoarea galerie "Galeria H" e ceva mai sus și paralela cu "V" dar strâmtă și joasă. Aici a fost montată o poartă metalică, Poarta Egoiștilor. Galeria se termină în tavanul Sălii de sub Poartă de care o leagă două puțuri. Ultima, "Galeria Y" începe câțiva metri mai la dreapta, este neinteresantă și se termină după 40 m. Atât era cunoscut de la E.Racoviță și R.Jeannel. În 1976 la gura avenului își face apariția Liviu Vălenașde la "Z" Oradea, cel
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
țară. Din acest balcon Ludușan descoperă o galerie cu direcția generală nord, continuarea peșterii. Expediția următoare se reia din acest punct. Se descoperă Sala Lacului cu Nuferi, cu podeaua acoperită de gururi pline cu cristale. La baza peretelui sălii, un puț negru și adânc este sondat cu o piatră. Se aude zgomot de apa (Lacul Necunoscut) așa că atenția se îndreaptă spre tavan. În partea nordică s-ar vedea ceva, dar tentativele de cățărare sunt ratate. Cindrea intuiește un traseu pe peretele
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
în pantă plin cu gururi și scurgeri parietale de montmilch . care dă acces printr-o săritoare de 8 m în Sala Catrastrofei. Sala de 30 m diametru are podeaua în pantă accentuată. În partea de jos sala continuă cu un puț adânc de 30 m, în trepte care se termină în Lacul Styx, explorat superficial. În partea superioară trecerea e blocată de o pădure de coloane. Aici s-au oprit explorările Clubului Polaris desfășurate între 1987-1989. Toate descoperirle au fost cartate
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
ceva mai sus și paralelă cu "V". dar strâmta și joasă. Aici găsim o poartă metalică, numită Poartă Egoiștilor montată de Clubului Sfinx din Garda de Sus. Galeria se termină în tavanul Sălii de sub Poartă de care o leagă două puțuri. Ultima, "Galeria Y" începe câțiva metri mai la dreapta, neinteresanta deocamdată și se termină după 40m. Continuarea peșterii se face prin trecerea sifonului din capătul galeriei "V". După câțiva metri se sjunge sub hornul de 10 m care odată urcat
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
căreia sunt cateva gururi cu fundul plin de cristale. O altă treaptă trebuie urcata pe coardă și după câițiva zeci de metri se coboară până la buza Băilor de Nămol. E locul în care podeaua galeriei s-a prăbușit formând un puț larg de 14 m în fundul căruia e cantonat un lac. Nivelul lui e variabil, davadă stă nămolul proaspăt lăsat pe pereți și pe scurgerile parietale. Continuarea e la același nivel în peretele opus. Se ajunge acolo traversând pe peretele din stânga
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
un maro mai închis pe fond galben formate de cristalizări influențate de apă de condens de pe perete. Fenomenul este puțin studiat. După un alt coluar ajungem în Sala Neagră, cu scurgeri parietale închise la culoare. În partea stângă se deschide Puțul Negru care dă acces într-o salita, iar în dreapta, un puț strâmt prin care se ajunge în Sala Urșilor. Între aceste două săli există o conexiune pe sub galeria principala. Peșteră a fost locuită încă din neolitic. În evul mediu era
Peștera Bisericuța () [Corola-website/Science/316041_a_317370]