13,512 matches
-
și Gr. Pleșoianu. Aici și-au găsit loc și articolele lui Teodor Diamant despre reformele sociale fourieriste. Fără a adera la aripa radicală a grupării care a pregătit revoluția de la 1848, redactorul principal a făcut totuși din C.r. un purtător de cuvânt al celor care cereau înnoiri democratice, invitând pe toată lumea (în 1847), indiferent de tendință, la o discuție liberă, „pentru a se dezbate păreri și a se afla adevărul.” Până la apariția revistelor „Muzeu național”, „Gazeta Teatrului Național” și „Curier
CURIERUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286602_a_287931]
-
Prezentarea grafică este adaptată formatului „manifest”: corp de literă mare, separare evidentă a capitolelor, titluri mari, sigla firmei și cunoscutul omuleț-anvelopă pe fiecare pagină, iar la sfârșit semnăturile originale ale celor trei copreședinți, dintre care doi sunt descendenții fondatorului și purtătorului numelui Michelin. Toate elementele menționate concurează la conferirea credibilității și generează motivabilitate. Din „manifest” interesează partea dedicată obiectivelor, însă este interesantă și partea dedicată misiunii, iar citirea celor două secțiuni permite observarea manierei în care obiectivele concretizează formulările generale și
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
rapid de dobândirea statutului de obiect decorativ, ceea ce a generat o extindere geometrică a pieței. Se pare că sănătatea vederii s-a înrăutățit în ultimul secol (sau aceasta a fost constatată relativ târziu!), ceea ce a avut drept consecință creșterea proporției purtătorilor de ochelari. În Germania și Japonia proporția lor pare să treacă de 50% (unele statistici oferă proporții chiar mai ridicole!), astfel încât numărul consumatorilor este mare și are o tendință de creștere accelerată. Această tendință este accentuată de numeroase alte elemente
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
condusă de G. Mârzescu, și grupul tinerilor, având în frunte pe Vasile Pogor, Titu Maiorescu și Iacob Negruzzi. Spațiul cel mai întins este ocupat în C. de rezumatul discuțiilor contradictorii purtate de „vechi” și „noi” în jurul tipului ideal de deputat, purtătorii de cuvânt ai tinerilor fiind Titu Maiorescu și Iacob Negruzzi. Acesta din urmă redacta și un spiritual foileton intitulat uneori Observații de pe Bahlui, semnat cu pseudonimul Bahluiceanu. Câteva articole sunt dedicate teatrului, plecându-se de la situația celui din Iași, caracterizată
CONSTITUŢIUNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286388_a_287717]
-
CRAINICUL CETĂȚII, revista apărută la Suceava, lunar, din iunie 1933 până în mai-iunie 1934. Programul cultural al publicației are un enunț care presupune și o delimitare: „Vom fi purtători de lumină, fără pretenția de avangardă gălăgioasa”. Primul număr este închinat lui Ciprian Porumbescu, cu prilejul semicentenarului morții compozitorului, creator al imnurilor Pe-al nostru steag și Tricolorul. Victor Morariu semnează articole de istorie literară, iar Eusebiu Cămilar este prezent
CRAINICUL CETAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286471_a_287800]
-
2002: 3; Dodds, Butler, 2009: 43). Această nouă formă de a practica turismul presupunea firme sau antreprenori de dimensiuni mici, cu scopul declarat sau real de a sprijini comunitatea, conservarea mediului Și protejarea culturii locale. Unul dintre cei mai importanți purtători de cuvânt ai acestui turism alternativ, David Weaver, socotea că „principala diferență dintre vechile Și noile forme de turism este glisarea focalizării de la bunăstarea turistului la bunăstarea comunității-gazdă” (Weaver, 1998: 31). În acea perioadă, conceptul a fost extrem de dezbătut, fiind
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
și degetele-n soare.”) - iată calea aleasă de A. în trăire, cunoaștere, poezie (Rugă de vecernie). O formă specială a situării între impulsuri opuse se manifestă în raporturile cu ceilalți. A. e vădit de partea celor „căzniți, urâți și goi”, purtători neștiuți - întrucât reprezintă natura elementară - ai germenului unei lumi superioare (Caligula); versantul opus solidarității cu mulțimea e izolarea individualistă, mizantropică (Prințul, Vraciul). Dar în Testament el se vede pe sine ca un Ales, răzbunătorul, prin cuvânt, al „durerii de vecii
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
un Gavrilici îmblânzit. De altfel, el nu era prost. Înțelesese de mult că rolul lui trecea dincolo de beție și de scandal. Se simțea oarecum de neînlocuit pentru echilibrul psihic al curții. Gavrilici devenise un adevărat personaj, un tip, o curiozitate - purtătorul de cuvânt al destinului imprevizibil, schimbător, atât de drag sufletului rus. Și, deodată, franțuzoaica aceea cu privirea liniștită a ochilor ei gri, elegantă în ciuda simplității rochiei sale, subțirică și atât de diferită de femeile de vârsta ei, băbuțele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fericirea Majestății Sale Împărăteasa... Ridic paharul în onoarea Majestății Sale Împăratul Nicolae și a Majestății Sale Alexandra Feodorovna. Orchestra gărzii republicane a intonat imnul rusesc... Iar seara, marele spectacol de gală de la Operă a fost o apoteoză. Precedată de doi purtători de torțe, perechea imperială a urcat scara. Parcă înainta printr-o cascadă vie: rotunjimile albe ale umerilor femeilor, florile deschise de pe corsaje, strălucirea parfumată a coafurilor, scânteierea bijuteriilor de pe decolteuri, toate acestea pe fundalul uniformelor și al fracurilor. Puternicul strigăt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
De unde vin în roiuri în veci renăscătoare Limbi spurcate și rele, barbarele popoare. Prin neagră vijelie ce vâjâie și bate Sfărmîndu-se la graniți de ziduri de cetate Sta neclintit Moldova țesând la pânza vremii, Viteji [î]i erau fiii și purtătorii stemii, Cei dătători de lege ș-așezători de datini, Lumine din lumine, Mușatini din Mușatini Sânt vulturi ei din vulturi 5 2279 Și de coarne îl apucă, i se uită-n ochii-i drept, Ca pe-un miel îl îngenunche
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
papa ca prin reginele acestea să exercite liniștitul rol de mijlocitoare sau împăciuitoare între Roma și Constantinopol, mai ales când cazurile de litigiu erau grele, de vreme ce reginele, prin poziția lor, erau legale să aibă oarecare considerație pentru religia soților lor, purtători de coroană. Pe de altă parte regii ungurești, în desele lor războaie cu mongolii, cumanii, polonii și turcii aveau mereu nevoie de ajutor, iar papii puteau și erau pururea gata de-a le fi la-ndemînă, scoțîndu-le ajutor în război de la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceeași vreme spre cădere puterea romîno-bulgară și cea latină din împărăția romană a Răsăritului. Împăratul Teodor Laskaris II murind, lăsase moștenitor al tronului și urmaș pe fiul său, de nouă ani numai, Ioan, dar magnații împărăției nu puseră epitropi și purtători trebilor împărăției pe cei doi bărbați, George Muzalos și Arsenie patriarhul, pe care-i însemnase împăratul cu limbă de moarte prin testament, ci rânduiră în locul acestora numai pe Mihail Paleolog, care covârșea pe ceilalți prin înalta sa nobilitate și prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cineva trebuia să se sature de război la urma urmelor, Sfentislav era însetat după pace, dar totodată tindea necurmat, ca și înainte, să se încuscrească cu familia împăratului și pentru ajungerea acestui scop trimise cătră Andronic împărat, ca mijlocitor și purtător al propunerii sale, pe expatriarhul Ioan, care căzuse în mâinile lui la luarea cu asalt a orașului Sozopolis. Împăratul se cam codea la-nceput și căuta să câștige timp, dar la urmă cedă curentului împrejurărilor și aduse la cunoștința solicitatorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și liber și nu ne ascunde neci o trăsură mai precisă, neci o comembrare mai solidă. În caractere cu o idealitate a cugetului atât de predomnitoare, care n-au reușit de-a deveni oameni (... ), apare așadar personalitatea ce-a devenit purtătorul lui mai mult un vas în care e prins acest patos de gândire, ca un corp propriu aparținând din necesse acestor gânduri. Cu un cuvânt atunci e însuși poetul acela ce se incorporă într-o formă în care însă nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a putea fi cultivate pentru reprezintarea idealului. Pentru figura sensibilă ni se prezintă îndată aste două puncte de vedere: "una, ca corpul să prezinte posibilitatea de-a fi reformat într-un presagiu (într-o literă) a sufletului și într-un purtător de personalități spirituale; două, ca structura feței să nu contrazică espresiunei spirituale. Un corp bine format și o fizionomie care să admită espregiunea spiritului, iată cele două condițiuni abstracte ale naturei care ni se prezintă numaidecât în privința viitorului actor. De la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apoi activităței spirituale. Al doilea moment a laturei nature din artea reprezintativă este tonul (vocea). Și aci întîlnim două mari piedece prin cari natura pronunță oarecum veto al ei asupra misiunei de actor. Pentru că tonul, deși element natural, e nemijlocitul purtător a ținoarei spirituale, de aceea bara pare și mai imperioasă decât la forma naturală a corpului. Și aci se manifestă obstacolul natural pentru artistul reprezintator în două laturi. Alexandrescu Gh.; Gestianca. Tonul poate să fie necapabil spre-a esprima idealul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din afectul său nemijlocit și daca, propriu-luat, nu-și esprima decât eul său potențat în diferite direcțiuni, apoi în acest stadiu el se desparte de sine însuși, convins fiind de nesuficiința stadiului aceluia. Cu asta el vrea să se facă purtătorul unui întreg ce diferă de el însuși. Abia aicea se află actorul într-adevăr pe terenul artei, al cărei prag el îl trece în momentul când el nu mai e mulțumit de-a se juca numai pe sine însuși, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o ființă de-o nuanță prea individuală. Însă actorul, el desfășură un fond ideal și care aparține artei (nu lui). De-aceea și pronunția trebuie să corespundă cu desăvârșire cu idealitatea fondului, adecă și sunetul sensibil trebuie să fie un purtător acomodat intuițiunei poetice. A doua iar actorul intendează tezaurele poetului, el nu stă ca oratorul, ca un individ înaintea noastră, care-și poartă singur afacerile sale, ci el e cufundat în masca sa. Noi ascultăm așadar prin fondul oarecum obiectiv
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
articulațiunei. Ablucrarea și lepădarea lipselor în formele dialectelor și părăsirea altor elemente genante întru producerea tonului articulat nu e decât condițiunea negativă la asta, Pozitiv pronunției noi îi statuăm într-aceea de-a forma corpul sunetului pentru-a-l face purtătorul ținoarei spirituale. Asta însă e numai posibil daca sunetul e conceput în însămnătatea sa și e adus astfel la auz. Prin asta el nu sună numai la ureche, ci pătrunde totodată prin mijlocul tonului în suflet, în care el, nedependent
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e sunetul a, decisivamente cel mai muzical dintre toate vocalele. Ce loc să-i dăm lui ă și î? De-aceea nu e doar întîmplare cumcă tocmai pe el îl întrebuințează la cultura tonului muzical, făcîndu-l înaintea tuturora pe el purtătorul atât în scală cât și-n solfegii, pentru că el se potrivește mai bine la câștigarea portamentului și a curățeniei tonului, din cauza ținoarei sale curat muzicale. De-aceea și pe actor îl putem consilia și recomanda esercițiul acesta, de-a lăsa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
compactului (Festen), după aceea vorbele nu [(nicht)], a roade (nagen), invidie (pismă, zavistie) (Neid), cari produc impresiunea unei demarcări acute. Astfel simbolizează vorbele următoare, cari toate se-ncep cu-același sunet, o mișcare nesigură, fără lege, mișcare care-și are purtătorul ei în litera w (Wolke, Wind, wehen, wirren, Wunsch, Wonne ș. a. m. d. ), care tocmai de aceea a și devenit tonul fundamental a acestor concepte. Este așadar, după cum rezultă din dezvoltarea noastră, una din obligațiunile cele mai mari ale pronunției
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și unul mijlociu". Aceste vorbe ale lui Cicero coprind în sine noțiunea modulațiunei tonului. Ea aparține acelui despărțământ al studiului nostru care cercetează formarea tonului ca un instrument a declamațiunii dramatice. Modulațiunea tonului e condiționată prin necesitatea de-a-l face purtătorul simțământului și a pasiunei. Xenopol-muzica Căci nemărginitei varietăți a mișcărilor sufletului corespunde numai o nemărginită movibilitate a vocei. Tonul și mișcarea sufletului trebuiesc puse așadar într-o proporțiune astfel încît cea din urmă să fie totdeuna în pozițiune de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă e tonul de mijloc fiecăruia natural, în care el se mișcă fără de-a fi iritat prin un afect oarecare. Curățenia și claritatea acestui ton fundamental relativ e prima cerință ce se face artistului dramatic. Căci acest ton e purtătorul unui destin de viață natural și depărtat de orce estrem, în genere tonul conversațiunei nobile. Cumcă el în sine însuși are oarecare scăriri nu (face nimica) importă naturei sale, de-a fi cel de mijloc, căci el este esențial numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
măsură în sufletul său. Cine va ști a cunoaște marginea unde tonul ca atare, adică ca element muzical, vrea să facă mai mult în declamațiune decât aceea ce i se cuvine, adică de-a nu fi neciodată altceva decât numai purtătorul sensului său, acela și-ntr-un caz concret va nimeri linia cea fină peste care trecând începe declamațiunea trăgănată și lungită peste măsură. Daca portamentul dă vocei facultatea de-a ține tonul și de-a-l lăsa să răsune, atuncea volubilitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a vieții ritmice, care nu e deloc o purtătoare numai întîmplătoare a coprinsului său, și ar însemna a-l scurta pe poet cu un element esențial. Cum e dar de evitat acest îndoit pericol? Artistul trebuie să facă din ritm purtătorul coprinsului poetic, însă astfel încît să ne impresioneze numai [efectul] său etic, fără ca să fim siliți a ne aduce aminte de elementele compozițiunii sale. Numai această lege rezolvă greutatea coprinsă în dilemă: ca versul nici să se-audă, dar nici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]