7,992 matches
-
postum. Din cronologia vieții și a operei lui Vasile Voiculescu reținem și redăm ceea ce a făcut el în perioada 1916-1920, 6 ianuarie: 1916 - Numit șeful Spitalului Militar nr.6, cu ordin de plecare în Moldova; 1917 - Șef al Spitalului de răniți, transformat pe urmă în spital de contagioși din Bârlad. Dintr-un memoriu adresat de dr. Vasile Voiculescu Ministerului Apărării naționale, la 30 octombrie 1940, în vederea asimilării cu gradul de colonel: „În timpul anului 1917 m-am îmbolnăvit de tifos exantematic , de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a refuzat concediul spre a îngriji pe bolnavi”, cum scrie chiar pe brevet. În acest răstimp, până în 1918, am făcut serviciu pe lângă tabăra de prizonieri din Bârlad, pe lângă Atelierul central de confecții, pe lângă Garnizoana Bârlad, precum și pe la alte spitale de răniți și bolnavi. Am fost demobilizat cu gradul de medic subșef, asimilat maior.” 1920, 6 ianuarie - Numit medic la Administrația Domeniilor Coroanei. Despre activitatea lui literară și culturală, citim: 1916 - Debutul în volum, la vârsta de 32 de ani: Poezii, Editura
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sufletească ca acea din ziua destituirei mele din prima funcțiune ce ocupasem. Eram acum om complect; îmi plătisem tributul de jertfă pentru țară; îmi câștigasem pintenii, ca și când aș fi fost într-o bătălie din care aș fi ieșit cu cinste, rănit și decorat. Imediat se răspândi vestea destituirei mele și toți prietinii și partizanii politici veniră să mă felicite de marea onoare ce mi se făcuse. A doua zi, sara, se dădu un bal în casele răposatului Alecu Forăscu, unde toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
asurzitoare ce clocotea ca valurile mărei, se înalță un glas ascuțit, înfiorător, fatal, strigând: Arma la ochi!... Foc!... Și imediat de-a lungul frontului infanteriei au fulgerat treizeci de puști care au culcat al pământ tot atâția oameni morți și răniți. Un moment, urdia 101 stătu uimită, dar nu dădu îndărăpt. Apoi a doua comandă rostită cu același glas strident: Arma la ochi!... Foc!... Și iarăși văzui culcându-se la pământ zecimi de oameni. De astă dată toți câți mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câți mai rămăseseră în picioare au rupt-o de fugă, înspăimântați, iar cavaleria luându-se după dânșii îi strivi sub picioarele cailor, îi snopi cu săbiile pănă ce curăți cu desăvârșire strada pe care nu se mai vedea acum decât răniți și morți. Am fost față la acest înfiorător măcel. Am văzut cu ochii mei mulțime de răniți care se zvârcoleau de durere, mulțime de morți din trupul cărora gâlgâia încă sângele cald, mulțime de bucăți de creieri și sfărâmături de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îi strivi sub picioarele cailor, îi snopi cu săbiile pănă ce curăți cu desăvârșire strada pe care nu se mai vedea acum decât răniți și morți. Am fost față la acest înfiorător măcel. Am văzut cu ochii mei mulțime de răniți care se zvârcoleau de durere, mulțime de morți din trupul cărora gâlgâia încă sângele cald, mulțime de bucăți de creieri și sfărâmături de cranii împrăștiete pe pavè102, și toate aceste... pentru ce?... Pentru că un om în ambițiunea lui inconscientă, amețit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am avut fericirea să-l văd vreodată sătul, dispus a-și întoarce capul de la o strachină. Mânca pănă la ghiftuire. Era așa de fără fund, încât întru una din zile și-a mâncat bandajul ce-i pusesem la un picior rănit. Ei, și cu toate aceste, când îi dădeam drumul în prelargul câmpiei, uita tot; ar fi putut sta o zi întreagă nemâncat; cutriera, purica ierburile, buruienile, spinișurile, huceagurile cu o patimă nepotolită; mă pricepea din ochi, asculta de semn, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
privirilor noastre indiscrete. M-am retras și eu și m-am culcat a doua oară, de astă dată cu altă viziune în ochi. La redeșteptare, m-am scoborât împreună cu tovarășul meu înapoi la Lucerna, am mai vizitat împreună faimosul leu rănit amintitor devotamentului cu care garda șvițeriană a lui Ludwig al XVI-lea a căzut jertfă credinței sale, am mai dat o ultimă ochire frumosului lac verde și frumoșilor munți înconjurători și am plecat apoi spre lacul de Constance, cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scutismului era de a-i învăța pe tineri disciplina, de a dezvolta spiritul de observare, capacitatea de rezistență fizică, de a le forma o serie de deprinderi (de lucru manual, de igienă, de comportare, de acordare a primului ajutor celor răniți) și de a le cultiva patriotismul. Nu ne interesează aici modul de organizare a scutismului, evoluția, realizările și limitele sale; am vrut numai să depistăm direcțiile principale ale activității extrașcolare. Se cuvine să fie reținut nu numai faptul că aceasta
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
căreia trăim? De ce nu putem înțelege că animalele, păsările și chiar plantele, sunt construite tot ca noi, cunosc teama, nesiguranța, suferința fizică și adesea și pe cea sufletească. Ați văzut vreodată cum plânge un copil de câine, abandonat, flămând, adesea rănit sau bătut? Nu ați remarcat asemănarea lui cu copiii oamenilor? Nu ați încercat sentimentul de compasiune, dorința de a-l ajuta, de a-i îndulci suferința? V-a putut lăsa rece suferința lui? Și dacă ai reușit să câștigi prietenia
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lui „Zece Mai“, când mă țineam de ușa trăsurii regale Înhămate à la Daumont, cu alți gură-cască de pe stradă ca mine, la un pas de Vodă Carol I salutând În dreapta și În stânga cu un deget la chipiu și de „mama răniților“ veșnic surâzătoare, când treceau amândoi pe Calea Victoriei În mijlocul unui potop de lume venită din ma halale și pe sub arcurile cu lampioane venețiene iluminate cu lumânări; sau când, În loja regală de la Ateneu, regina Elisabeta cânta ca o nebună, În gura
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de a dirija, pe de o parte, acti vitatea formațiilor de etape destinate aprovizionării cu hrană și muniții a frontului de luptă, cum și activitatea spitalelor mobile, a atelierelor de reparații etc.; iar, pe de alta, de a Îngriji starea răniților, a prizonierilor, a efectelor și armamentului deve nite inutilizabile. M-am trezit și am fost util - cu Însușirile mele de organizare și cu felul meu de a lucra prompt și asiduu - operațiunilor de mai sus, care nu comportau nici un fel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în membrele unei escadrile în vederea unui război care nu a întârziat din păcate. Aceasta a fost Escadrila Albă cu misiuni pe avioane sanitare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o formațiune care a efectuat numeroase misiuni deasupra fronturilor, transportînd răniți și nu numai. Daniel Focșa a descris cu farmec atât epoca formării escadrilei, cât și misiunile acesteia, mai multe pe frontul de Est. A fost ce-i drept ajutat de memoria și talentul a trei dintre membrele curajoasei echipe dintre
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
4 (27 ianuarie-2 februarie 2010), p. 16. 5. Mariana Drăgescu și fabuloasa Escadrilă Albă În anii celui de-al Doilea Război Mondial, România a fost singura țară combatantă care a dispus de o escadrilă sanitară ale cărei avioane, destinate transportului răniților, erau pilotate de femei, în conformitate cu Convenția de la Geneva. Activitatea acestor doamne dintre care cele mai cunoscute sunt Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Thomas, Stela Huțan și Eliza Vulcu le-a făcut celebre în anii '40. Pentru că majoritatea au zburat pe
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
118 din 1936, iar brevetul feminin nr. 9, adică sunt a 9-a romîncă-pilot. În aviația militară am fost asimilată cu gradul de sublocotenent în Escadrila Sanitară în anul 1940. Avioanele erau RWD-13 cu targă și două scaune, adică 2 răniți și cu mine pilot. În anii 1941-1942 am transportat răniți de pe terenurile mici în apropierea frontului spre terenul pe care puteau ateriza avioane mari de transport. Nu am transportat niciodată medicamente, ci sute de răniți. În avionul condus de mine
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
și două scaune, adică 2 răniți și cu mine pilot. În anii 1941-1942 am transportat răniți de pe terenurile mici în apropierea frontului spre terenul pe care puteau ateriza avioane mari de transport. Nu am transportat niciodată medicamente, ci sute de răniți. În avionul condus de mine intrau doi răniți, unul grav rănit pe targă și unul care putea să stea pe scaunul din spatele meu. Nu eram înarmată și nu aveam parașută. Zburam la foarte mică înălțime ferindu-mă de tirul antiaerian
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
mine pilot. În anii 1941-1942 am transportat răniți de pe terenurile mici în apropierea frontului spre terenul pe care puteau ateriza avioane mari de transport. Nu am transportat niciodată medicamente, ci sute de răniți. În avionul condus de mine intrau doi răniți, unul grav rănit pe targă și unul care putea să stea pe scaunul din spatele meu. Nu eram înarmată și nu aveam parașută. Zburam la foarte mică înălțime ferindu-mă de tirul antiaerian inamic. Nadia Russo-Bossie" II. "Stimate coleg, Am primit
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
anii 1941-1942 am transportat răniți de pe terenurile mici în apropierea frontului spre terenul pe care puteau ateriza avioane mari de transport. Nu am transportat niciodată medicamente, ci sute de răniți. În avionul condus de mine intrau doi răniți, unul grav rănit pe targă și unul care putea să stea pe scaunul din spatele meu. Nu eram înarmată și nu aveam parașută. Zburam la foarte mică înălțime ferindu-mă de tirul antiaerian inamic. Nadia Russo-Bossie" II. "Stimate coleg, Am primit și am citit
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
fără să-i mulțumesc salvatorului meu. 6. Pilotul trebuie să aibă reflexe iuți. Pe un teren în pantă, tăiat de un drum cam pe la mijlocul lui, eram trei aviatoare cu avioanele RWD-13 cu câte doi răniți fiecare, din care unul grav rănit, culcat pe targă. Decolarea din josul terenului spre susul pantei. Nu știu de ce, când e un rănit culcat pe targă, avionul decolează mai greu. Eu, capul formației. Celelalte două avioane Mariana Drăgescu și Virginia Duțescu, la fel de încărcate, în dreapta și stînga
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
pantă, tăiat de un drum cam pe la mijlocul lui, eram trei aviatoare cu avioanele RWD-13 cu câte doi răniți fiecare, din care unul grav rănit, culcat pe targă. Decolarea din josul terenului spre susul pantei. Nu știu de ce, când e un rănit culcat pe targă, avionul decolează mai greu. Eu, capul formației. Celelalte două avioane Mariana Drăgescu și Virginia Duțescu, la fel de încărcate, în dreapta și stînga mea, puțin mai în spate. Pornesc, motorul în plin, rulez, traversez drumul care taie în două terenul
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
după care vine o rîpă, jos satul Severinovca cu spitalul de campanie unde trebuie să fiu deja în aer, ori avionul tot nu vrea să ridice coada. În acest moment, din stînga terenului răsare o vacă venind calm spre mine! Rănitul de pe targă, al cărui cap este la piciorul meu drept și care se uită mereu la mine, nu trebuie să vadă decît un surîs pe fața mea. Nu rămîne nici o posibilitate să evit această coliziune cu vaca, căci nu pot
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
compas, la alte aparate de bord, și la reperele mele de pe terenul de sub noi (cam la 100 150 metri înălțime) și la un loc gol de pe tabloul de bord unde lipsește manometrul de ulei. În acest gol rotund, atîrnă ceva. Rănitul de pe targă mă bate la cap vrînd să știe ce este acum sub noi, iar eu mă gîndesc să spun mecanicului la întoarcerea mea pe aerodromul "Gîsca" să vadă de o izolație care atârnă fără rost în golul acela. Răspund
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
targă mă bate la cap vrînd să știe ce este acum sub noi, iar eu mă gîndesc să spun mecanicului la întoarcerea mea pe aerodromul "Gîsca" să vadă de o izolație care atârnă fără rost în golul acela. Răspund calm rănitului și mă uit din nou la toate aparatele, și văd că nu mai atîrnă nici o izolație unde fusese puțin mai înainte!! Orice lucru insolit cînd ești în zbor, îți crează un fel de panică. Ce a fost și de ce nu
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
bord și mica etajeră, iese ceva gris, lung, face un fel de mișcare și dispare după tabloul de bord. Coada unui șoarece! Și eu care mor de frica șoarecilor! Mă uit jos, îmi vine să aterizez, să sar din avion. Rănitul bărbos mă întreabă din nou: pe unde zburăm? Cît mai avem pînă la Iași? Strîng din dinți, răspund liniștit, îi surîd chiar, ca să se liniștească. La Iași, după ce predau răniții, îl implor pe cpt. Vanea Dicescu să mă scape de
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
pentru a doua oară. După ce efectuează un stagiu ca parașutist, se specializează în misiuni de comando în Tunisia, dovedindu-se un element valoros. Pe 23 februarie 1943, în timpul unei astfel de misiuni ca parașutist, este, pentru a treia oară, grav rănit. Brațul drept îi va fi amputat, dar Bourgoin le răspunde medicilor doar atât: "Mi-am pierdut aripa dreaptă... voi învăța să trag cu stânga!". La câteva luni după aceasta, în noiembrie 1943 devine comandant al Regimentului 2 Vânători-Parașutiști, continuând în
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]