5,326 matches
-
drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără întrerupere. — Am ajuns. Au parcat lângă o clădire care părea diferită de celelalte. Era masivă, cu piatra curată și sticlă groasă la geamuri. Văzu un indicator în care se mulțumea guvernului Japoniei și Uniunii Europene. Un minister. Imediat ce intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dezlipi primele straturi de spumă și bandă adezivă, deveni neliniștit. Văzu un set de șase cutii muzicale, toate în formă de cabane elvețiene, pictate în culori țipătoare, de prost gust. Ridică acoperișul primeia și, spre mare lui dezamăgire, începu să răsune o melodie. Edelweiss. Sub ele erau niște sticluțe oribile, de proastă calitate, conținând mostre de pudră colorată, iar pe fiecare era lipită o etichetă, evident falsă, care le anunța ca fiind „Nisip veritabil din râul Iordan“. Al-Naasri nu-l dezamăgise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în liniște și cu calm?! Stai frumușel acolo, iar unul din băieții mei o să vină să ia tăblița. Nu încerca să faci vreo prostie, că-ți zburăm creierii cât ai clipi. Maggie abia dacă putea gândi din cauza pulsului care îi răsuna ca un bubuit în vene. Era într-adevăr încolțită; ce altă opțiune mai avea în afara celei de-a se preda lui Miller? După tot ce înduraseră ea și Uri, Maggie trebui să accepte realitatea. El și banda lui de bătăuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât prin haosul ce domnea la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dmitrievici Nabokov, vărul meu primar. Un ecou amuzant În timp, concretizat prin suma de 250 de dolari, al acestor concerte executate sub tavanele pictate ale unui trecut poleit cu aur, a ajuns printr-un gest curtenitor până la mine, În Berlinul răsunând de Heil Hitler, În 1936, când moștenirea familiei Graun, constând În esență dintr-o colecție de frumoase tabachere pentru prizat și alte fleacuri prețioase, a căror valoare - după ce trecuse prin numeroase avataruri În băncile statului prusac - se redusese la suma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vocile care ordonau să fie trimisă la apă feluca de la pupa. Cinci bărbați săriră În ea și vîsliră fără grabă, printre rîsete și glume, salutîndu-le gălăgios pe primele foci care-și ițiseră capetele curioase lîngă prova, iar glasurile lor răgușite răsunau În zori de-a drepul magic, Însoțite de zgomotul ritmic al vîslelor care loveau traversul, de clipocitul apei, de tînguitorul scrîșnet scos de corpul șubrezit al hodorogitei baleniere. Ajunși la mal, cei cinci bărbați traseră barca pe nisipul moale, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
va fi pedepsit, neîntîrziat, cu moartea... Le făcu semn să plece. Iar acum cărați-vă... La muncă! Îi lăsă să se Îndepărteze vreo două sute de metri și, ridicînd mîna, apucă frînghia clopotului și trase de ea cu putere, făcîndu-l să răsune. Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acele curajoase șalupe cu care de atîtea ori urmărise În larg balenele sau se lăsase tîrÎt, cu o viteză sinucigașă, cînd marea fiară se simțea rănită și Începea să Înoate cu disperare, fugind de moarte. - Acolo suflă! Încă Îi mai răsuna În urechi strigătul excitat al omului de cart care, din gabie, arăta cu mîna spre punctul În care marele cetaceu Își făcuse apariția, și acela era, fără Îndoială, cel mai vesel și mai minunat dintre strigăte, singura frază care reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori, miile de ecouri. Dar veriga de lanț părea acum extrem de slăbită și el știa că nu se poate opri. Își smulse pantalonii și Își Înveli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neașteptate, și În cele din urmă, cu calm, ridică harponul, ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns de un glonț, În timp ce altul Își ducea mîinile la burtă, ghemuindu-se și gemînd de durere. Abia dacă se auziră pașii repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o găurească. Niña Carmen scoase un țipăt de durere, dar celălalt continua să strîngă dinții, pînă cînd se auzi o Împușcătură care-i zbură capul de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sau îmi goleam capul de toate gândurile înainte de a aluneca în gol? Dintr-odată, părea imposibil: o idee de fapt fără sens, cum că m-aș putea strecura în inconștiență seară de seară, fără nici un efort. Mi-am ascultat respirația. Răsuna ridicol de tare. Tare și aspră. Oare chiar eram eu? Creierul e un simplu procesor, m-am gândit eu. Un computer de ultimă generație care trebuie să intre în modul de repaos pentru câteva ore ca să își încarce bateriile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu cunosc nimic mai indicat decât o bomboană gustoasă..." Bucătăria cu compartimentele ei i se păru tulburător de pustie. Valerica, Paveleștii, Doru... Curând, paravanele de carton presat vor dispărea și, gând neașteptat care-i aburi privirea, între aceiași pereți vor răsuna alte glasuri. ----------------------------------------
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Singurel voi merge numai pe cărările de piatră, (250) Să vedem ce-a fi cu mine. Ei se pun de îl ascultă Și el trece în pădure făr a pierde vorbă multă Și la orce pas el face, codrul simțitor răsună Și pin mrejile de frunze glasuri trec ca o furtună, Căci o strună-i orce creangă și o limbă-i orce frunză. (255) Luna doar, trecând pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, Împle noaptea-i arămie cu mari dunge
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și o limbă-i orce frunză. (255) Luna doar, trecând pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, Împle noaptea-i arămie cu mari dunge de omăt Pe sub cari răscolite, fulger apele încet. Și de-odată-n codrul mândru el aude de departe Răsunând un glas de fată, ce venea din lunci deșarte (260) Și urechia i-o desmeardă; el ascultă sub un trunchi Și cântarea durearoasă îl pătrunde în rărunchi: Greeruș ce cânți în lună Când pădurea sună, Cum nu știi ce am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi se mai simte. De ochește-o căprioară Șoimul pe de-asupra-i sboară, De-și întinde mîna-n sus Șoimu-n palmă i s-a pus; Și tot vine chiuind Și din frunză tot pocnind, Și când prinde a cânta Codri - ncep a răsuna, Doina când o tragănă Frunza toată-o leagănă, Că o cântă trăgănat Codrului de legănat. Nime-n juru-i nu era Numai mierla fluera, Iară el se cobora Unde apa tremura. Cucul cântă, mierla-i zice: Ce cați tu, băiet, pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
m-aș tot duce, l00 {EminescuOpVI 101} " Dor să nu mă mai apuce. " Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă; În zădar în vânt mă chiamă Dor de casă, glas de mamă, " În zădar răsună-n vânt Căci așa menit eu sunt: Să-mi fac cale pe pământ, Să-mi întind cărările, Să cutreier țările, " Țările și mările. Fire-ar tare glasul meu, Ca să treacă tot mereu De ori unde oi fi eu: Peste ape
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și mugesc încet atât " Cu talangele de gât " Și așteaptă răbdătoare Mâini frumoase de fecioare, " De le mulg în donicioare. Căci să știi, iubite frate, Că nu-s codru, ci cetate, " Dar vrăjit eu sunt de mult Până când o să ascult Răsunând din deal în deal, Cornul mândru triumfal " Al craiului Decebal. " Atunci trunchi-mi s-or desface " Și-n palate s-or preface, Vei vedea eșind din ele Mii copile tinerele Și din brazii cât de mici " Vei vedea eșind voinici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Sub cel teiu bătut de vânt Cu floarea pân-la pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm dormire-aș dus; Dar s-aud și-n visul meu, Dragă codri, glasul tău, Din cea rariște de fag, Doina răsunând cu drag, Cum jelind se tragănă Frunza de mi-o leagănă, Iară vântul molcomit De-a vede c-am adormit, El pin teiu va vicoli Și cu flori m-a coperi. {EminescuOpVI 125} DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI Doină, doină
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vântul molcomit De-a vede c-am adormit, El pin teiu va vicoli Și cu flori m-a coperi. {EminescuOpVI 125} DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI Doină, doină greu îmi cazi Din pădurea cea de brazi, Și cu jale îmi răsuni Din huceagul de aluni, Și m-adormi, m-adormi cu drag Pin frunzișul cel de fag. Cine sună-n cetine, Doinițe prietene, Diu, diu, diu, de-a codrului Că doina-i care-o cântai - Tragănă-se tragănă Frunza-n codru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nimenea nu se - ndură Să potoale - a ei căldură Parcă s-au jurat cu toate S-o întîmpine cu ură. MII DE STELE... DULCE SARĂ Mii de stele... dulce sară Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domnița cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domnița mea cu o pruncă; 127 {EminescuOpVI 128} Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoș călare Pe-un cal alb ca de ninsoare, Cu rafturile de argint
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
El șezu pe un scaun, iar ea șopti o vrajă dulce, și cum îl sărută pe frunte, el se prefăcu într-o floare roșie închisă ca vișina coaptă. Ea-l puse între florile din fereastă și cânta de veselie, de răsuna castelul tatălui ei. Atunci intră și Genarul. - Veselă fata mea? și de ce ești veselă? - întrebă el. - Pentru că nu mai este Făt-Frumos, ca să mă răpească, răspunse ea râzând. Se puseră la cină. - Tată, întrebă fata, - de unde ai calul D-tale, cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noapte De mine nedespărțit. De văd ceriul, de văd stele Fața ta le-nchipuesc, Și cu-a firii hazuri toate Nurii tăi se-nvăluesc. Pustnicele cântărețe Apele ajung la glas - Ele cântă, eu vărs lacrimi, Făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună De cumplitul meu suspin, Ceriul stă la îndoială: Lui sau ție mă închin? 386 {EminescuOpVI 387} {EminescuOpVI 388} {EminescuOpVI 389} Dar, vai mie!, că durerea N-a lipsi cât voi fi viu, Făr-de tine toată lumea Îmi pare ca un pustiu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]