5,132 matches
-
culpa final. Îmi simt nările dilatîndu-se, savurînd mirosul caustic de praf de pușcă și sînge, moartea inamicului; Îmi Împietresc trupul, sînt gata de luptă și mă pregătesc să devin un spațiu sacru În care urletul bestial al proletariatului triumfător să răsune cu energie și speranță nouă. ANEXĂ: DISCURS PENTRU STUDENȚII LA MEDICINĂ Copil al mediului meu 20 august 1960 La opt ani după ce a scris Jurnalul de călătorie, Ernesto Che Guevara devenise o personalitate centrală a guvernului revoluționar din Cuba. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
când văd că lanțurile ce mă leagă de acest pământ încep să se rupă! Cu cât durerile mi se înmulțesc îmi vine să cânt mai cu foc, căci mă simt mai aproape de Dumnezeu”. Și iarăși a început să cânte de răsuna pădurea. Așadar, voi toți ce aveți de suferit, voi toți ce plângeți și suspinați, priviți cerul care vă așteaptă. Adunați-vă lacrimile, suferințele, necazurile și nenorocirile și jertfiți-le lui Isus. Aduceți-le la picioarele altarului său și el le
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
memoria deținuților din Pitești cu sărbătorile de Paști și de Crăciun. An de an, în noaptea de Înviere și în noaptea de Crăciun se repeta cu regularitate aceeași scenă. În liniștea ce se lăsa peste pușcărie, după ora închiderii, deodată răsuna glasul lui Dumitraș. Din celula lui, așezat pe calorifer și cu geamul deschis, Dumitraș cânta pentru toată închisoarea. Cânta fără să-și stăpânească glasul, în așa fel în care fiecare deținut din cea mai îndepărtată celulă să-l poată auzi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ei se scoală cu sfială și se-ndreaptă spre cetate. Vestea Învierii trece ca un trăsnet, ce străbate În a codrilor tăcute sânuri de singurătate; În zadar voiau jidovii s-o declare de minciună, Căci ecoul învierii se mărește și răsună De prin văile bătrâne și îl trec din gură-n gură. Chiar și cedrii de pe coaste: flori și frunze din natură: “A-nviat”, răsună-n unde strigătul de veselie; “A-nviat” răspund departe lacurile din câmpie Și ecoul tot mai tare crește
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de singurătate; În zadar voiau jidovii s-o declare de minciună, Căci ecoul învierii se mărește și răsună De prin văile bătrâne și îl trec din gură-n gură. Chiar și cedrii de pe coaste: flori și frunze din natură: “A-nviat”, răsună-n unde strigătul de veselie; “A-nviat” răspund departe lacurile din câmpie Și ecoul tot mai tare crește, crește ne-ncetat Răsunând în depărtare: “Azi Cristos a înviat”... Pe la temple credincioșii “Aleluia”, cântă-n cor Și credință vie jură scumpului Mântuitor. Fr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
văile bătrâne și îl trec din gură-n gură. Chiar și cedrii de pe coaste: flori și frunze din natură: “A-nviat”, răsună-n unde strigătul de veselie; “A-nviat” răspund departe lacurile din câmpie Și ecoul tot mai tare crește, crește ne-ncetat Răsunând în depărtare: “Azi Cristos a înviat”... Pe la temple credincioșii “Aleluia”, cântă-n cor Și credință vie jură scumpului Mântuitor. Fr. Dumitru Lucaci, Viața, apr. 1927, p. 49. 26. PR. VASILE MARE autobiografie Fratele preot, Vasile Mare, OFMConv., m-am născut
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Răsărit, Pe-a lui cruce-n răni și sânge Domnul tău te-a răstignit! De atunci întreaga fire Te-a-nsoțit în imn și cânt: Oameni, păsări, animale Îl slăvesc pe Cel Preasfânt! Bun părinte, vino iară Cu seraficul tău duh, Să răsune Pace, Bine! Pe pământ și în văzduh. Cheamă-ți fiii pe-a ta urmă, Plini de zel și de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
O șandrama uzată și cu coarde ruginite... și totuși e o melodie autentică, doar că e cam învechită. „Te iubesc, te iubesc, te iubesc! Tu de ce nu mă iubești? Iubește-mă!“ Atât de învechită, încât de-abia mai reușește să răsune... Mai mult tace. Sau cântă în surdină, prin priviri și zâmbete ce nu se hazardează decât pe întuneric. și prin tăceri, prin ascunzișuri. Dar oare tăcerea nu e răspunsul cel mai potrivit acelor întrebări ce nu se pun? Nimeni nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
posibilitatea să lumineze în continuare și să nu zacă nefolosită. Prin urmare, era în amurg, în ziua de Ajun a Crăciunului. În camera de zi, care ținea loc și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și acesta! Deșurubând însă becul și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Voioși îți cântă slavă ție,/ Partid al celor ce muncesc!“. Aici rima se împiedica, nu reușeai nici măcar să-ți intri în ritmul bătutului de covoare. Când recitai cu glas tare una după alta cele șase sau șapte strofe, capul îți răsuna ca de hârtoapele dintr-o șosea. Sufeream de o greață a rimelor. Abia mai târziu am citit rimele austere, retractile ale lui Theodor Kramer 1 și Inge Müller2. Simțeam în ele o pulsație stăpânită, vulnerabilă, de parcă felul acesta de a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Conducătorul se bucura nespus și le zâmbea tuturor, fiindcă el, Conducătorul, le purta cea mai mare grijă copiilor din țară. Mintea lor nu percepea nicidecum detaliile particulare ale primei strofe - pajiștea, iarba, culesul florilor. Încă de la primul cuvânt, cântatul lor răsuna febril, îi îndemna pe copii la grabă. Cântau tot mai tare, mai lătrat, mai iute cu cât textul se apropia mai mult de momentul când Conducătorului i se dăruia floarea, iar el zâmbea. Cântecul consuma cu vara o strofă, dar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ele existau. Cum altfel aș fi putut ajunge prin peisajul acesta continuu într-o altă țară? Dacă asta-mi folosea la ceva era încă incert. Plopii golași, ajunși acum plopi austrieci, îmi cutreierau privirea, dar cu arcușul lor făceau să răsune în această primă libertate a creierului meu un cântec hibernal: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Într-o bună zi - trăiam de un an la Berlin - am fost invitată să mă prezint la serviciul de Securitate a Statului
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de mâinile puse pe bancă, trăind primele momente ale unei condamnări publice. Plângeam înăbușit, cu spatele convulsionat de tremurături necontrolate. La un moment dat, am simțit o mână plimbându-se afectuos pe creștetul capului meu și în urechi mi-au răsunat cele mai frumoase cuvinte pe care mi-a fost dat să le aud vreodată: Aciocîrlănoaiei, nu mai plânge. Liniștește-te, nu mai plânge. Lasă, va trece și asta. Înțeleg foarte bine ce s-a întâmplat. Nu ești vinovat, nu. Alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a răsunat cel mai frumos cântec de leagăn ce și-a luat vreodată zborul spre infinitul cerului în cinstea celei mai frumoase și inteligente ființe de pe acest pământ: omul. "Dormi copile drag Mama îți trimite Peste-al serii prag Vise liniștite Dormi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
libertate. 02 decembrie 1999 Am depus jurământul militar. Defilare, "masă festivă", pseudo-naționalism de circumstanță, părinți emoționați. Sunt iarăși acasă la București, liniște, doar basul profund după care am învățat să mergem în pas de gâscă timp de trei săptămâni îmi răsună încă în urechi. Nu știu cum pot să scriu despre "experiența" armatei. Cel mai bine a definit-o cred H.R.P.-ul nostru național, când descrie scena dușului (copacii "troznitori" de unde țâșnea alternativ apă caldă și rece, antecameră a iadului). Și încă: "în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din străinătate, a fost concentrată aici. Umilință + neputință = dependență ! Nu este cu putință oamenilor să-l facă să vorbească pe Dumnezeu. Ceea ce le este dat în schimb este să trăiască și să gândească de o asemenea manieră încât atunci când va răsuna fulgerul lui Dumnezeu, aceștia să nu aibă urechile astupate ". Aceasta este ultima frază a splendidei cărți a sociologului austro-american Peter Berger The Heretical Imperative. Contemporary Possibilities of Religious Affirmation, Anchor Press, New York, 1979. O carte deloc eretică, în ciuda titlului înșelător
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
consumă zilele aici, existența ritmată doar de logica week-end-ului (week-end, week-end, week-eeeeend! cântă vocile de la radio), existența golită de orice urmă de religiozitate sau de sărbătoare religioasă. Când scriu aceste rânduri, pe 19 noiembrie 2004, mall-urile imense din Québec răsună deja voios de muzica alienantă, dulceagă și lipicioasă de "Crăciun". În holurile mall-urilor și-ai făcut apariția castele kitsch din polistiren, prințese kitsch cu perle false, Moș Crăciuni obezi etc etc. Toate astea pentru a intra cât mai repede
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a respectivei opere literare, cât și pentru calitatea transpunerii acesteia în limba română.“ DANA PÂRVAN-JENARU, Observator cultural, septembrie 2009 „Tălmăcirea, urmărind până la cele mai mici detalii gândirea poetică și filozofică a scriitorului, găsind întotdeauna termenul potrivit și făcându-l să răsune și să vibreze în limba română - semnată de Antoaneta Ralian - îi va facilita cititorului român acest prim contact cu proza lui John Cowper Powys. SORIN TITEL, România literară, nr. 7, 1983 „O amantă și o desăvârșită parteneră a lui Lawrence
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
din tezaurul de învățăminte pe care ni le-a pus la dispoziție ampla expunere a tovarășului Nicolae Ceaușescu de la plenara din noiembrie a anului trecut. Teatrul este o artă militantă, iar scena o tribună de la înălțimea căreia se cuvine să răsune în fiecare seară o pledoarie înflăcărată, exprimată artistic, și care să constituie o contribuție esențială la definirea universului intelectual și moral al omului nou, constructor pasionat și plin de devoțiune al orânduirii noastre socialiste.“ (Scînteia, 20 decembrie 1972) ALEXANDRU Ioan
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
normal ca orientarea generală a tuturor să fie dată de către detașamentul de avangardă al societății - partidul.“ (Era socialistă, nr. 5, martie 1978) MIHALE Aurel His master’s voice (nota V. I.) „...Iată, însă, că în această primăvară, glasul partidului a răsunat din nou cu același avânt și aceeași gravitate chiar în Constanța, glasul partidului a fost întărit de glasul a mii și mii de colectiviști care au statornicit pe meleagurile celui mai vechi pământ al țării, pe deplin, lumea cea nouă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
gravitate chiar în Constanța, glasul partidului a fost întărit de glasul a mii și mii de colectiviști care au statornicit pe meleagurile celui mai vechi pământ al țării, pe deplin, lumea cea nouă. ...În aceste zile, glasul Partidului n-a răsunat numai aici, la Constanța. El este purtat de vântul acestei primăveri peste toată țara. El răsună cu același avânt și aceeași gravitate dintotdeauna, peste toți fiii ei. El animă și trezește, înalță conștiințe noi. El răsună deopotrivă și pentru noi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
colectiviști care au statornicit pe meleagurile celui mai vechi pământ al țării, pe deplin, lumea cea nouă. ...În aceste zile, glasul Partidului n-a răsunat numai aici, la Constanța. El este purtat de vântul acestei primăveri peste toată țara. El răsună cu același avânt și aceeași gravitate dintotdeauna, peste toți fiii ei. El animă și trezește, înalță conștiințe noi. El răsună deopotrivă și pentru noi, scriitorii, compozitorii și artiștii. Cronica acestor zile, atât de vie și de tumultuoasă ne așteaptă, deschisă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
glasul Partidului n-a răsunat numai aici, la Constanța. El este purtat de vântul acestei primăveri peste toată țara. El răsună cu același avânt și aceeași gravitate dintotdeauna, peste toți fiii ei. El animă și trezește, înalță conștiințe noi. El răsună deopotrivă și pentru noi, scriitorii, compozitorii și artiștii. Cronica acestor zile, atât de vie și de tumultuoasă ne așteaptă, deschisă...“ („Glasul Partidului“, Gazeta literară, 10 aprilie 1958) „Astăzi, în noul stat socialist, în România socialistă, prosperă, liberă și independentă, Partidul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
om care să se preocupe și de el, și de semenii lui, care să înțeleagă că solidaritatea socială este condiția dezvoltării națiunii, condiția independenței, bunăstării și fericirii.» În al patruzecilea an al Republicii, acest îndemn al secretarului general al partidului răsună din nou, cu valoarea lui însuflețitoare, de la tribuna Conferinței Naționale a PCR, consfințind aceeași misiune înaltă încredințată literaturii - de a se implica în timpul pe care-l trăim, în dubla calitate: să participe la înzestrarea omului României de azi cu valorile
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-l alături de cele mai evoluate popoare ale lumii. Îmi alătur, cu emoție, glasul de glasul poporului care a putut să-și ridice atunci fruntea spre soare, dobândind libertatea cu tot ce dă ea nobil popoarelor - și strigă aceeași strigare care răsună de 12 ani de zile - ca să răsune de-a pururi: Trăiască Republica Populară Română!“ (din Luceafărul, citat de Glasul Patriei, 10 ianuarie 1960) TULBURE Victor „Bălcescu - nimb al unei vremi amare! Și Ceaușescu - început de eră! Azi libertatea cântă-n
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]