8,590 matches
-
păcătuiește cu adevărat, cel ce a trecut de păcat sau cel ce se agață de el pentru a l coborâ pe semenul său? Oricum, de la fiecare protagonist al acestei parabole avem de învățat câte ceva: de la fiul rătăcitor - că oricât de „rătăciți” am fi, putem descoperi Calea; de la tatăl acestuia - că toți fiii, indiferent de căderile lor, trebuie așteptați, primiți, primeniți cu iubire pe măsura căderilor lor; de la fratele fiului rătăcitor - că putem deveni „mici”, cu toată credința noastră arătată, dacă nu
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului INFINIT Stele cad în marea vremii Strălucind prin infinit, Inimi țes fără de temeri Versuri vii în răsărit. Timpul mângâie tăcerea Ce domnește-n amintiri Răscolind în val iubirea- Dor nescris în nemuriri. Gândul rătăcește-n ceruri Printre norii grei, de plumb, Sufletul dezmiardă țeluri Care-n flori de rouă plâng. A rămas doar ceasul serii Ce măsoară așteptări, Iar la porțile durerii Bat secunde-n nerăbdări. Trece pasărea iubirii- Zbor țesut în veșnicii, Elixir
POEME NECUPRINSE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374705_a_376034]
-
magic îmi străpunge timpul Și-n flori curate îmi aprinde câmpul. Te cânt, iubire, azi, dansând cu norii, Te cânt și mă strecor din nou cu zorii, Însă iubirea - gânduri și dorință, Îmi cenzurează stele și credință. Te cânt, iubire, rătăcindu-mi timpul, Te cânt, iubire, căutând Olimpul; Caut iubirea-n picături de ploaie, Zidind cuvântul care nu se-ndoaie. Când inima se pierde în visare, În pași mai caut o îmbrățișare Când inima îmi cântă veșnicii, Chemându-te mereu, aici
POEME NECUPRINSE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374705_a_376034]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > OGLINDA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt o oglindă pentru tăcerea vreascurilor. Au ars mistuite de focul rătăcit în carnea văzduhului, în hohotul prafului. Au urlat peste vântul schimbării cu trupul sfâșiat de rana destrămărilor. Acum, spre surprinderea frunzelor, cântă în ritmul îndrăgostirii de rod. Sunt cânt. Spre surprinderea zborului, mi-au crescut aripi în orizontul contopirilor . Nu
OGLINDA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374720_a_376049]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SCOPUL VIEȚII Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului O frunză rătăcită pe pantofii ei cu toc Dosar de existențe, noroc un nenoroc, Mirosul din grădină înfipt în tocul cui Și viața mea probabil un troc de cum și cum. Nervi roși de suferință, frunză rătăcită, pală Viața poate întâmplare egală și universală
SCOPUL VIEȚII de PETRU JIPA în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374754_a_376083]
-
ei cu toc Dosar de existențe, noroc un nenoroc, Mirosul din grădină înfipt în tocul cui Și viața mea probabil un troc de cum și cum. Nervi roși de suferință, frunză rătăcită, pală Viața poate întâmplare egală și universală. Unde suntem rătăciți, vai glezna de jos privită Din suferința goală la oglindă. Un profesor, filosof cu har mă întreabă: -Tu ce crezi, de ce ne naștem în existență oarbă? M-am tot gândit în gândirea mea banală -Cum viața este comoara din comoară
SCOPUL VIEȚII de PETRU JIPA în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374754_a_376083]
-
Ne-ancătușat să fim așa! Aș vrea... Aș vrea...așa de mult aș vrea Să te cuprind în gândul meu Să-ți simt a inimii bătaie S-alungi cu ea păreri de rău... Aș vrea de mână să te prind Să rătăcim prin amintiri Acolo să căutăm izvorul Misterioaselor iubiri... Înlănțuiți de-același dor, Trecând de-a timpului hotare Să ne-avântăm spre lumi de vis Să ne-ancorăm de-albastra zare... Să fim doar noi...și-n seri târzii Plutind pe-
POEMELE IUBIRII 8 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374740_a_376069]
-
un mac înflorit în lanul nesfârșit al speranțelor”. Prin acest lan aleargă Valentina Geambașu cu vise, speranțe, iluzii, împliniri, cu muza alături, o binecuvântată muză: Tăcută privesc prin ochiul de fereastră Speranța plutind în valuri de marea albastră, Cu tine rătăcesc pe jumătăți de Lună În singurătate cu muza mea de mână. Vom descoperi pe măsura înaintării în text, aceleași nostalgii care o leagă pe autoare de satul cu Moromeți, satul copilăriei pe care îl poartă în minte orinde o duc
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
împletite scot șuvițe Pe tâmpla timpului cu câteva fire ninse, Țesute cu lacrimă de dor în ale sorții ițe În nopțile singurătăți cu candele aprinse. Cu pași desculți calc pe drumuri Prin nisipurile vieții scăldate în val, Cu anii mei rătăcesc prin anotimpuri Sărut de mare pe un picior de mal. Gânduri ingenucheate în geană Îmi amintesc de noi în fiecare seară, Cuvinte nerostite pâlpâie sub sprânceană În sufletul meu cu zâmbet de primăvară. Vă recomand această carte, este o poezie
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
niște delfini care înaintau cu o vitalitate nemaivăzută spre celălalt mal. Aici a fost al doilea botez al focului și aici mi-am văzut vinovăția mea; nu trebuia să mă las atras în această aventură, aveam destule posibilități să fug. Rătăciți cum eram de unitatea nemțească, am tras într-un sat românesc ceva mai departe de Mureș, am coborât, ne-am uscat, ne-am spălat și gazda, o mătușică bună, ne-a pus ceva pe masă și am mâncat, căci eram
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
Bună ziua, bătrăne! Numele meu e John! John rătăcitorul. - Bună să-ți fie inima! Heiii, rătăcitorule, care-i treaba? întrebă Stump deschizăndu-și larg brațele și, ducăndu-și măinile după ceafă, așteptă un răspuns de la interlocutorul său. - Eu, euuuu ... vezi tu ... m-am rătăcit și, văzănd că iese fum din direcția asta, m-am îndreptat încoace șiii ... iată-mă! zise tănărul cu brațele ușor deschise și ridicând din umeri. - Dar încotro ți-era drumul de te-ai rătăcit? întrebă nedumerit bătrănul. - Dacă îmi oferi
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
Eu, euuuu ... vezi tu ... m-am rătăcit și, văzănd că iese fum din direcția asta, m-am îndreptat încoace șiii ... iată-mă! zise tănărul cu brațele ușor deschise și ridicând din umeri. - Dar încotro ți-era drumul de te-ai rătăcit? întrebă nedumerit bătrănul. - Dacă îmi oferi ceva de băut și un loc de odihnă, îți voi povesti rătăcirea mea, zise tănărul pe un ton obosit și rugător. Stump îl scrută cu privirea, îl măsură din cap pănă în picioare, apoi
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]
-
1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Ieri am făcut o excursie într-un loc încărcat cu amintiri. Era o zi senină de vară. Razele soarelui alergau pe câmpul cu flori de mac din spatele grădinii cu meri, pe urmă rătăceau printre frunze și ramuri încercând să pătrundă dincolo de nodul umbrei și să coboare spre rădăcinile teilor ce strajuiau câmpia, dar arborii erau puternici. Era un adevărat spectacol jocul luminii în natură. În timp ce lumina încerca să cucerească orice unghi pitit în
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
cunoaște Această sfântă fericire Ce-nmugurește într-un zâmbet Și înflorește în iubire... De n-ar fi dragostea în lume Ne-ar invada ocean de lacrimi Căci ura ar domni atuncea Cu-alaiul ei de rău și patimi... Iar omu-ar rătăci în viață Străin de orice bucurie Căci n-ar avea un țel...o cale Să-l ducă către veșnicie... Dar...o, ce har...ce har măreț Ne-a dăruit al nostru Tată: IUBIREA ce ridică...iartă Și nu se stinge
OMAGIU DIVIN 4 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371683_a_373012]
-
un poet umil umblând cu pana-mi strâmbă o muză să găsesc cumva să mă inspire, rime să potrivesc? Am năzuit spre mine să îți arunci privirea și să fi tu aceea care s-aprinzi sclipirea cuvintelor hoinare prin care rătăcesc, să pot obține premiul pe care îl râvnesc. Mi-ai aruncat un zâmbet, o Doamne, ce mai vis! Te cheamă Julieta? Să rămân interzis, pentru că eu, Romeo pe loc am devenit, în culmea fericirii că muza mi-am găsit! Dar
DIVA DE MIZIL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371692_a_373021]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SĂ FII FEMEIE Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului sclavă eternă pe aceeași corabie fără catarge spre Capul Bunei Speranțe rătăcind trage rupe vâsla, fir-ai a dracului păstrează cadența împinge, răsuflă adânc, cum naiba să nu-ți pierzi respirația? întodeauna există prea multe valuri, prea mulți masculi, biciuri, hei-rup, hei-rup, hei rup, zbiară cârmaciul, mișcă-ți curu` la pupa curvă
SĂ FII FEMEIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371701_a_373030]
-
pot? m- am interesat, ceva mai degajată, aflată sub vraja ispititoare a misterului. - Întocmai, numai că așa arată și al tău, a zis, zâmbindu-mi în semn de admirație. - Sufletul meu e rănit, am îngăimat eu, amintindu-mi de Ovidiu, rătăcită prin hățișul de gânduri care mă torturau fără încetare, însă colocutorul meu nici nu a sesizat, așa că am reluat cu voce stinsă, interesată totuși, de acest comerț bizar: - De ce oamenii vor să cumpere sau să-și vândă sufletul? - Nu e
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
casa ta!" "-Jumătate la săraci, dau azi din avuția mea ! Și dacă pe cineva, cumva am năpăstuit Degrabă îi dau înapoi, paguba, chiar împătrit !" "-Iată astăzi Mântuirea, în casa asta, a sosit, La un fiu al lui Avraam, care era rătăcit !" Văduva darnică Niște bogați aruncau daruri la Templu în vistierie... Dar o văduvă săracă, doar 2 bănuți din sărăcie ! IISUS a spus : "Adevărat : vă spun că ea a dăruit Mai mult ca alții din prisos ; ea a dat cheagul de
DE LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL, LA CĂRTURARII de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371748_a_373077]
-
când veni-va-mi răspunsul, Te-am uitat, iubito, te-am pierdut prin culori! Oare care din noi doi va fi cel dintâi-ul Ce-o lepăda în goană iubirea din el Și cui o să-și urle durerea rămasul Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață-ntr-o iarnă Și de raze de soare-ntr-o toamnă târzie pierdut? Oare
TU SAU EU? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371763_a_373092]
-
va putea elimina efectele. Acum avea aliații necesari, dar mai lipseau câteva piese importante, pentru ca puzzle-ul să fie complet. Visele o purtară în brațele famelice ale iubitului și dragostea arse cu vâlvătăi în mintea bântuită de fantasmele pasiunii, care rătăceau demult prin sfere îndepărtate. Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 32) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2273, Anul VII, 22 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DILEME ( FRAGMENT 32) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375660_a_376989]
-
goale și lungi, plânsese ca un copil, blestemase și apoi se căise amarnic, sperase și iubise până când era să-și piardă rațiunea și sănătatea. Un semnal de alarmă tot mai insistent, îl deșteptă într-un final, din coșmarul în care rătăcea de zile, săptămâni sau luni... nici nu știa cât timp trecuse, cu adevărat. Spiritul de autoconservare preluase în sfârșit, comanda și acum Carlos înțelegea foarte limpede ceea ce refuzase să creadă sau să înțeleagă. Nu mai voia să-i inventeze scuze
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
astfel fără țintă, până descoperi o bancă ascunsă în umbra unui platan semeț, pe care se așeză cu un oftat adânc. Locul îi era străin, deși apropierea de gară îi dădea un sentiment de siguranță. Măcar nu risca să se rătăcească! ,,Să se rătăcească? În orașul natal? Acolo unde cunoștea fiecare stradă, fiecare clădire, fiecare copac ce umbrea parcurile și aleile? Lea, revino-ți în simțiri! Te-a lovit un meteorit? Cum să te rătăcești în propria casă?” Își cuprinse capul
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
până descoperi o bancă ascunsă în umbra unui platan semeț, pe care se așeză cu un oftat adânc. Locul îi era străin, deși apropierea de gară îi dădea un sentiment de siguranță. Măcar nu risca să se rătăcească! ,,Să se rătăcească? În orașul natal? Acolo unde cunoștea fiecare stradă, fiecare clădire, fiecare copac ce umbrea parcurile și aleile? Lea, revino-ți în simțiri! Te-a lovit un meteorit? Cum să te rătăcești în propria casă?” Își cuprinse capul în palme balansându
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
siguranță. Măcar nu risca să se rătăcească! ,,Să se rătăcească? În orașul natal? Acolo unde cunoștea fiecare stradă, fiecare clădire, fiecare copac ce umbrea parcurile și aleile? Lea, revino-ți în simțiri! Te-a lovit un meteorit? Cum să te rătăcești în propria casă?” Își cuprinse capul în palme balansându-l încetișor, de parcă voia să pună în ordine angrenajele deraiate ale minții. ,, La ce te așteptai? se întrebă ea. Apari așa din neant, în viața celor care te-au crezut moartă
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
doar în gând Să-mi vezi rană din suflet , Cum toate visele au murit Între tăcerile cu același sunet . Sunt vise ucise-ntre umbre Și sperante-necate-n clipele sparte, De unde îți recunosc privirile sumbre Desenate pe-o filă dintr-o carte . Rătăcesc confuză prin ecoul mut Ale gândurilor ce ți-au recunoscut Privirea rece în mască de lut , Pusa-ntre noi ca un scut . Stai liniștit ! Doar îmi curg amintirile În albia adâncă a uiarilor tale ... Și-mi ascund iar privirile Între
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]