5,506 matches
-
ca eu să stau comod, cu un pahar în mână, și viața să facă totul pentru mine. Am deschis ochii și am urmărit cum viziunile prindeau contur... fereastra cu draperie și chenarul albăstrui al razelor de soare, cotoarele cărților de pe raftul de lângă pat, o vază de flori pe polița sobei deasupra flăcării pline a gazului, bună la vreme de iarnă și pentru baie, măsuța de toaletă cu oglinda ei și cu strictul necesar castei femeilor. Amănunte și simboluri, rutina care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toată ziua. Dar cui îi pasă? După ce-am înjurat ca la ușa cortului curățând mai multe chestii vărsate pe jos, am reușit să-mi fac o cafea întruna din ustensilele de argint așezate ca niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am răsturnat lada de gunoi. Răsucindu-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Seducătorul sau Sedusa, sau cel puțin peste un Fler sau Iubita, sau dacă nu peste așa ceva, atunci peste o broșură sau un catalog prezentând chiloți, o gamă variată de corsete sau de portjartiere. Plescăind din limbă, m-am apropiat de rafturile de cărți care acopereau tot peretele, cu degetele nerăbdătoare să atingă Femeile din New York, Lenjerie victoriană, Nurlia, Pregătirea pentru perioada de probă, Paranormal, Bordello, Mătase, Imagini - și altele asemenea. Dar, în afară de istorie, literatură, filosofie, poezie și artă, nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
interesată de viol pentru care numai copiii sunt buni - îndrăznesc să-și arate partea cea mai întunecată a caracterului: vor să se bucure de puțin respect. Aprind lumina. Nu se întâmplă nimic. Mă uit prin acest magazin al nevoilor, la rafturile cu reviste, la cabinele personale, la ghereta întunecată a îngrijitorului ticsită de bani. Mă simt deconspirat, foarte nervos, mă sperii din orice fleac, dar ceilalți sunt clienți grăbiți, aflați în pauza de masă, clienți care își satisfac imediat dorințele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de mână peste palisada de lemn. Mi-am percheziționat ogeacul. Mă așteptam să dau peste lire foșnitoare în vechii pantaloni de tenis, peste hârtii de cinci în buzunarul blugilor, peste decari sub saltea, peste hârtii de douăzeci în borcanele de pe rafturi. N-am găsit decât nouăzeci și cinci de penny. La volanul unui Fiasco plin de zguduieli nervoase (indicatorul de benzină era pe roșu), am ajuns la birourile din Soho ale lui Linex & Carburton. Nu știu ce surpriză mă așteaptă. Altfel, cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Asta sunt! Tu ai fost. Tu ai fost. N-am văzut când am expediat prima lovitură - dar el a văzut. S-a ferit, ori s-a dat înapoi, sau s-a ținut la distanță și pumnul meu a izbit în raftul de deasupra capului său. M-am rotit încercând să lovesc cu dosul pumnului, am căzut peste scaunul jos și spătarul ascuțit mi s-a înfipt în coaste. Am continuat să mă arunc. Am țopăit prin cameră ca o maimuță mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu suntem croiți pentru așa ceva. Într-un fel, o urâm. Eu încerc. Am citit chiar destul de mult. E singura distracție pe care mi-o mai pot îngădui. Cititul e ieftin, asta o recunosc. Am citit toate thriller-urile financiaro-sexuale din rafturile Georginei. Îmi petrec vremea în Bibliotecă. Biblioteca e un loc bun pentru șomeri. E cald și e pe gratis. E un adăpost. I-am scris Selinei. Ăsta ar putea fi un final realist. Va avea un puști, un venit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unsprezece, în Parcul central, e bine? - De acord! Cât despre piatra aceea de pe inimă... - Domnișoară Olga... Alex îi urmări un timp pașii grăbiți, apoi reintră în magazinul alimentar. Uitase cu totul ce voia să cumpere. Se învârti o vreme printre rafturi, dar nimic din ceea ce era expus nu i se părea a intra în lista lui nescrisă. Ieși așa cum intrase, fără să cumpere nimic. Se gândi să meargă la un magazin cu mai multe sortimente, din zona pieții, dar, după ce făcu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
genocidului bolșevic din Spania: 12 episcopi, 4.000 de preoți, cca. 300 călugărițe, peste 2.000 de monahi, multe biserici dărâmate, batjocorite, moaște și icoane profanate, nelegiuiri în lanț, care îngrozesc și despre care s-au scris, în numeroase limbi, rafturi de biblioteci, jertfe pe care, înregistratorul cu sufletul le notase, cu chenar, în caietul său select de elev, intelectual în activă formare. Astăzi, știm că în anul 2001, papalitatea a sanctificat în piața San Pedro, în văzul lumii, peste 350
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
decât prin inteligența noii lumi ahtiată să ajungă sus cu orice preț și pe care azi îl întâlnim multiplicat printre politicianiștii zilei, atât de ridicoli și dezagreabili. Stilul, ritmica, policromia și dimensiunea neobositoare și poezia cărții lui Matei Caragiale ocupă raftul 1 al secției de literatură din memorie. Ovidiu Papadima era apreciat și stimat de George Călinescu-criticul și literatul român cu care ce țară din Occident nu s-ar mândri și-i schițează portretul: ...“un om pe de o parte îmbătat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
au apropiat de el religiozitatea sa adâncă, iubirea față de țară...; Mihail Racoviță, general, martor în procesul Căpitanului; Mircea Streinul, poet și prozator; Ion Tarnoschi, general; Petre Țuțea, filosof, economist, antropolog, prieten cu Nae Ionescu, deținut politic 13 ani, cărți-ghid de raftul 1 al bibliotecilor, ”Socrate al României” (E. Cioran) ; George Uscătescu, Dr. în Filosofie la Roma, Dr. în Drept, 1943, - după 1944, în Spania, ajunge Prof. universitar în Madrid. Operă vastă, fundamentală, în diverse limbi, președinte al multor societăți de cultură
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
călăuziți apoi către vastele noastre apartamente. Pentru prima dată nu folosesc ironic fraza asta. Castelul era adânc și-nzorzonat ca Peleșul. Am mers pe culoare nesfârșite, printre oglinzi și candelabre și picturi alegorice. Am urcat scări cu pereții înțesați de rafturi cu cărți vechi și de pano plii războinice. Am trecut prin multe camere uriașe, foarte multe, cu tavanul ridicat la-nălțimea a două etaje. Toate întunecate și înțesate de mobile vechi. Toate înghe țate bocnă, căci în castel era mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de vânt, iar eu am sărit, prin rama gea mului încrustată cu bucăți tăioase de cioburi, în camera scufundată-n penumbră. Era un dormitor cu mobilă veche: un pat larg, o oglindă, un scaun, un gheridon. Deasupra patu lui, un raft cu cărți groase, delabrate. Singura ușă, pe peretele opus ferestrei, era bătută-n cuie. Ulti mele raze ale soarelui, roșii ca focul, puneau câteva dungi de-a lungul încăperii. „Numai eu știu de camera asta“, a spus Jean. „De-acum
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Jean plecase. Nu l-am mai văzut niciodată. Câțiva ani buni, apoi, aproape în toate serile, am urcat prin inelele scării de incendiu în acea cameră tăcută, unde am citit, lungit pe pat și îmbătat de singurătate, toate cărțile de pe raft, ale căror titluri stranii îmi sună și acum în urechi: Contele de Monte-Cristo, Toate pânzele sus!, Mânăstirea din Parma, Omul care râde (cărți despre care n-am mai auzit niciodată: biblio tecarii pe care i-am întrebat de ele mi-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Împiedice mingea de foc a Înverșunării să Îl cuprindă cu gesturi lascive, să i se facă armură grea, asasină. Primăvara căpăta agresivitatea veninoasă a vampirului. Degeaba Îl vedeam intrând de două-trei ori pe săptămână În Biblioteca Județeană și privind lacom rafturile pline de autorii glorioși ai regimului. Pentru că nu avea cine să Îl călăuzească, a Început cu Alboiu, apoi l-a luat pe Ion Gheorghe, a continuat cu Păunescu și cu Dinescu, pe Spinoza l-a abandonat repede, considerându-l prea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cu a spune că univesul dansează românește, pe ritmurile marelui poet, ori că, pentru a deveni universal, nu e nevoie decât să fii geniu Într-un neam sărac, să te crezi ce vrei tu În magazinul universal al Buzăului. Chiar dacă rafturile sunt goale, ele sunt universale, iar vânzătoarea de la raionul de pantofi e și ea universală, cum sufocă prin imensa ei prezență lumea ideilor pure ale lui Platon, cu țâțele ei universale... Așa că, dacă ea nu ar exista, nici magazinul «Dacia
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
tovarășul Birică, nici tovarășul Nicolae Ceaușescu. Privirile i-au căzut pe o cămașă verde, Braiconf, adică făcută la Fabrica de Confecții din Brăila, altă cetate a smintelii universale, apoi pe o a doua, identică, până când și-a dat seama că rafturile de cămăși erau pline cu aceeași cămașă verde, Braiconf. — Iată ce Înseamnă să fii universal, și-a zis, iată, lucrurile din mintea omului se confirmă fără eforturi filozofice, e de ajuns o grămadă de proști... Când ești Înconjurat de proști
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
strigând. Coborâră pe coasta colinei, ajungând la o vilă frumoasă care cunoscuse, cu siguranță, vremuri mai bune. Proprietarul, un neguțător de stofe necioplit, surprins și măgulit de solemnul cortegiu roman, deschise larg ușile unei biblioteci vechi, iar ei văzură că rafturile erau pline nu cu cărți, ci cu bucăți de in colorat, inul de Butous, extrem de scump. Rușinat, neguțătorul dădu la o parte marfa, descoperind un perete: pe el era o frescă înfățișând un bărbat așezat. — Iată-l, tresări Zaleucos. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a fost arestat la Capri, în vila lui Tiberius - îl aduc la Roma în lanțuri! În timp ce Gajus se uita la el împietrit, Drusus, fără să spună nimic, fără să-i salute, dispăru. Gajus dădu fuga în bibliotecă, văzu scrinul deschis: raftul cu jurnalul era gol. Cu câteva zile în urmă, Drusus vorbise despre vila lor din Umbria, situată în apropiere de izvoarele sacre ale Clitumnus-ului, despre vechea Via Anerina, foarte puțin umblată, cel mai scurt drum între Roma și Umbria, înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus, lângă templul zeului care, potrivit preoților și poeților, îi dăruise victoria. Două săli imense ce se continuau cu abside, având coloane asemenea bazilicilor și ferestre din alabastru subțire, deschis la culoare, adăposteau, în două rânduri de nișe în pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din toate disciplinele, asemenea unui șir de suverani. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trăia, grandioasă, ordonată, în mintea lui. Nu consulta niciodată acele indices scrise citeț pe fina charta augusta. Ajungea să-i ceri o informație, fie ea și generală, un personaj, un citat, un eveniment, și memoria lui se deplasa suverană printre rafturi, până când întâlnea știrea cerută. A doua zi însă, când îl revăzu pe Gajus, îi spuse deodată, cu acea inconstanță a bătrânilor, că semăna cu nepoții lui Augustus. — Cu cei doi frați mai mari ai mamei tale, ca să fiu mai precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
semăna cu nepoții lui Augustus. — Cu cei doi frați mai mari ai mamei tale, ca să fiu mai precis. Și ei veneau aici în fiecare zi, voiau să cunoască repede toată știința lumii... Mâna lui se plimba de-a lungul unui raft; se opri dintr-odată. — Aveau doar cu câțiva ani mai mult decât tine când au murit, spuse perfid. S-a întâmplat departe de Roma. Gajus însă nu răspunse, ca și cum povestea i-ar fi fost necunoscută. Bibioteca latină era severă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Bătrânul se îndepărtă scârbit, căci tânărul de șaptesprezece ani, nepot de împărați, era prins de un vis mărunt, care părea să fie cea mai mare speranță a sa. Manuscrisele autografe În zilele mohorâte de februarie, tânărul Gajus descoperi că pe raftul din mijloc, în spatele unor gratii, asemenea unor obiecte de preț, se aflau scrierile autografe ale lui Octavianus Augustus. Fu cuprins de o emoție puternică, de parcă acea umbră imensă ar fi intrat în sală. Îi auzise pe oameni vorbind despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nemiloasa și sublima artă a domniei. Închidea ochii, se gândea. „Nu veți reuși să mă ucideți.“ Bibliotecarul grec Biblioteca greacă avea un portic ce dădea într-o mică grădină interioară. Cei de acolo deveniră pe loc prietenii săi. Luau din rafturi cele mai vechi suluri, cele mai incendiare și mai discutate caiete recente. Bibliotecarul-șef era un grec din Attica, cu mintea ascuțită și o memorie vizuală fantastică. Mângâia apărătorile din piele în care se aflau sulurile de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era un sirian zăpăcit și melancolic, care își făcea apariția la două-trei zile pentru a le indica sclavilor, atingând ușor masa cu un deget, că trebuiau să șteargă praful. În afara lui, nimeni nu mai intra acolo. Gajus aruncă o privire rafturilor și observă dezamăgit că pe ele se aflau câteva opere de muzică și de știință și nenumărate scrieri magice și astrologice, aproape toate în greacă. Cineva îi spuse că împăratul colecționa cu drag toți clasicii greci - în special pe Thucydides
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]