6,309 matches
-
am pierdut. Pe unii i-am pierdut din vina mea, pe alții, din vina lor, aproape că nu mai contează deja. În ceea ce-i privește pe cei pe care i-am pierdut din vina mea mai trebuie să adaug ceva: regret că i-am pierdut, dar, dacă aș putea da timpul înapoi, ar fi ipocrit din partea mea să spun că aș trata altfel lucrurile și că m-aș comporta altfel. Dimpotrivă, ceea ce pot să spun în chip cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
ușor să simt acest sens al prieteniei, decât să-l explic. În dragoste, iraționalitatea devine în cele din urmă raționalitate; în prietenie, lucrurile stau, în mod paradoxal, pe dos: raționalitatea inițială se preschimbă încetul cu încetul în iraționalitate și impulsivitate. Regret că mi-am pierdut prietenii, fără să mai aibă vreo importanță dacă și ei regretă acest lucru. Nu știu dacă aș mai avea puterea să îi iubesc din nou (la o adică), dar ceea ce le-aș garanta ar fi autenticitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
în cele din urmă raționalitate; în prietenie, lucrurile stau, în mod paradoxal, pe dos: raționalitatea inițială se preschimbă încetul cu încetul în iraționalitate și impulsivitate. Regret că mi-am pierdut prietenii, fără să mai aibă vreo importanță dacă și ei regretă acest lucru. Nu știu dacă aș mai avea puterea să îi iubesc din nou (la o adică), dar ceea ce le-aș garanta ar fi autenticitatea mea, mai exact reacția mea emoțională și lingvistică directă, nefalsificată și netăinuită. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Aniversare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
ar plăcea ca peste 100 de ani, un sociolog sau un istoric care ar dori să înțeleagă mai bine România anilor 2000 și „enervările“ sale cotidiene să găsească, din întâmplare, această carte în informatizatele biblioteci de atunci și să nu regrete alegerea făcută. Mirel Bănică Noiembrie 2005 17 noiembrie 2005 Cine mai scrie astăzi pe dosul unor cărți poștale de 1.500 de lei? Numai „fraierii“, cei care respectă trecutul. Și nu poți contesta faptul că scriem de la fraier către fraier
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de rău. Așadar, am lucrat cu Eddie Gottlieb din ’35 până a murit. A murit în 1979. Pe 7 decembrie. M-a îndrumat și mi-a dat numeroase sfaturi bune. El îmi spunea: „Să nu spui niciodată ceva ce vei regreta. Vei simți uneori că vrei să spui că un jucător a făcut un meci prost sau că o echipă e foarte slabă. Să nu spui ceva ce vei regreta! Și încearcă să fii cât de amabil poți fi cu echipa-oaspete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
bune. El îmi spunea: „Să nu spui niciodată ceva ce vei regreta. Vei simți uneori că vrei să spui că un jucător a făcut un meci prost sau că o echipă e foarte slabă. Să nu spui ceva ce vei regreta! Și încearcă să fii cât de amabil poți fi cu echipa-oaspete. Pentru a fi campion trebuie să joci cu un număr grozav de mare de echipe. Încearcă să fii amabil. Fă lucrurile cum trebuie și întotdeauna lasă loc de Bună Ziua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
picioarele mele. Spuneam și eu „Mulțumesc”. A fost o viață plină, o viață bogată. Cu câteva dezamăgiri pe care oricine le mai are, dar cele mai multe au fost întâmplări fericite care mi-au adus zâmbete. Unul dintre lucrurile pe care îl regret este că sunt necăsătorit. Nu am și eu un băiețel care să ducă mai departe numele Zink. Dar știi cum se spune? Nu le poți avea pe toate! Dar am obținut cea mai mare parte. Mă uit la persoane care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
ar fi pus muzica la adăpost, mai pe sub pod. Cărturești, divorț de IRAF Comunicatul-surpriză din partea respectatului brand Cărturești, remis redacțiilor timișorene pe fond nervos încă intens, în a doua zi de IRAF, a semnalat o hibă în disciplina festivalului: „Cărturești regretă asocierea cu organizatorii IRAF (International Romani Art Festival) și le cere scuze tuturor celor care au venit în librăria timișoreană din Mercy pentru a participa la evenimente promise în program și neonorate de organizatori. Reprezentanții librăriei au fost puși în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
de forma splendidă pe care o căpăta încălțat, frecându-le cu un lung masaj satisfăcut, de la rădăcină la vârfuri, și beat de plăcere, ca și cum s-ar masturba la cinci organe deodată, înrădăcinate ca bananele pe un singur ciorchin.“ Dl profesor regretă o clipă că nu avea asupră-i Poarta neagră, spre a le reproduce ad litteram fragmentul, pe care nu-l știa pe dinafară, dragilor lui colocutoare (și, într-un fel, colocatare), pentru lărgirea educația lor, în timp ce Carmen Carpen își trăgea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
de la distanță Victor ESKENASY Regret, firește, că nu pot asista la concertele Festivalului Enescu de anul acesta. Și, în paranteză fie spus, mă bucur că ele vor fi comentate în paginile revistei de un meloman de sensibilitatea lui Bedros Horasangian. Regret absența fiindcă, după atâtea ediții, în fine festivalul arată așa cum mi l-am imaginat la fiecare ediție. Altfel spus, unul recuperator și generator de exemplu, aducându-i acasă pe mulți dintre interpreții români de succes ce trăiesc în străinătate, cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
recent într-un recital de la Festivalul de pian de la Roque d’Anthéron, unde se întâlnesc cel mai adesea. Simplu spus, veți avea posibilitatea de a asculta doi pianiști excepționali din categoria maeștrilor acestui deceniu. Poate acesta este concertul pe care regret cel mai mult de a nu-l putea asculta în sala de concert. Ocazie de a reaminti că Bucureștiului îi lipsește în continuare o adevărată sală de concert, demnă de o asemenea selecție de muzicieni cum sunt cei pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
meciurile de tenis pe zgură... pe iarbă... pe ciment... Poți umbla pe unde vrei, cât vrei, nu îți dă nimeni pumni plini cu pastile... Libertatea gesturilor tale capătă un sens, acela de scăpat de la nebuni! Ceilalți, cei rămași acolo, te regretă și dacă te întâlnesc (cum mi s-a întâmplat mie odată, la Bancpost, dând nas în nas cu un cunoscut de la pavilionul Crisis - dependenți, drogați, deprimați, sinucigași) te întreabă: nu mai veniți pe la noi? nu vă mai internați?... ce păcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
gândesc la viitorul roman într-un pasaj care mi-a fost arătat, la Blues Café. Mi-aș căuta inspirația privind obiectele vechi din librăriile-galerii „Noi“ - ceasurile, ramele. În Trei zile cu mama este o frază în care cred: „Nu am regretat niciodată că am făcut o călătorie“. Dacă cineva îmi găsește un apartament în centrul Bucureștiului pentru șase luni, voi veni să-mi termin romanul la care lucrez acum sau să-l încep pe următorul! Traducere de Dana-Maria Daia „ Cred că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Anghel, de la Telefoane, revoluția a fost „o perioadă foarte drăguță și foarte plină de acțiune“. „Îmi aduc aminte ce s-a întâmplat atunci. Eu am refuzat să fiu membru PCR. Abia în final am făcut acest pas pe care-l regret - după ce m-a convins tatăl meu -, am intrat în partid în octombrie 1989 și am primit carnetul în decembrie. Pe atunci, se ascultau efectiv telefoanele care veneau de la Timișoara. Era foarte ușor să le ascultăm. Nu era pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
suficient pentru a-l însoți pe Gabriel Liiceanu în labirintul unei existențe aflate mereu la limita neverosimilului. Prima dintre confesiunile lui Mircea Ivănescu este, probabil, și cea mai dureroasă: "M-am născut dintr-o întâmplare pe care cred că am regretat-o cu toții: și eu, și părinții mei. Am apărut pe lume, cum să spun?, ca să umplu un gol, ca o compensare. Existența mea nu e decât obiectivarea unui regret legat de o pierdere dureroasă". Născut la scurt timp după moartea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
aș fi ales „calea cea mai grea”, adică Întoarcerea În țară! Cum am și ales-o! Dar... prezentul nu conține valori! Cea mai grea a fost, s-a văzut apoi, „cea de-a doua cale”, adică Întoarcerea, și n-o regret! Dovadă e faptul că, În 1990, aflat oarecum Într-o situație simetrică cu cea din primăvara müncheneză a lui ’72, la Paris am ales Încă o dată „Întoarcerea” - aproape singurul Între mulți, mulți scriitori emigranți, fugiți de „absurditatea În absurditate” a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mereu un „vitalist” - atracția mea spre „dezechilibratul” Nietzsche Încă din tinerețe se explică și astfel! - și „a fi” era pentru cel care sunt primul comandament al vizibilului. De aceea, n-am Înțeles niciodată cum unii oameni sau unii scriitori pot „regreta nașterea”! Regretând nașterea, regreți În esență categoria enormă a posibilității și nu numai a ta! A zeilor Înșiși! Iată cât de... slabi sunt și ei, iată forța noastră, prometeică, brusc izvorâtă din simpla „acceptare” a existenței, a unui dat pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vitalist” - atracția mea spre „dezechilibratul” Nietzsche Încă din tinerețe se explică și astfel! - și „a fi” era pentru cel care sunt primul comandament al vizibilului. De aceea, n-am Înțeles niciodată cum unii oameni sau unii scriitori pot „regreta nașterea”! Regretând nașterea, regreți În esență categoria enormă a posibilității și nu numai a ta! A zeilor Înșiși! Iată cât de... slabi sunt și ei, iată forța noastră, prometeică, brusc izvorâtă din simpla „acceptare” a existenței, a unui dat pe care foarte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mea spre „dezechilibratul” Nietzsche Încă din tinerețe se explică și astfel! - și „a fi” era pentru cel care sunt primul comandament al vizibilului. De aceea, n-am Înțeles niciodată cum unii oameni sau unii scriitori pot „regreta nașterea”! Regretând nașterea, regreți În esență categoria enormă a posibilității și nu numai a ta! A zeilor Înșiși! Iată cât de... slabi sunt și ei, iată forța noastră, prometeică, brusc izvorâtă din simpla „acceptare” a existenței, a unui dat pe care foarte mulți, ipocriți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
abia mascat, de cei din jur. Și e la fel de adevărat că, În anii ce au urmat demisiei mele, care mi-a adus În viața literară și socială atâtea dezagremente, eu - unul dintre eurile mele, cel „lucid, burghez, adult etc.” - am regretat amarnic ceea ce făcusem; Într-o țară acut centralizată, să contrazici În presa „burgheză, dușmană”, pe autocratul Îmbibat de putere și lingușit de nu puțini potentați ai lumii și apoi, ca o provocare, să te Întorci sub nasul lui și al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de ce a renunțat atât de repede și s-a Întors, știind prea bine ce-l așteaptă?! De unde atâta nehotărâre și inconsecvență la cineva care dăduse până atunci semne indubitabile de ambiție și de consecvență de fier În acțiunile sale?!... Am regretat, adeseori, actul meu de protest și de eliberare de la Paris, din vara lungă a lui ’71 și, nu de puține ori, mi-am făcut reproșuri ca unui handicapat moral, unui lunatic social, acel „eu”, care acționase atunci ca un suicidar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dlui Grigurcu, mai ales de când a izbucnit o ceartă oarecum de neînțeles Între P. Goma și foștii săi susținători de la Paris, În speță dna Monica Lovinescu, care, ciudat - și ni se pare cam nedrept, dacă nu de-a dreptul trivial -, „regretă acum că l-a cunoscut!”, după ce, dacă ne-amintim bine, vreo două decenii și-a sprijinit cronicile de la radio, ca și criteriile estetico-politice tocmai pe opera și meritele politice indiscutabile ale fostului nostru coleg de la România literară. Am insistat atât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu sunt fumător, dar, În vara aceea, surescitat de „cele ce se Întâmplau În țară” și de hotărârea gravă pe care mă simțeam obligat să o iau, fumam excesiv, iar unele dintre reflexele mele erau „În defect”..., se pare. Am regretat apoi că nu ne-am apropiat mai mult de opera și ideile sale, mărginindu-ne la politică. De altfel, acest lucru mi se Întâmpla și cu Cioran, În nenumăratele noastre plimbări de mai târziu, atenția lui era captată mai ales
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Asta după ce același Andrjeievsky reușise acele „cenacluri la domiciliu” care sabotau și limitau cenzura partinică literară, tipuri de cenacluri neoficiale, cum Îi Îndemnasem și eu pe prietenii Nicolae Manolescu și, apoi, după câțiva ani, Liiceanu și Pleșu, să Îndrăznească!... Am regretat apoi, În anii când locuiam la Paris, nu departe de locuința sa, tot În al șaselea arondisment, răceala lui Ionescu și a grupului care-l Înconjura și care s-au erijat peste noapte În fanatici apărători ai literaturii contemporane, deși
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la „uriașa lor dezamăgire” față de Paul Goma, pe care l-au susținut cu Înverșunare vreo două decenii, opunându-l nu numai ca ins de curaj, dar și ca scriitor, multor scriitori de prim rang din țară - dna Lovinescu declara că „regreta de a-l fi cunoscut!”, iar dl. Ierunca afirma amuzat cuiva că „atunci când vorbești cu Goma la telefon, singurul moment În care acesta nu minte este când zice «alo!»” -, dar și față de prea iubiții și protejații scriitori, cum fuseseră Marin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]