5,397 matches
-
sustinut peste 200 de concerte, a realizat transmisiuni directe cu posturi Radio și TV, dintre care amintim NBC-SUA, Eurovision, Telepace-Italia, METRO TV-Indonezia și TVR Cultural, înregistrări CD inclusiv pentru Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, Fugă Libera-Belgia. A evoluat pe renumite scene din Europa, America și Asia ( Ateneul Român, Studioul Mihail Jora, Sala Mare a Palatului-București, Tonhalle-Düsseldorf, Teo Otto Theater-Remscheid, Prinzregententheater-Munchen, Musikhalle-Hamburg, Auditorium-Roma, Tonhalle-Zürich, Théâtre du Vevey, Carnegie Hall-New York) împreună cu mari ansambluri simfonice din țară (Orchestră “George Enescu” și Orchestră
Alina Bercu () [Corola-website/Science/316144_a_317473]
-
Ovidiu Bârlea definitivează, la cererea lor, și publică "Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hașdeu" (Buc., EM, 1971, 362 p.) de I. Mușlea și "Problemele tipologiei folclorice" (Buc., Em, 1971, 362 p.) de D. Caracostea. De acești doi renumiți cercetători ai culturii populare l-a legat de asemenea meditația gravă asupra destinului folcloristicii, efortul de a o elibera de sub tutela literaturii, a esteticii literare și a diletantismului, de a o dota cu instrumentele de lucru necesare, îndelung așteptate. Însă
Ovidiu Bârlea () [Corola-website/Science/316196_a_317525]
-
1938 a fost detașat la Liceul „Petru și Pavel” la catedra rămasă vacantă prin decesul profesorului Sever Flavian. În același an obține definitivatul, în urma unei inspecții speciale pe care i-o face președintele consiliului de inspectori generali din minister și renumit autor de manuale, Petre Marinescu. Ca urmare, începînd din acest an pînă în 1943, este numit cu regularitate în comisii de bacalaureat. De la 1 septembrie 1938 revine la catedra de la Liceul Comercial „Spiru Haret”, noua denumire a Școlii Comerciale. După
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
este o listă a renumitului atacant brazilian Pelé cu „cei mai buni fotbaliști în viață”, fiind făcută publică la data de 4 martie 2004 într-o ceremonie la Londra în care FIFA marca a 100-a aniversare de la fondarea Fédération Internationale de Football Association (FIFA
FIFA 100 () [Corola-website/Science/316320_a_317649]
-
uriașă, precum și numărul enorm de sisteme stelare, sugerează că dacă Pământul ar fi un model de corpuri cerești cu viața general valabil, atunci viața extraterestră ar trebui să fie întâlnită în Univers destul de des . Într-o discuție informală din 1950, renumitul fizician Enrico Fermi a întrebat: În cazul în care în galaxia noastră (Calea Lactee) există o multitudine de civilizații extraterestre avansate, atunci de ce nu au fost văzute dovezi, ca de exemplu nave sau sonde spațiale? O examinare mai detaliată a implicațiilor
Paradoxul lui Fermi () [Corola-website/Science/320051_a_321380]
-
distinsese anterior pe postul de corespondent de război și apoi ca reporter TV și realizator de benzi desenate la revista "Eagle". În 1998, a început să se editeze din nou revista "The Ștrand"', fiind publicate în paginile sale operele unor renumiți scriitori cum ar fi John Mortimer, Ray Bradbury (povestiri SF), Alexander McCall Smith, Ruth Rendell, Colin Dexter ("anchetele inspectorului Morse") și Edward Hoch. Anchetele celebrului sau detectiv nu sunt singurele opere pe care Arthur Conan Doyle le-a publicat în
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
de zeci de metri. Numărul de articole de specialitate privind explozia de la Tunguska din 1908 poate fi estimat la aproximativ 1.000 (în principal în limba rusă). Mulți oameni de știință au participat la studierea fenomenului de la Tunguska, cei mai renumiți fiind Leonid Kulik, Evgheni Krinov, Kirill Florenski, Nikolai Vasiliev și Wilhelm Fast. Deși meteoritul sau cometa mai degrabă a explodat în aer decât să lovească suprafața, acest eveniment este menționat în continuare ca un impact. Estimările privind energia exploziei se
Fenomenul Tunguska () [Corola-website/Science/320094_a_321423]
-
la Blaj, în anul 1812. În perioada secolelor al XVII-lea - al XIX-lea, au fost cel puțin cinci traduceri în limba bască a lucrării "Imitatio Christi": Printre cele vreo sută de traduceri în limba franceză ale "Imitației", cele mai renumite și cele mai recomandate sunt cele realizate de Marillac (1621), Pierre Corneille (traducere în versuri 1651-1659), "Sacy" (1662), "Gonnelieu" (1712), "Lallemant" (1740), "Gence" (1820), "Genoude" (1822), La Mennais (1825), "Darboy" (1855). E demn de știut că prima traducere cunoscută în
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
fost o actriță americană. Ava este descoperită prin fotografiile făcute în atelierul fotografic al cumnatului ei. La început a jucat roluri secundare în diferite filme. Însă prin frumusețea și erotismul ei a reușit să facă carieră după căsătoria cu actori renumiți ca Mickey Rooney, Artie Shaw și Frank Sinatra. Unul dintre succesele ei a fost rolul jucat în filmul "The Killers" alături de Burt Lancaster. Pe plan interțional devine cunoscută prin filmele "The Snows of Kilimanjaro" (Zăpada de pe Kilimanjaro), unde a jucat
Ava Gardner () [Corola-website/Science/320199_a_321528]
-
a studiat dreptul la Cluj iar între 1930 și 1934 germanistica și anglistica la Viena, timp în care a urmat și cursuri de limbă egipteană veche, italiană, suedeză și sanscrită, precum și cursuri de pedagogie și de filozofie. A avut profesori renumiți, ca Anton Pfalz, Karl Luick, Eva Freud și Josef Nadler. Sub îndrumarea celui din urmă și-a luat în 1934 doctoratul. Întors la Timișoara, a funcționat pentru început ca profesor la gimnaziul german real din Timișoara (1936-1944). Deoarece obținuse diplomele
Rudolf Hollinger () [Corola-website/Science/320214_a_321543]
-
Născut în 1913 în București, țambalist vestit în a doua jumătate a secolului XX, a fost un interpret de excepție al instrumentului său, posedând o tehnică și o expresivitate deosebită. Din 1920 începe să învețe să cânte la țambal, cu renumitul țimbalist Lică Ștefănescu. Tot de la acest țimbalist a învățat și rivalul lui Mitică Ciuciu, viitorul mare compozitor și interpret de țambal Gheorghe Pantazi. În 1936 debutează la casa de discuri Electrecord cu piesele "Hora lui Fănică" și "Doina Oltului „Ciocârlia
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
arhitectură care are în centrul ei o unitate centrală de procesare (în engleză: "CPU") și o unitate separată de memorare (în care se stochează atât date cât și instrucțiuni). Datează din anii 1940. Numele provine de la John von Neumann, un renumit matematician și pionier al informaticii american de origine austro-ungar evreu, primul care a stabilit (în scris, în lucrarea „Discurs preliminar asupra proiectării logice a unui instrument de calcul electronic”, împreună cu Arthur W. Burks și Hermann H. Goldstine) cerințele pentru un
Arhitectură von Neumann () [Corola-website/Science/321145_a_322474]
-
numele său adevărat Aurica Ion), în fața publicului bucureștean în 1939. Concertează frecvent cu numeroase alte glorii ale cântecului popular românesc: Grigoraș Dinicu, Maria Lătărețu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Victor Predescu, Marcel Budală, Toni Iordache și alții. A fost și un renumit colecționar de viori, cu bune cunoștințe în materie. Datorită meritelor sale, a fost decorat cu Medalia Muncii în anul 1947. Numele lui a patronat mai mulți ani un amplu spectacol-concurs de muzică populară ("Concursul național al tarafurilor tradiționale „Ion Matache
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
mori, un atelier și pădure de fag, plus o parte din satul Orășeni (din zona Botoșanilor) din Moldova. Începând din 1797 actuala clădire a funcționat neîntrerupt ca biserică a satului. Icoanele de pe catapeteasma bisericii au fost pictate în 1867 de renumitul pictor Epaminonda Bucevschi, proaspăt absolvent de studii teologice. În curtea bisericii se află un turn de poartă, având la primul etaj o clopotniță. În anul 1924, biserica a fost zugrăvită din nou, făcându-se o colectă la românii ortodocși din
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
tot aici în 1799 câștigă o bătălie generalul francez Jacques MacDonald contra trupelor aliate anglo-napolitane. Docurile construite în 1785 în port au fost folosite în scopuri militare. În prezent amenajările militare din port sunt folosite de concernul Fincantieri. Orașul devine renumit în 2010 când primarul orașului Luigi Bobbio a introdus amendarea consumului de alcool în public, a celor care poartă îmbrăcăminte sumară sau celor care poartă pe stradă fuste mini după ora 22:00.
Castellammare di Stabia () [Corola-website/Science/321275_a_322604]
-
jur sau din Sibiu. Plata serviciilor aduse nu se făcea în bani ci în contrapartidă cu alte produse sau servicii. Principalele meșteșuguri practicate în sat au fost: "Dogăritul" și primul „botar” al Racoviței este menționat în anul 1750. Cel mai renumit ciubărar este Iosif Lazea din Munții Apuseni stabilit aici la sfârșitul secolului al XIX-lea și ai cărui urmași poartă supranumele de „ai dogarului”. În secolul al XX-lea, lucrări mărunte de dogărit le-au făcut Gheorghe Trif, Ioan Malea
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
Cei mai vechi fierari cunoscuți în sat au fost „Radul faorul” și „Bunea faorul” încă din anul 1700. Pe timpul graniței militare fierarii satului erau la mare cinste, conducerea Companiei a VII-a având obligația să le asigure acestora locuințe. Fierari renumiți au fost cei care au purtat numele de Busuioc, Dobrin, Marin și Mordoșan, după cel de al doilea război mondial au fost reprezentanții familiilor Frunză și Herman, Francisc Szabo, Ștefan Nicula, Aurel Ritivoi și Ioan Murărescu. Destinate a transforma grăunțele
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
sași din Făgăraș. Tatăl a fost înnobilat în anul 1873 și atunci, a adăugat la numele familiei titlul de baron „von Kövessháza”. Din anul 1892, a fost căsătorit cu baroneasa Eugenie Hye von Glunek, fiica, din a doua căsătorie, a renumitului jurist și fost ministru austriac al justiției si al învățământului, dr. Anton Josef Hye von Glunek (1807-1894). Cuplul a avut trei fii, care și ei au ales cariera militară: Adalbert, care a căzut în luptă în 1914, Géza și Jenő
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
discipol pe Michelangelo. Doi dintre frații săi Benedetto Ghirlandaio (1458 - 1497), David Ghirlandaio (1452 - 1525), ca și nepotul, Ridolfo del Ghirlandaio (1483 - 1561) au fost de asemenea pictori. Cele mai multe informații despre viața marelui pictor provin din lucrarea ""Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre"" a lui Giorgio Văsari. S-a născut în 1449 la Florența, numele său complet fiind Domenico di Tommaso di Currado di Doffo Bigordi. Tatăl, Tommaso Bigordi, era negustor de mătasuri
Domenico Ghirlandaio () [Corola-website/Science/320581_a_321910]
-
și de către ceilalți membri ai familiei Cousteau, soția Simone Cousteau și cei doi fii. Se efectuează peste 500 de scufundări testând aparatul încercându-se determinarea limitelor de utilizare. Aparatul suferă o serie de perfecționări ajungându-se în anul 1945 la renumitul detentor Cousteau-Gagnan, CG-45. Acesta va fi urmat de alte variante perfecționate și anume de detentorul Mistral și Super Mistral de tipul „detentor” dorsal cu un singur etaj și apoi de detentorul Acquilon cu două etaje separate. Toate aceste modele au
Émile Gagnan () [Corola-website/Science/320681_a_322010]
-
și publicitate. Istoria companiei Lowe începe cu înființarea agenției Lintas (Lever International Advertising) în 1899, una dintre primele agenții din lume care în urma fuziunii globale și a dezvoltării rapide în anii ’70 și ’80 a devenit un jucător important și renumit în domeniul publicității cu conturi precum IBM, Mastercard, Johnson and Johnson și Unilever. În 1981, Sir Frank Lowe a instituit Lowe Howard-Spink, dezvoltând campanii pentru Absolut, Birds Eye și Heineken. În urma fuziunii cu Ammirati Puris și apoi Lintas, Lowe a
Lowe Worldwide () [Corola-website/Science/320680_a_322009]
-
și-a canalizat întreaga energie în încercarea sa de a demasca falșii clarvăzători sau mediumi. Vasta sa experiență în ceea ce privește numerele de magie i-a permis să demaște mulți escroci care reușiseră să păcălească până atunci oameni de știință și cercetători renumiți. Mai mult decât atât, el a fost un membru al comitetului American Științific care oferea un premiu în bani oricărui medium care își putea demonstra clar abilitățile paranormale. Până la moartea sa, comitetul nu dăduse nici un premiu. Pe măsură ce faima sa de
Harry Houdini () [Corola-website/Science/320748_a_322077]
-
în Argentina, și 200.000 în Paraguay. Tribul indian nakotoi se află în regiunea de sud a Râului Pilcomayo, o regiune situată de-a lungul zonei centrale a râului în Paraguay (Kerr, 116). Băștinașii acestui trib sunt descendenți ai extrem de renumitului "Redskin Tribe" (tribul pieilor roșii) (Kerr, 116). Natokoi și-au tratat toți vecinii ca dușmani, mai ales triburile Tobas și Nimká, vecinii lor de la sud-vest și nord-est (Kerr, 116). Un război de guerillă a existat mult timp între triburi, izolând
Râul Pilcomayo () [Corola-website/Science/320761_a_322090]
-
cu Hans Arp (1987-1966), care a realizat sculpturi de piatră șlefuite, care păreau doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de viu-organic. Românul Constantin Brâncuși (1876-1957) a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare au uluit de multe ori publicul. Futuriștii italieni, de
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
provocatoare de scandal, de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop iritarea cetățenilor, au reapărut și în ultimele decenii dar acum fără orice tentă batjocoritoare. Un exemplu renumit este pisoarul expus de dadaistul francez Marcel Duchamp, acesta anunțând că datorită alegerii făcute obiectul este considerat deja operă de artă. Argumentările de acest fel au condus la declarații de genul: orice poate fi artă dacă e făcut de artiști
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]