5,495 matches
-
evreii Își astupă urechile cu degetele, În timp ce un apostol predică Evanghelia <endnote id="(63, p. 122)"/>. Din aceeași perspectivă creștină, evreii refuză să perceapă ceea ce pentru creștini este o evidență, adică realitatea mesianică a lui Isus. Este exact ceea ce le reproșează Cristos Însuși, Într-un text esenian apocrif, intitulat Evanghelia păcii : „voi vă Închideți ochii, ca să nu vedeți ; voi vă astupați urechile, ca să nu auziți [legea lui Dumnezeu]” <endnote id="(63, p. 67)"/>. Se pare că această imagine a supraviețuit până În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e nimic de făcut. Iuda va agoniza până la sfârșitul veacului” <endnote id="(219, p. 24)"/>. Într-un fel, Mihail Sebastian i-a răspuns lui Nae Ionescu chiar În volumul pe care acesta din urmă l-a prefațat : „Ce i-aș reproșa antisemitismului, Înainte de orice [...] - afirmă protagonistul romanului -, ar fi lipsa lui de imaginație : «masonerie, cămătărie, omor ritual». Și pe urmă ? Vai cât e de puțin ! Vai cât e de sărac !” <endnote id="(219, p. 62)"/> În țările comuniste, după Holocaust (1945-1963
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
locuitorilor din Darabani (1878)”, În 617, p. 165. 616. Eugen Glück, „Contribuții privind istoria antisemitismului din Transilvania”, În 617, p. 136. 617. Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, vol. V, Editura Hasefer, București, 2000. 618. „Erau timpuri când ni se reproșa vânzarea alcoolului și cămătăria”, declara deputatul evreu Mayer Ebner, În 1926, de la tribuna Parlamentului României. „Aceste timpuri au trecut și În România. Azi sunt mai mulți cârciumari creștini decât evrei” (603, p. 103). Într-adevăr, conform statisticilor din 1924-1925, doar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rea credință. Inspectorul special I.Stan a propus sancționarea funcționarii compromiși și recuperarea veniturilor irosite, chiar suspendarea din serviciu și trimiterea în judecată. Și împotriva prof. Pavelescu, șeful Directoratului Românizării, Colonizării și Inventarului, mareșalul Antonescu a aprobat trimiterea în justiție, reproșându-i-se lipsa energiei de muncă”. Analiza documentelor de arhivă, referitoare cu deosebire, la activitatea instituțiilor speciale ale românizării, în cuprinsul județului și orașului Dorohoi, ne îngăduie să arătăm câteva aspecte legate de amploarea și efectele pe care, aplicarea decretelor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
a atacat pentru că „uzînd de autoritatea sa administrativă a căutat să urce mai mult decît s-ar fi cuvenit scara ierarhiei literare, împingînd în umbră pe ceilalți scriitori și situîndu-se pe sine în preajma marilor valori naționale”. Eugen Jebeleanu i-a reproșat locul supradimensionat pe care-l ocupă în „culegerile de poezii apărute la noi sau peste hotare, în antologii, enciclopedii, manuale, etc”. Iar Marin Preda s-a referit, într-un fel didactic, la „creșterea disproporționată a conștiinței de sine” în cazul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
scris o istorie a valorilor artistice din perioada veche, a scris în realitate tot o istorie a întregii noastre culturi feudale. Eu nu mă sperii de acest p[unct] d[e] v[edere] căci am recitit de cîte ori miau reproșat unii și alții că fac istorie culturală cele 64 de pagini ale lui Călinescu în care prezintă literatura noastră veche în scheme artistice. N-aș înțelege nimic din acele pagini dacă n-aș ști istorie literară (culturală -n. m., C.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
născut la 20 februarie 1907. Deoarece ziua de 20 februarie încă n-a sosit, pot pretinde că nu numai n-am întîrziat, ci am luat-o chiar cu o săptămînă înainte. Prin urmare, iată că n-ai motive să-mi reproșezi o iotă. Șederea mea de trei săptămîni la Paris, între 8 și 29 ianuarie - o minunată ocazie de întinerire sufletească. Nenumărate întîlniri cu francezi și cu români de „dincoace” și de „dincolo”. Pe unii dintre ei îi revedeam după 50
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
era în același timp și misterios. I-am respectat discreția, astfel că nici azi n-am habar de aspectele boeme ale vieții sale studențești și postuniversitare. Ulterior, deși am păstrat legătura, ne-am întîlnit rar, fapt pe care mi-l reproșează în scrisori. în schimb, l-am citit, și în manuscris și tipărit: proză, teatru, eseu, poezie. Scrisul său e dens, economic. Comentîndu-i debutul, îi remarcam, de pildă, acuitatea, pasele ironice, expresia neologistică, sicativă, tăioasă. Doza atent surprizele, combina subtil realitatea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fericire nu pentru o mie de ani, ca și Reich-ul german preconizat de fratele Întru ideologie Hitler, ci numai pentru 42. Până și două cuvinte aproape banale au fost rășluite din textul piesei cu pricina: „Pagina 73. Magazionerul Pompilian (...) Îi reproșează lui Bartolomeu: <<Eu știu una; pînă ați venit dv. eu trăiam liniștit (subl. În orig.)>>”, adică (după mintea fecundă a născocitorilor de greșeli ideologice, fără cote obligatorii, fără cartele de pâine, haine și Încălțăminte, fără, fără, fără, fapt ce nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Bârlad, individ cu al cărui nume s-a Împopoțonat „școala europeană” numărul 3 din Vaslui. După câteva chestiuni pur teoretice pe care, oricum, nu le-ar fi Înțeles marea masă a cititorilor, a intervenit brusc și Zamfirescu care i-a reproșat autorului că n-a fost mai atent cu „opera lui Maiorescu” care „...continuă să fie reconsiderată de pe pozițiile esteticei și filozofiei marxiste”. În urma valurilor de tip „tsunami” stârnite de bravul cenzor, „Redacția a renunțat la toate pasajele semnalate, rămînÎnd doar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Tomeștii de Puiești, fuseseră incluși În rolul „Vălăretului” și „Jidanul I și Jidanul II” care, „Poartă pelerine lungi, rupte, destul de uzate. Pe față au măști cu Înfățișare de farisei. În mîini duc coșuri sparte”. Celor de la „Vălăretul” Ianei li se reproșase Înfățișarea aceluiași „jidan” care, pe lângă faptul generalizat pe județ că „...poartă un pardesiu vechi, rupt și murdar”, nu-i lipsește nici „...șiragul de ciori moarte din jurul gîtului, pe care vrea să le vîndă”. Pentru ca imaginea personajului să fi și mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să ia lucruri pe care, la un nivel sau altul, le știe toată lumea și să le facă iarăși noi (ceea ce e totuna cu șocante) pentru noi ; problema e că Mustață și scenaristul său, Cătălin Mitulescu, nu fac asta. Ce le reproșez eu lor este că nu revelează, ci învăluie în fum escamotează semnificația simplă a ceea ce au de spus, astfel încît să pară mai subtilă, mai greu de deslușit, mai artistică. Rezultatul e o lucrare de artă conceptuală găunoasă și destul de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
special de mirosuri umane urîte, dat la maximum de-o viață întreagă, iar vocea lui e un grohăit vestejitor și totodată melodios, care pare să iasă dintr-o oubliette de cinism fără fund. Presupun că filmului i se poate totuși reproșa că glamorizează politica internațională, pentru că, oricît de cinică ar fi, o comedie ca asta (sau ca His Girl Friday, sau ca One, Two, Three a lui Wilder) e totodată un omagiu adus energiei americane, reprezentate, în toate trei cazurile, de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dintre cele mai bune scene de război din toată literatura engleză. Cum faci ca să reproduci pe ecran toate aceste triumfuri ? Nu prea ai ce să faci. Sînt un mare fan al cărții, dar ar fi nerezonabil din partea mea să le reproșez cineaștilor regizorului Joe Wright și scenaristului Christopher Hampton că au subțiat pînă la insignifianță sofisticatul metadiscurs al lui McEwan, rămînînd cu tradiționala combinație de dragoste și război. Nu văd nici o rușine în asta. Problema filmului Atonement (tradus Remușcare) nu e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
deranjati când li se spune “țigan” de către unii români care nu s-au familiarizat cu numele de rom, în special cei care se cred “cineva”. Ceilalți, în cei 10 ani pe care i-am petrecut împreună cu ei, nu mi-au reproșat sau nu s-au supărat niciodată atunci când mai foloseam din greșeală termenul “țigan”. Mulți dintre ei îmi ziceau “Ionele, așa-i la noi la țigani”, sau “Ionele, niciodată nu vei vedea țigan să muncească”; Țiganu-i făcut să trăiască pe spinarea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
marfa și îți iei banii. Dar nu am reușit să vând toata marfa, adică 13 perechi de pantofi (atâția bani am avut, acesta era capitalul meu la acea vreme), că persoanele cărora le-am dat marfa au început să îmi reproșeze calitatea proastă a pantofilor. L-am întrebat atunci pe fratele cu care am fost în Polonia, ce se întâmplă de sunt pantofii “așa proști”? “Păi, măi frate, tu vrei și ieftini și buni?” Ulterior am aflat că acești pantofi erau
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
retras în cameră și m-am rugat Domnului să mă ajute să nu calc Sabatul și să fie cu mine ca și până atunci. Am deschis Biblia și citeam, iar după o oră a venit soțul meu și mi-a reproșat că l-am lăsat singur. I-am spus că știe de ce m-am retras și-l rog să înțeleagă și să nu mă facă să regret că am mers cu el. A plecat și a mai venit în zorii zilei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunoștea: "Adevărul este că împrejurările vieții au făcut ca, la vârsta de un an să fiu abandonat de propria-mi mama, care nu s-a interesat niciodată de soarta mea. Nu i-am reproșat, niciodată nimic." Atâta doar că la vârsta de un an Iliescu n-a fost abandonat de propria-i mama, ci... de propriu-i tata. În 1931, Alexandru Iliescu, fuge în U.R.S.S., unde ia parte, clandestin, la Congresul al V
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
pe lângă spital, și cineva, recunoscându-mă, a început să strige cu voce ridicată și să tragă de bagaj întorcându-ne spre școală. Era subdirectorul Școlii Normale, profesorul de istorie, Constantin Iacomi. Suntem aduși cu toate bagajele în școală. Mi se reproșează că nu i-am cerut sprijinul să mă favorizeze pe motiv că eram cel mai bun elev la istorie. Cum să îndrăznesc? A mers cu noi până am pus totul la locul cuvenit, a venit apoi în clasă supraveghind aranjarea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fereastra mea, vociferând: „Fascistule! Legionarule! Moarte fasciștilor! Moarte dușmanilor poporului!” și tot așa mai departe. Ajunsesem deja dușman al poporului, tocmai eu care am iubit și iubeam poporul din care făceam parte și care, până acum, nu aveam să-mi reproșez nimic din comportamentul meu!.. În zilele următoare comuniștii au continuat în același fel, pregătind atmosfera de teroare din ziua de vot. N-am primit cartea de alegător, dar am mers la secția de vot din satul vecin. Ni se promite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-a sugerat să-i amintesc numele profesorilor examinatori. N am acceptat să merg cu proptele chiar din primul an universitar! L-am vizitat după cinci ani, imediat după Examenul de Stat, ce atesta calitatea mea de profesor. Mi-a reproșat că nu am acceptat protecția lui și i-am spus că am vrut să-mi testez posibilitățile mele de a face o facultate, fără sprijin, fără protecție! Am dat cele șase examene, le-am luat cu note bune și la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și o rog să-mi spună dacă știe ceva referitor la viitoarea mea încadrare. Îi reaminteam că am absolvit primul an de facultate, sperând că acest fapt îmi va fi și mai favorabil. Colega mă privește de sus și-mi reproșează că o acostez în plină zi și alte de felul acesta. Nu mai era colega pe care o știam și mă prefac a-i cere scuze repetate că am îndrăznit s-o deranjez și-i fac niște ploconeli anume exagerate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că tata ar fi exploatat brațe de muncă. Ies de la această testare politică. Cel care voia să mă numească în postul amintit îmi spune să aștept puțin, intră la secretar, acesta îi spune că nu pot fi promovat, binevoitorul îmi reproșează că i-am dat planul peste cap... Obținusem ceea ce-mi doream: să rămân liniștit pe catedra ce ocupam. Lucram cu răspundere la cele două școli, având ore mai multe la Școala Pedagogică, al cărui colectiv select muncea spornic. Directorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să-l numesc, cu tot respectul pentru d-ta... - Cum ? - Stilul prost. - Ce ? Dar ăsta e stilul tutulor poeților celebri, ca Victor Hugo, Schiller, Lamartine, Bolintineanu...” Amicul cu care Caragiale se află într-un dialog exemplar, un „divan” estetic, îi reproșează pauperizarea conținuturilor prin eliminarea reflecției superioare asupra exemplarității acțiunilor umane menită a genera un rapel la dimensiunea grandioasă a interiorității personajelor. Același interlocutor abstract îl acuză pe dramaturg că recuperează doar carac- terul prozaic al întâmplării care are drept consecință
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
contextul cerchist unde Caragiale era citit prin prisma obsesiei asupra tragicului captat „de dimen- siunea tragică a istoriei și a vieții”. „Noi, cerchiștii, am deplâns întotdeauna lipsa de sentiment tragic a sufletului românesc, și în numele acestei carențe naționale i-am reproșat, cu amărăciune, maestrului nostru Lucian Blaga atât absența tragicului din filozofia și din piesele lui, cât și incapacitatea - semnificativă, ziceam noi - de a elabora, în cadrul sistemului său de gândire, un tratat de etică. Dacă eu am învățat să-l prețuiesc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]