KorAP: Find »[drukola/base=republican & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...190 191 192 ...218 >

5,445 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

Brito Camacha al unioniștilor. Cu timpul, mai apare și o a patra, fracțiune: a independenților. Pentru că nici una din aceste fracțiuni nu izbutise să dobândească sprijinul absolut al Adunării, Președintele alcătuiește, la 3 septembrie 1911, un guvern cu oameni din afara partidelor republicane. Este primul paradox al revoluției portugheze. Guvernul cade, de altfel, după două luni, urmat fiind de un guvern zis de concentrare, în care nu intra, totuși, nici unul din fruntașii revoluționari. Greutățile sunt din ce în ce mai mari. Grevele se țin lanț și în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
țării sperând să reîntroneze monarhia. Încercarea eșuează, cu toate că Paiva Couceiro conta pe un mare număr de ofițeri din toate regimentele, ofițeri dezgustați de Republică și, îndeosebi, de anarhia care-și făcea loc în armata. Dar frontiera era păzită de voluntarii republicani și de unități leale regimului. Paiva Couceiro va încerca o a doua incursiune în 1912, cu același lamentabil rezultat. Între timp, guvernele cad într-un ritm turburător. Până în ianuarie 1913, nici Antonio Joîo, nici Afonso Costa nu fac parte din

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
crește mai ales când se află că tribunul exercită o acțiune moderatoare, cerând iertarea vechilor monarhiști și amnistierea prizonierilor din rândurile milițiilor lui Paiva Couceiro. Almeida își dă seama că numai o totală destindere politică, urmată de o activă propagandă republicană la sate și în micile orașe de provincie, ar putea reface unitatea națională. Dar partizanii săi, devotații săi apărători de ieri, îl învinuiesc de trădare. El, stăpânul necontestat al maselor populare, azi nu mai poate vorbi și e atacat de

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
datorește Republica, - organizează o mare manifestație patriotică în fața Palatului Președintelui, cerând demisia Guvernului și eliberarea deținuților politici. Pentru că firește, închisorile gem de arestați, aparținând tuturor grupărilor; sunt, în primul rând, monarhiștii și rebelii lui Paiva Couceiro; apoi, disidenții periculoși ai republicanilor; apoi preoții și catolicii nedisciplinați; în sfârșit, un mare număr de muncitori învinuiți de sabotaj sau crime politice, fabricanți de bombe și anarhiști. Aceștia din urmă împărțeau pe străzile Capitalei manifeste incendiare, asigurând că numai "anarhia va termina cu toate

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
fabricanți de bombe și anarhiști. Aceștia din urmă împărțeau pe străzile Capitalei manifeste incendiare, asigurând că numai "anarhia va termina cu toate acestea". Bătrânul Manuel de Arriaga, văzând că țara întreagă se preface într-o temniță, se adresează șefilor partidelor republicane, rugîndu-i să suspende pentru un răstimp luptele politice și cere în același timp lui Costa să elibereze pe deținuți; în caz contrar, va renunța la Președinția Republicii. Afonsa Costa își dă demisia în ziua de 24 ianuarie 1914. Cum Bernardino

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Pimenta de Castro, ca să le apere. Cum Președintele refuză dizolvarea, Afonso Costa își dă demisia și Manuel de Arriaga îl cheamă pe Pimenta de Castro, oferindu-i să alcătuiască guvernul. Acest general, Pimenta de Castro era un vechi și sincer republican. Fusese ministru de război în primul guvern constituțional, dar își dăduse repede demisia, pentru că se împotrivise trimiterii de regimente la frontieră, ca să lupte cu milițiile lui Paiva Couceiro. De atunci, deși prieteni din tinerețe, nu mai avea nici un fel de

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
destul de blândă împotriva iacobinismului instaurat de Costa, a masoneriei și a "furnicii albe". Pimenta de Castro era împotriva masoneriei și a tuturor societăților secrete pentru că, spunea el, acestea transformă individualitățile cele mai autentice în niște automate. Iar Pimenta, care devenise republican pentru că credea în individ și în libertate, refuza să accepte dictatura lojilor. Era de asemenea, un bun portughez. Urmărea împăcarea tuturor fiilor patriei sale și de aceea a început o acțiune de largă amnistie a monarhiștilor și a celorlalți deținuți

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Republicii demis, invitând pe funcționarii publici la rebeliune. Pimenta de Castro nu dăduse mare însemnătate mișcării democraților. Avea nesfârșită încredere în armată și credea, mai ales, că țara întreagă e alături de el, deoarece nu se abătuse o iotă de la principiile republicane. În realitate țara era alături de el, dar Pimenta nu înțelesese structura crizei prin care trecea Portugalia, și care era, prin excelență, o criză politică. Generalul Pimenta de Castro se mărginise să caute soluții economice și administrative. Nu profitase de carența

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
deportați, pe un vas de război, în insulele Azore. La 16 mai, Președintele Republicii, Arriaga, își dă demisia. Joîo Chagas, ministrul Portugaliei la Paris, pleca de la Porto spre Lisabona, ca să depună jurământul ca șef al noului Guvern revoluționar. Un senator republican, Dr. Joîo de Freitas, om de mare bunătate sufletească și aleasă cultură, intră în compartiment și descarcă mai multe focuri de revolver asupra lui Chagas, rănindu-l grav. Venise să-l caute pe Afonso Costa și să-l suprime - ca să

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
și să-l suprime - ca să pună capăt odată pentru totdeauna dictaturii grupării democratice și a "furnicii albe". Și, pentru că nu-l găsise pe Costa, trăsese într-un om al lui. Este plin de semnificații gestul acesta din partea unui vechi luptător republican, prieten al lui Antonio José de Almeida. Nu era un tânăr exaltat cel care săvârșise crima; era un bărbat de peste cincizeci de ani, cap de familie, cu un trecut politic fără pată. Dar era exasperat de teroarea jacobină în care

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
furnică albă". Unul din nenumăratele incidente sângeroase pe care le instaurase noul regim. Bătrânul poet și poligraf, Teofilo Braga, e numit președinte al Republicii "ad interim", până la 5 octombrie, când e ales Bernardino Machado. În sfârșit, cei doi proeminenți șefi republicani își primesc suprema recompensă, pe care o așteptau mereu de la căderea monarhiei. La 21 noiembrie 1915, Afonso Costa e din nou la guvern. De astă dată, Costa se gândește să-și consolideze situația cu ajutor extern. Avea destul simț politic

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
cu ajutor extern. Avea destul simț politic ca să înțeleagă că Portugalia e dezgustată de republicanism și, mai ales, de republicanismul interpretat de către gruparea sa democratică. Dacă monarhia nu fusese restaurată până atunci, faptul se datora inabilității complotiștilor și devotamentului voluntarilor republicani, care făceau de strajă la frontiera spaniolă. Încercarea lui Pimenta de Castro eșuase nu pentru că țara o respinsese, ci pentru că generalul era cu totul lipsit de spirit politic. Dar s-ar fi putut ca altul să înțeleagă realitatea și să

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
serios pentru dobândirea victoriei?! Dar Costa își duce cu încăpățînare planul la bun sfârșit. El vrea să se angajeze cât mai aproape de aliați, pentru ca victoria din Franța să asigure pentru totdeauna nu numai posesiunea coloniilor africane, ci și stabilitatea regimului republican. Costa se mai gândise, probabil, la unificarea poporului portughez prin război. Sperase într-o înfrățire comună sub steagul grupării democratice și încercase chiar o "uniune sacră" de scurtă durată. Se mai gândea, fără îndoială, la afacerile pe care partizanii lui

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
aprilie 1917, inaugurând a guvernare cu adevărat revoluționară. Grevele se țin lanț, atingând proporții catastrofale. În iulie, Lisabona trăiește starea de asediu. Încep lupte de stradă între muncitori, - crescuți la ideologia insurecțională a lui Afonso Costa, din tinerețe, - și armata republicană, care trage din ordinul lui Afonso Costa, șeful Guvernului. Cad morți și răniți și dintr-o parte și din alta. La 23 august izbucnește greva lucrătorilor de la Societatea de Apă lăsând, timp de patru zile, întreaga populație a Lisabonei, - pe

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Camacha, prietenul și mentorul său politic din tinerețe, interzise în ultimul moment membrilor grupării unioniste să participe la complotul din 5 decembrie - Sidonio Paes nu se îndoia că vor guverna împreună, dobândind poate și sprijinul elementelor conservatoare din celălalt partid republican, al evoluționiștilor. Biruitorul de la 5 decembrie era un sincer republican, cu idei liberale. Iar "decembrismul" era revolta împotriva demagogiei și anarhiei partidului lui Afonso Costa, revoltă desăvârșită prin instaurarea "Republicii Noi". Curând însă, Sidonio Paes înțelege că trebuie să guverneze

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
ultimul moment membrilor grupării unioniste să participe la complotul din 5 decembrie - Sidonio Paes nu se îndoia că vor guverna împreună, dobândind poate și sprijinul elementelor conservatoare din celălalt partid republican, al evoluționiștilor. Biruitorul de la 5 decembrie era un sincer republican, cu idei liberale. Iar "decembrismul" era revolta împotriva demagogiei și anarhiei partidului lui Afonso Costa, revoltă desăvârșită prin instaurarea "Republicii Noi". Curând însă, Sidonio Paes înțelege că trebuie să guverneze singur. Captarea elementelor conservatoare din toate grupările republicane nu izbutește

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
un sincer republican, cu idei liberale. Iar "decembrismul" era revolta împotriva demagogiei și anarhiei partidului lui Afonso Costa, revoltă desăvârșită prin instaurarea "Republicii Noi". Curând însă, Sidonio Paes înțelege că trebuie să guverneze singur. Captarea elementelor conservatoare din toate grupările republicane nu izbutește. Brito Camacha, care colaborează la început participând cu trei miniștri "unioniști" în primul guvern alcătuit de Paes, se retrage după câteva luni (4 martie 1918). Negocierile cu Antonio José de Almeida nu duc la nici un rezultat. Singurul grup

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
nu izbutește. Brito Camacha, care colaborează la început participând cu trei miniștri "unioniști" în primul guvern alcătuit de Paes, se retrage după câteva luni (4 martie 1918). Negocierile cu Antonio José de Almeida nu duc la nici un rezultat. Singurul grup republican care-l ajută din răsputeri pe Sidonio Paes este nucleul lui Machado dos Santos. Grupările de dreapta - catolicii și monarhiștii, - cărora decembrismul le dăduse dreptul de reorganizare și propagandă, se păstrau față de Sidonio Paes într-o atitudine de îngăduitoare rezervă

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
desăvârșit. Greva generală, care trebuia să realizeze prima încercare sovietică în Portugalia, eșuează. Cu cât trece timpul, cu atât Sidonio crede mai mult în steaua lui. Se simte chemat să salveze Portugalia. Salvarea începe printr-o reânnoire a tuturor instituțiilor republicane. Sidonio Paes inaugurează "Republica Nouă" - adică un regim dictatorial, cezarist și consular, verificat necontenit prin plebiscite. "Sidonio abandonează ideile partidismului și liberalismului, ca să se fixeze în formula definitivă a unui regim autoritar și corporativ. Republica veche a partidelor constituționale moare

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
partidelor politice începe într-un chip foarte original; redă vechiului partid monarhist toata libertatea în alegeri, și, pentru întîia oară de la declararea republicii, sunt aleși un număr destul de mare de deputați monarhiști. Paes, văzând că i se refuză colaborarea grupărilor republicane moderate (evoluționiștii lui Antonio José de Almeida și unioniștii lui Brito Camacha), încearcă să dobândească o minoritate conservatoare, a cărei simpatie s-o cucerească treptat. Minoritatea conservatoare nu putea fi dată decât de monarhiști. Dar monarhismul din 1918 nu mai

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
restaurare, e nevoie de o prefacere totală a conștiinței politice a țării. Mai importantă decât propaganda pentru monarhie este, bunăoară, demonstrarea efectelor nefaste pe care le-au avut reformele pombaliene, sau critica istoriei lui Oliveira Martins; revizuirea mitului masonic și republican al lui Gomes Freire, al cărui centenar se transformase într-o apoteoză și care fusese, de fapt, așa cum apare din documentele vremii, "un simplu trădător în slujba francezilor"; reabilitarea lui Don Miguel și a Reginei Carlota Joaquina, sau demonstrarea tezei

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
din documentele vremii, "un simplu trădător în slujba francezilor"; reabilitarea lui Don Miguel și a Reginei Carlota Joaquina, sau demonstrarea tezei că hibridismul culturii și al politicii portugheze moderne se datorează amestecului de sânge negru, evreiesc și maur, iar instaurarea republicană nu e numai un episod politic ci "substituirea unui factor etnic printr-un altul". Integralismul își propune, ca punct de plecare, pregătirea tinerei elite intelectuale în slujba revoluției naționaliste; oameni care să-și înțeleagă bine neamul, să-i cunoască gloria

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
adere la Republică. Mișcarea integralistă nu putea să refuze simpatia și chiar un oarecare ajutor dictaturii lui Sidonio Paes pentru că acesta salvase țara din anarhia democrației lui Costa, a "furnicii albe", dar nu accepta nici un fel de compromis cu principiile republicane, a căror apologie Sidonio o făcuse mai multe ori de când cucerise puterea. Integraliștii consideră dictatura lui Sidonio ca o etapă necesară și binevenită, căci pe de o parte regimul lichida partidele democratice, iar pe o altă parte le îngăduia lor

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Parlamentul din 1918 împreună cu alți câțiva camarazi de luptă. Integralismul își făcea încet loc, amenințând să cucerească în câțiva ani forțele vii ale națiunii. Sardinha nu urmărea atât convingerea vechilor monarhiști, politicianizați, cât convertirea tinerelor generații, care crescuseră în ideologia republicană și democratică dar aveau încă destulă prospețime ca să intuiască și să realizeze o revoluție. Antiparlamentarist prin structură, acceptă mandatul de deputat ca să-și poată continua de la tribuna Camerei acțiunea naționalist-revoluționară. Dar nu obosește să afirme că noua monarhie va fi

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
pună în cumpănă soarta Republicii. Îl ajută, în această operă de diviziune a opoziției, însuși Centrul Catolic, creație recentă, care-și propunea o acțiune de salvgardare a intereselor catolicilor, indiferent de regimul politic. Declarând că nu e nici monarhist, nici republican. Centrul afirmă că e gata să colaboreze "cu orice guvern care-i inspiră încredere". Și, într-adevăr, colaborează cu Sidonio, așa cum colabora mai târziu cu guvernele democraticomasone. Atitudinea Centrului provoacă un nesfârșit scandal de presă și aduce după sine ruptura

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]