15,122 matches
-
rol marcant în Europa. N-a fost să fie, pentru că istoria ne-a chemat iarăși la ordin, iar în urma tancurilor... "eliberatoare" picturii bune nu i-a mai rămas, ca și altor segmente de spiritualitate, decît să încerce să supraviețuiască. A rezistat primului atac proletcultist și i-a păstrat pe simeze, scurtă vreme, pe Pallady, Ressu, Iser, Steriadi, necontaminați, dar a cedat treptat presiunilor propagandei și s-a văzut infestată, adesea chiar prin marile ei nume, de produsele indigeste ale realismului socialist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
generos spirituală, și, evident, nici dezordinea profitabilă, întreținută de clienții regimului, vor resuscita potențele artei. Doar mișcarea benevolă și răbdătoare, propice novatorilor de vocație, are șanse. Viitorul imediat al artei românești se află doar în ivirea personalităților puternice apte să reziste ispitelor programatice. 11 februarie În vremea cînd trăia bizarul pictor Aruștei, aeroportul din Iași era păzit mai ceva decît balșoiul Vnukovo. Într-o disdedimineață, cînd putana de noapte își strînsese deja fustele incestuoase și fugise în hăurile de la Repedea, Aruștei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de manevră în chiar cea mai kitsch galerie bucureșteană? Pe numele ei GAMB (Galeria de Artă a Municipiului București). Enigme. Cum ar fi putut Ministerul Culturii să facă drumul invers celui făcut de întreaga nomenclatură postdecembristă! Cum ar fi putut rezista voinței pătimașe de revenire la normal! O normalitate, evident, pe înțelesul hapsînei mafii criptocomuniste care manevrează totul în țară. A fost momentul romantic, singurul scăpat o secundă de sub control, în care treburile ministerului au fost dirijate de un intelectual de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1933) e la locul ei, străjuind promontoriul Peleșului. De fiecare dată, revenind, într-acolo îmi îndrept privirea: mai există?, nu mai există? Există. Dar ceva nelămurit persistă, o stare amestecînd mirarea cu încrederea, mirarea că simbolul unei Românii încă rîvnite rezistă, an de an, după 1989, încrederea că nația profundă e mai persistentă decît succesiunile comuniste și postcomuniste de după așa-zisa abdicare din 1947. Da, Carol este tot acolo, într-o țară în care îndrituitul imn regal, alungat, a lăsat loc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
op-art-ului internațional, Vasarely. Nu se putea întinde în acest spațiu și pasagerul ministru al Culturii? Să fiu bine înțeles, nu discut acum calitatea acestei picturi practicate (triumfal-naționalist) de personajul care girează în momentul de față bugetul unei culturi nevoite să reziste eroic, nu o discut, nu e, să zic așa, colegial, și nici nu mă atrage un atare exercițiu, dar insolența celui care întoarce cu fundul în sus cel mai vechi muzeu al țării în beneficiul propagandei personale, mi se pare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Codreanu, își amintește, tîrziu de tot, că gorjanul, ca să poată înjura în prezența (m)ucenicelor sale, le dădea nume de bărbați de pe Jii. Chestia asta, cu înjurătura, o fi fost singura explicație? Fugosul Erwin Kessler, de la 22, nu a putut rezista tentației de a vedea, de a... pipăi expoziția Masculin-feminin: Sexul artei și s-a repezit pînă la Paris. De unde, cu o concupiscență (intelectuală) bine temperată, a detaliat, incitant-excitant, spectaculoasa desfășurare de la Centrul Pompidou. Despre ce e vorba. Expoziția mamut, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deci dacă t.v. a contat pe naivitatea noastră, a eșuat. Pentru că filmul, de o calitate excepțională, fie zis, numai cîștig de cauză homosexualității nu acordă. Buun. Totuși comparația. Cunosc un pictor de indubitabil talent, care, prin anii '80, nemaiputînd rezista cîntecului de... matroz (era să spun de sirenă) al puterii, a părăsit arta viguroasă, distinctă, cu multe prezențe în țară și în străinătate, și a trecut, cu arme și bagaje, de partea mușchetarilor cu trompete și tromboane, confecționînd, nu fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și-atunci, pînă la scara vagonului, mi-am zis să mai trec prin cele bătute locuri, pe la cei hîrșiți ieșeni cu care, de obicei, mai pun țara la cale. Simțeam nevoia să-mi umplu butelia cu seve bahluiene, pentru a rezista suprasolicitării dîmbovițene. Dar poți ciocăni azi la o ușă, poți strînge o mînă, poți schimba o vorbă, fără să fie prezent Kosovo? Formidabil! Ce rol miraculos poate juca această vocabulă cu sonoritatea ei atît de sălbatic-străină în soțietatea română la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburată, în locul acesta în care tronează acum sălbatic-genialul pictor! La vernisajul meu, să recunosc, lume bună. Dar și... N-ai ce-i face: e în plin bulevard: intră cine vrea, rămîne cine poate. Cine poate rezista acestor desculți ai lumii care-mi bîntuie pînzele boare cenușie începute acum cincisprezece ani. Din motive... necunoscute. Un singur regret: că, după speech-urile de început, nu-mi pot trata onorata asistență cu șampanie în pahare de șampanie, ci în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele raiului. Într-un subsidiar obligatoriu, e de observat tenacitatea în demnitate a atîtor artiști îndurînd privațiuni și rezistînd presiunilor propagandei, doar pentru a rămîne ei înșiși. Și se vede prea bine acum la ceasul totalei defulări, arta lor e mai rezistentă ca oricînd.) A dispărut arta nostalgic-leneșă? Nu. Doar că n-o mai impune nimeni. Artizanii ei sînt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Văd un pictor al străzii. Unul din cele cîteva sute. Mă opresc în spatele lui și-i urmăresc, stupefiat, dexteritatea cu care-și mînuiește, de data asta, un simplu cărbune, iscînd unul din palatele oglindite în apă. Magie de fachir. Nu rezist tentației de a-l întreba, complezent, cu ce fel de cărbune lucrează. Ca și cum asta ar explica prestidigitația lui. Îmi explică, afabil. Și, drept "răsplată", îi ofer pliantul cu Ușile mele. Îl ia, îl cercetează profesional și exclamă: o, che lavoro
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deschid fereastra reproduc eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-o deschide, pe-a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
extrem de semnificativ) parte a voinței de a pune ordine în dezordinea postcomunistă. De a demonstra că Iașii nu sînt ținutul retardat al lobby-urilor neocomuniste, agitate acum electoral, și că de pe efigia lui de noblețe trebuie înlăturată definitiv pecinginea. Mai rezistă în cîteva puncte cardinale ale orașului (printre ele, Casa tineretului, Prefectura, Casa sindicatelor, cu ale lor "lucrări monumentale", în cel mai pur stil proletcult) însemne ale dezonoarei noastre, dar sîntem din ce în ce mai siguri că le vine și lor cît de repede
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca mine ferindu-se, higienic, de grozăviile zilei, nu și pentru junii și junele care, în timpul rulării, consumau, plictisiți, alune și Coca). Băieții nu plîng niciodată, ăsta era filmul. Avertizat, n-aș fi intrat la el. Mi-am zis: hai, rezistă! încă o experiență nu strică. Și n-a stricat. Repulsiei pînă la vomă în fața poveștii bestiale, impulsului primar de-a trage, la rîndu-mi, în cei ce trăgeau în dreapta și-n stînga, le-a luat locul a doua zi, "reevaluarea" peliculei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
haosului stilistic al erei digitale. Seria glorioasă Aman, Grigorescu, Andreescu, Luchian, Petrașcu, Pallady, pînă la Ciucurencu, Baba și-a consumat evoluția prin "anularea" calmă a antecesorului, păstrîndu-și intactă substanța autohtonistă, cu inevitabile contaminări apusene. Următoarea serie, suportînd apăsarea ideologicului, dar rezistînd demn prin cîțiva artiști de caracter, a cunoscut o diversitate spectaculoasă de abordări tematice și formale. Dacă e să numim o schimbare radicală, o fractură, s-o facem în raportarea, oricum precaută, la ce se întîmplă acum în curentul globalizant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei care știu ce reprezintă. Și-l iubesc. Ei, aici e delicata situație. Omul acesta, născut pe pămînt românesc, implicat, dinastic, în soarta României, se simte, omenește, atras de ființa atît de profund pitorescă a țării natale. Cum ar putea rezista irepresibilei dorinți de a tot reveni/ de a rămîne? Ar fi și fireasca explicație a "tributului" pe care Regele e silit să-l plătească unui maniac de care țara, iată, după atîția ani de zîrcoliri întru normalitate, nu se poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iată însă că... atipica lui nepoată a strecurat în raftul suprasaturat o carte de o manieră scriptică ieșită din comun (Grand-père, 2001, tradusă acum la Editura Vivaldi: Bunicul). Îndurînd, alături de frățiorul ei, inconștientele (?) umilinți produse de colosalul bunic, Marina a rezistat parcă doar pentru a depune mărturie. Și a făcut-o cu un talent de o luciditate înmărmuritoare. Producînd, în definitiv, o carte, dar de fapt lăsîndu-ne mărturia unui personaj cu care lumea civilizată nu se va mai întîlni niciodată. E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl împunse moale nababul cu bulbul de argint. Cînd trecuseră două ore? Îl tot așteptam pe cel ce mă îngrijorase cu telefonul lui să-mi spună. Nu-mi spunea nimic. Așa și plecarăm de la Georgel. După ce-i urarăm forță, ca să reziste... timpurilor noi. Luna era de-acum chiar deasupra noastră și poleia cu sidef orașul adormit. Ne-am urcat în mașină și am luat-o, brrr, pe strada cimitirului. În stînga nababului, frumoasa din scenă îi acoperise acestuia umărul cu pletele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imprevizibil. Așadar, trotuarul de la Tours, unul din frumoasele orașe ale Franței, gazdă (nevisată) pentru o lună, provocatoare și tandră ca o veritabilă curtezană de rasă. Da, dar să fac Avenue Grammont cu mocasinii de Lăpușneanu e, parcă... Așa că nu pot rezista tentației de a intra în briantele Galerii Lafayette și a-mi cumpăra mocasini pe măsură (o să-i vedeți pe... Lăpușneanu). Cu o zi înainte, admirînd vitrinele Galeriilor (cu cele mai frumoase manechine întîlnite vreodată), mă fixasem deja pe una din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frecvenței superlativelor. Explicabilă... Pe bancă, în bulevard Grammont. Pe altă bancă, la oarecare distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste picior, jambe colosale... Patruzeci, cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet atacul. Aceeași mască. Din spatele ei apare brusc... masculul (observați depreciativul gelosului). Zvîcnetul ei fericit. Acum are douăzeci și cinci. Rămîn (și mai bătrîn) pe bancă. Sacru/ profan. În imensa catedrală St. Gatien, misă amplă, cu sute de tourinezi, în lungile bănci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
individualitatea. Doar ea dispune de acea unică energie în stare a produce detașarea de ceilalți, singularizarea. Nici măcar grupările modernismului european de început de secol XX avînd nevoie de suportul gregar, pentru a putea provoca eficient dinamitarea artelor tradiționale nu au rezistat timpului, individualitățile (puține) despărțindu-se la un moment dat de comilitoni și realizîndu-se plenar doar pe speze proprii. Ca să nu mai vorbim de actualul sindrom al întovărășirii întru proiecte (care mai de care mai redundante, dar și mai bănoase), cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doar de abia cînd nu a mai fost nevoie să facă pînă și cel mai neînsemnat compromis moral, a reapărut la suprafața vieții publice. Și a făcut-o cu aceeași împăcare cu sine. Cea care-i și dăduse tăria să reziste pînă atunci. Gellu Naum este azi, la puțină vreme de la dispariție, un reper de integră frumusețe existențială. Demonul comparației imediate mă trimite, evident, la alte cîteva nume, nu de anvergura suprarealistului, se-nțelege, dar prea vînturate public, pentru a nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
speech-ul inaugural, după care rade tot. Adică delicatesele puse la bătaie de expozant (și familia adiacentă). Cînd sacoșa și-a făcut plinul, Pena se oprește la fiecare, dă mîna ca o lady ce este și-o șterge. Nu pot rezista a trece contrapunctic la... alte voci, alte încăperi, ivindu-se acum, brusc, flash-ul unui moment congener, consumat, și el, matematic repetat, de data asta însă într-o sală de aurit ștaif aristocrat, purtînd numele unei Aglae Pruteanu (care nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
activiste vizate în fel și chip de scriitor îl pedepsiseră cu înlăturarea de la catedră.) Între două personaje... antagonice mi s-au consumat sublim primele ieșiri în larg: Catargi și Comarnescu. Embleme ale unei Românii dispărînd, dar care, minunat, prin ele, rezista totuși în dăinuire. Dacă primul, viță boierească, părea să nu știe ce-i gluma, zeflemeaua (de unde și nevoia compensatorie de a-l pune pe vecinul său de atelier, maestru și el, dar cîrcotaș la maximum, să bîrfească devastator), al doilea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de “călăreț” la comanda profesorului, pentru a se putea cronometra timpul. Va câștiga cel care a stat mai mult călare. După expirarea timpului, după o scurtă pauză, se schimbă rolurile. Dacă după primul tur este 1-1, câștigă cel care a rezistat mai mult. Lupta dezvoltă forța picioarelor și spatelui, din partea “calului” și echilibru și îndemnare, din partea “ călărețului”. La acest joc, se va avea în vedere ca cei doi elevi să aibă greutatea aproximativ egală. ÎNTOARCE-ȚI ADVERSARUL /sală, afară pe iarbă
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3018]