5,274 matches
-
așa cum aplauzele exprimă aprecierea. Totemul societăților tribale este un obiect ritual, pentru că exprimă apartenența la un clan. Semnul crucii la creștini este un gest ritual care marchează apartenența și intrarea într-un timp sau spațiu sacru. Ca formă de comunicare, ritul apare nu numai la specia sapiens, ci și la numeroase alte specii animale. Cele mai multe animale au gesturi rituale pentru circumstanțe particulare: parade amoroase, prezența unui dominant, stabilirea de alianțe, reconcilierea, etc. Lupul care se culcă la pământ în fața animalului dominant
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
se culcă la pământ în fața animalului dominant îi confirmă acestuia din urmă supunerea. Cimpanzeul care întinde mâna dominantului îi semnifică acestuia din urmă că recunoaște autoritatea și că se poate conta pe el. Există limite rigide în modul în care ritul poate fi efectuat pentru ca mesajul să fie înțeles și acceptat. Acest lucru e valabil și la specia umană: modificarea unei incantații poate s-o facă ineficace în ochii credincioșilor; un contract încheiat fără respectarea regulilor prescrise poate fi considerat invalid
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
ineficace în ochii credincioșilor; un contract încheiat fără respectarea regulilor prescrise poate fi considerat invalid; o numire în funcție trebuie să respecte un cod precis, iar o adunare nu e considerată încheiată până când președintele ei n-o declară închisă. Funcția riturilor ce presupun o investiție importantă, cum e cazul obligațiilor religioase ca postul, cântatul sau rugăciunile îndelungate, de ordinul zecilor de minute sau chiar orelor, mutilările fizice precum circumcizia sau excizia, sacrificiile materiale, și ele transmit un mesaj, anume unul foarte
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
fapt explică de ce în condițiile unei realități adverse credințelor religioase, cum este aceea actuală în care știința și tehnologia lasă puțin spațiu de manevră acestora, exact religiile cele mai conservatoare (islamul, mormonii, adventiștii, penticostalii, sectele evanghelice, iehoviștii), care au un rit pretențios și constrângător, sunt acelea care progresează pe seama religiilor mai puțin exigente în materie de ritual. Declinul catolicismului a început în anii 1960, atunci când biserica a încercat să se adapteze exigențelor modernității ușurând și făcând mai flexibile ritul și obligațiile
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
au un rit pretențios și constrângător, sunt acelea care progresează pe seama religiilor mai puțin exigente în materie de ritual. Declinul catolicismului a început în anii 1960, atunci când biserica a încercat să se adapteze exigențelor modernității ușurând și făcând mai flexibile ritul și obligațiile. Reducând costul de plătit pentru a face parte din comunitatea de credincioși, Biserica Romei deschidea prin chiar acest gest porțile exodului fidelilor ei, care nu mai puteau fi reținuți în sânul său cum altădată erau cei care plăteau
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
între Sufismul musulman și bhakti hindus. O personalitate importantă a acestui fenomen a fost Guru Nanak, considerat părintele spiritual al Sikhismului. Guru Nanak Dev venera un singur Dumnezeu -iubitor și milostiv față de oameni. El se împotrivea atașării orbești de un rit religios și mândriei asociate îndeplinirii ritualurilor și formelor exterioare ale unei religii. Ideile sale apar în scrierile celui de-al cincelea guru al comunității Sikh, Arajun (m.1606). Iată câteva dintre ele: "Nu postesc și nu țin luna lui Ramazan
Imperiul Mogul () [Corola-website/Science/311031_a_312360]
-
pentru întărirea oștilor. Constituirea în confrerii a "gnaoua" în Maroc se articulează în jurul muzicienilor ("mâallemi"), cântăreți la un instrument (cvasi exclusiv "qraqech" (sau "qrâqeb") - un fel de "crotale" - și "gambri"), prezicători ("chouaafa"), mediumuri și simpli adepți. Ei practică împreună un rit de posesie sincretică (numit "Lila" în Maroc, "Diwan" în Algeria) și în care se amestecă intonații africane și arabo-berbere, în timpul căruia practică "dansuri de posesie" și transa, de tip Vaudou. Potrivit unor bătrâni și a unor rari erudiți "Gnaoui", muzica
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
posesie sincretică (numit "Lila" în Maroc, "Diwan" în Algeria) și în care se amestecă intonații africane și arabo-berbere, în timpul căruia practică "dansuri de posesie" și transa, de tip Vaudou. Potrivit unor bătrâni și a unor rari erudiți "Gnaoui", muzica și riturile "/Gnawa" ar avea originile în Vaudou. Practicanții acestor rituri, care de altfel s-au păstrat de-a lungul timpului, au trebuit să le metamorfozeze, pentru a putea supraviețui și a adopta islamul ca religie, tot așa cum semenii lor, luați sclavi
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
și în care se amestecă intonații africane și arabo-berbere, în timpul căruia practică "dansuri de posesie" și transa, de tip Vaudou. Potrivit unor bătrâni și a unor rari erudiți "Gnaoui", muzica și riturile "/Gnawa" ar avea originile în Vaudou. Practicanții acestor rituri, care de altfel s-au păstrat de-a lungul timpului, au trebuit să le metamorfozeze, pentru a putea supraviețui și a adopta islamul ca religie, tot așa cum semenii lor, luați sclavi și transportați în America, au adoptat creștinismul. În timpul perioadei
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
precum și cuvântului "Gnawa/Gnaoua", prin asemănare fonetică. "Gnawa/Gnaoua" ar semnifica deci "omul negru" sau "venind din țara negrilor". Totuși, în absența datelor istorice probatoare, doar această înrudire fonetică a permis sprijinirea ipotezei originei subsahariene a acestei comunități și a riturilor sale. Cercetătorii contemporani admit că este dificil astăzi să se identifice originea "Gnaoua/Gnawa" pornind de la numele lor, cu atât mai mult cu cât ei nu sunt toți "negri", arabi sau musulmani. Există "Gnaoua/Gnawa" berberi și "Gnawa/Gnaoua" evrei
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
din Maroc, există de bine de rău dar sub nume diferite: în Algeria ("Diwan"), în Tunisia ("Stambali"), în Fezzan din Libia ("Sambali") și chiar în Egipt ("Zar"). Pentru a răspunde la întrebarea privitoare la originile comunității "gnaoua/gnawa" și a riturilor sale, este necesar să ne întoarcem privirea spre structura sistemului religios din Maroc și spre istoria comerțului cu sclavi pe pământ islamic. Astfel, frecvența întâlnirilor și deplasărilor între Africa neagră și albă nu se limitează la schimburile comunităților servile. Aceste
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
ca și alte multe familii, păstra și practici legate de tradițiile africane. Prin nașa sa de botez, Matonica Wilson, care era o preoteasă a credinței tradiționale africane Santeria, cunoscută în împrejurimi ca vindecătoare și magiciană, el a fost influențat de riturile africane Contactul cu ritualurile și superstițiile africane i-au marcat puternic concepțiile artistice. Copilul Wifredo începe să deseneze foarte devreme. La 12 ani face un portret al tatălui său, remarcabil prin precizia desenului și prin instinctul de a dsicerne trăsăturile
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
Evreii de rit așkenaz (în ebraică "אַשְׁכֲּנָזִים") sunt o populație care provine din vestul și centrul Europei, mai ales în țările germanice, unde au ajuns după izgonirea din Iudeea de către trupele imperiului roman
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
de către trupele imperiului roman. Începând din primele secole ale primului mileniu al erei noastre și mai ales în Evul Mediu, așkenazii au migrat și spre estul Europei. Obiceiurile și ritualurile lor religioase prezintă anumite deosebiri față de cele ale evreilor de rit sefard. Pe la începutul erei noi, majoritatea poporului evreu locuia în afara Palestinei, dintre care, după unele aprecieri, circa 6-7 milioane pe teritoriul actualei Italii. Răscoalele evreiești antiromane, începute prin anii 60 d.Ch. (Războiul iudeilor), terminate cu răscoala lui Bar-Kohba (132-135 d.Ch.
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
limbii idiș de către evreii așkenazi s-a redus considerabil, locul ei fiind luat, în Israel, de ebraica modernă, iar în diaspora de către limbile vorbite de popoarele lângă care trăiesc. Marea majoritate a evreilor de origine europeană se împart în două rituri de cult: În urma presiunilor inchiziției spaniole, fondată în 1478 de monarhii catolici Ferdinand și Isabela (și care a fost abolită în 1834, în timpul domniei Isabelei a II-a), s-a decretat, în 1492, exilul evreilor din Spania. Ei s-au
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
este o stela descoperită la Mirgissa și o statuie acefala de la Semna. Pe acest ultim monument regele poartă ținută caracteristică sărbătorii șed, iar pe partea dreaptă a tronului se află următoarea inscripție: „ Zeul cel bun, stăpânul celor două țări, stăpânul riturilor, regele Egiptului de Sus și de Jos, Khui-taui-Re, fiul lui Re, Wegaf, îndrăgit de <zeul> Dedun, cel care rezidă în Ta-Seti“. Pe un ostracon datând din Epoca Târzie, așa-numita Placheta Ru-bensohn, numele lui Wegaf apare alături de cel al unui
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
fost informată că fetița era bolnavă de convulsii, dar și-a revenit. În 26 iulie Henrietta îl întâlnește pentru prima dată pe tatăl său Carol I al Angliei. Înainte de sosire, regele a dat ordin ca prințesa să fie botezată după riturile Bisericii Anglicane, astfel în 21 iulie, a fost botezată cu numele de Henrietta, la Catedrala din Exeter. Este transferată la Oatlands Palace în afara Londrei, unde va trăi până înainte de a fugii în secret în iunie 1646. Lady Dalkeith a asigurat
Anne Henrietta a Angliei () [Corola-website/Science/312838_a_314167]
-
Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (27,25%) și ucraineni (7,8%). Pentru 1,1% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,1%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (7,36%). Pentru 1,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna C.A. Rosetti, Tulcea () [Corola-website/Science/310826_a_312155]
-
Ludovic a văzut de asemenea o scrisoare de la Sempad, fratele conducătorului armean Hetum I, care, făcând parte dintr-o ambasadă la curtea mongolă de la Karakorum, a descris un ținut centru asiatic ca o oază cu mulți creștini, în general de rit nestorian. Ludovic a trimis un nou sol la curtea mongolă, în persoana călugărului franciscan William de Rubruck, care l-a vizitat pe Marele Han Möngke în Mongolia. William a intrat într-o faimoasă competiție la curtea mongolă, deoarece hanul a
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Datorită acestui caracter istoria religiilor întâmpină astăzi mari dificultăți în reconstruirea conceptelor religioase manifestate prin intermediul misterelor. De reținut este că și primii creștini au fost văzuți în lumea romană inițial ca adepți ai unui cult de mistere. Drept surse ale riturilor care includ misterele au fost identificate atât inițierile arhaice și societățile secrete cât și un ansamblu de mituri proprii civilizațiilor agrare, în care este vorba de uciderea unui zeu ca punct de trecere la o temporalitate caracterizată de moarte, nevoia
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
de medicină și de magie. Primele referiri la mistere se întâlnesc în operele llterare ale antichității începând cu secolul al V-lea î.Hr. Izvoarele epocii romane tratează mai ales misterele instituite odată cu adoptarea de credințe egiptene și orientale, opuse prin rit caracterului public al religiei oficiale. Interpretările alegorice, simbolice, astrologice ș.a.m.d. ale misterelor ca fenomene religioase sunt tipice pentru antichitatea tărzie. Importante surse pentru cultele de mistere ale antichității târzii sunt și scrierile primilor creștini, în care se adoptă
Religiile de mistere () [Corola-website/Science/310882_a_312211]
-
Timp de 10-15 mii de ani, două specii și-au disputat supremația, conviețuind în Europa: Homo sapiens și Homo neanderthalensis. Oamenii de Neanderthal erau evoluati cultural, la fel de inteligenți ca și oamenii de Cro-Magnon, capabili de realizări artistice și tehnologice. Practicau rituri funerare complexe, dețineau arme primitive și tehnici cu care puteau vâna animale mari ca mamutul lânos și își construiau colibe din oase de mamut. Dar erau organizați în grupuri mai mici în favoarea oamenilor moderni care aveau un sistem de comunicare
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
adorate, ei crezând în unul sau mai mulți zei. Animalele care îi asigurau hrana erau omorâte, simbolic, prin practici magice (sacrificiile) sau erau glorificate pentru forța lor. Aceste animale erau pictate pe pereții peșterilor. Astfel au apărut și practicile religioase (rituri). Credințele religioase erau de două feluri: Fenomenul șamanic ocupă un loc aparte în analiza religiei preistorice. În practicile religioase se înscriu și diversele culte: Practica acestor culte implică ceremonialuri sacre care se desfășoară în spații speciale (sanctuare) sau în construcții
Preistorie () [Corola-website/Science/309529_a_310858]
-
mama a doi regi, Carol al II-lea și Iacob al II-lea și bunica regelui William și a reginelor Mary și Anna. Datorită religiei sale romano-catolică a fost impopulară în Anglia și nu a putut fi încoronată oficial după ritul protestant. După izbucnirea Războiului civil, a fost nevoită să se refugieze în Franța în 1644, la curtea lui Ludovic al XIV-lea. Soțul său a fost decapitat în 1649 lăsând-o într-o situație financiară precară. După Restaurare și urcarea
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
a calendarului pe portal trebuie înțeleasă structura anului liturgic bizantin. Acesta este compus din două cicluri concentrice, fiecare cu propiul lui șirag de sărbători. Mai întâi avem ciclul pascal, al sărbătorilor mobile, și apoi ciclul sanctoral, al sărbătorilor fixe. În ritul bizantin, ciclul sanctoral comemorează Sfinții bisericii ortodoxe. Slujbele comemorative dedicate sfinților sunt cuprinse în 12 mineie, câte un minei pentru fiecare lună a anului. Ciclul pascal gravitează în jurul sărbătorii mobile a Paștilor, care comemorează Patimile Mântuitorului. În jurul sărbătorii Paștilor anul
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]