4,830 matches
-
contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și afectiv până la sentimentalism în unele laturi ale operei lui. Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos". "Compasiune" e poate mai aproape ca termen. Nu mă cred un romancier satiric, mizantrop dezlănțuit, și cu atât mai puțin tragic. În ultimele mele romane mai ales, punctul de vedere ironic al autorului implicit la adresa narațiunii e dublat de o atitudine mai caldă ("tandră", cum ziceai) față de personaje. Nice Work e un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
hotărăști unde trebuie să se încheie romanul? DL. Felul cum închei o istorie afectează major impresia asupra lectorului în ce privește atitudinea față de existență a autorului implicit. Sunt fascinat de problema finalurilor, și am scris despre ea în câteva eseuri critice. În raport cu romancierii moderni, cred că sunt mai atras decât cei mai mulți dintre ei de demodatul happy end, și chiar am fost criticat pentru asta, deși s-ar părea că ești de altă părere. Tind să-mi las eroii într-o situație cu final
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
real cu cultura americană și cu Europa continentală, pe când aveam 16 ani. Privind în urmă, cred că e mult prea aproape de propria mea experiență (nu povestirea, ci decorul), așa că e o carte oarecum limitată, dar onestă. Cred că mai toți romancierii scriu din propria experiență în operele de tinerețe, iar apoi, când o "epuizează", se refugiază în gândire. LV. Ai un gen de critică la care ții mai mult? Ce ar trebui să facă un critic? Ca și romancierul Desperado, criticul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai toți romancierii scriu din propria experiență în operele de tinerețe, iar apoi, când o "epuizează", se refugiază în gândire. LV. Ai un gen de critică la care ții mai mult? Ce ar trebui să facă un critic? Ca și romancierul Desperado, criticul Desperado revine la plăcerea narațiunii. Ce părere ai despre critica savantă? DL. Sunt mai multe feluri de critică, cu roluri diferite, de la cea jurnalistică la cea savantă. Își au toate locul lor. De orice fel ar fi, consider
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
publicat alternativ câte un roman și o carte de critică în anii aceia. Nu mi s-a părut că cele două sunt incompatibile: se completau foarte bine. Dar, în plan socio-psihologic, era o existență schizoidă. Nu m-am manifestat ca romancier în universitate nu mi-am citit opera studenților, n-am discutat-o cu ei, n-am predat creative writing (nu la Birmingham în altă parte). Am funcționat ca un universitar serios și implicat. Romanele, care adesea satirizau sau prezentau lumea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chiar și după ce s-a mutat în East Anglia, iar moartea lui prematură în noiembrie trecut m-a mâhnit peste măsură. LV. Romanele tale îl ajută pe lector să se descopere și să învețe cum se citește. Ești critic și romancier. Ce părere ai despre revenirea inteligibilului ca prioritate, despre întoarcerea la istorisire și la personaje? DL. Cred că se vede bine în romanele mele că sunt profesor și critic, fiindcă am grijă să ofer lectorului toate informațiile și reperele necesare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la alta ar fi imposibil să atragi atenția posterității scriind despre Greenwich Village. LV. Cum pornești un roman? Cu un sentiment, o stare de spirit, o teză, un vis? TM. Ca să continui ce spuneam, plec de la oameni. Îndatorirea unui adevărat romancier este să creeze viață. Plec uneori și de la o teoremă, o teză despre natura umană, pe care vreau s-o demonstrez, dar aceasta face, de fapt, parte din caracterizare. LV. Cum îți place să pui capăt unui roman? Sour Sweet
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie e umorul. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu cum s-ar vrea ei prezentați. Acestea fiind zise, cred că mai pot exista eroi și eroine: nu înnăscuți, ci creați de împrejurări. LV. Folosești, cu mare economie peisajul. Spre deosebire de majoritatea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
potențează și dau naștere unei puteri metaforice de o mare rigoare și măiestrie. LV. Faci din iubire o temă gravă. Suferința e filtrată de meditație și îți iei o oarecare distanță de ea, de compasiunea lecturii. Autorii Desperado poeți și romancieri zdrobesc iubirea în mici emoții concrete, migrând de la lirism la amintire. La acest punct, spre deosebire de alți Desperado, ești în primul rând lirică. Fie că e vorba de iubire ori compasiune, versurile tale comunică deschis sentimentul. Îți concentrezi ambiguitatea în calitatea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Comănescu, Diana Manole, Ioana Ieronim, Magda Cârneci (inutil să-ți mai spun din ce țară sunt!); maghiarul Istvan Csuhai, fost redactor la Jelenkor, și soția lui, Anna Gacs; poeta și eseista Marija Knezevic, traducătoarea și redactora Rasa Sekulovic din Serbia; romancierii Aleksandar Prokopiev (strălucit postmodern din Macedonia), Beverley Farmer (Australia) și Leslee Becker (SUA). Am și o fostă studentă în SUA, de la care am vești când și când, dar care n-a publicat încă nimic, deși e o tânără romancieră pasionată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să existe independent de ea. Sunt deci de acord cu teoria din critica universitară, cu condiția să nu întindă coarda. 13 decembrie 2002, Oxford 4.15. Graham Swift: Inteligențe în mișcare Născut în 1949, la Londra, Graham Swift e un romancier Faulknerian, dar cu mare poftă de narațiune clară, Swift îmbină epicul cu un lirism de profunzime. Narațiunea lui, spre deosebire de a altor autori Desperado, se sprijină pe compasiune și participare afectivă. Autor echilibrat, Swift se împarte între inovație și tradiție, folosindu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Autor echilibrat, Swift se împarte între inovație și tradiție, folosindu-le în egală măsură, dar prima lui grijă este să-și ajute cititorul să înțeleagă. Egal, viguros ca vână narativă, subtil în analiza psihologică mereu prezentă, Graham Swift este un romancier total, în această epocă Desperado, în care majoritatea scriitorilor sunt fanaticii propriei descoperiri narative. LIDIA VIANU: Printre altele, un autor Desperado amestecă genurile literare într-o singură carte. În Waterland îmbini proză, poezie, istorie, eseu, jurnal, chiar și predarea istoriei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
chiar o relație cu lectorul. Vreau să evoluez "cu" personajele mele, să fiu în rând cu ele. Nu vreau să le fiu superior ori să pretind că știu mai mult ca ele. Exprim prin această afirmație poziția mea esențială ca romancier. E drept că eu sunt autorul, însă nu mă consider deloc o "autoritate". Nu am răspunsuri cu toate că întrebări am o droaie (numai în Waterland, și tot ar fi destule), și sunt asaltat de îndoieli. Mulți consideră că dețin răspunsurile, că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tot ar fi destule), și sunt asaltat de îndoieli. Mulți consideră că dețin răspunsurile, că știu tot, că ne pot spune ce și cum, încotro s-o luăm, dar romanul nu e făcut pentru asta, și nici menirea mea de romancier nu e de a ști tot. Un scriitor american spunea odată că toți ducem vieți pline de o disperare mută. Poate că așa e, dar mie mi se pare că trăim mai degrabă o derută mută. Romanul e o formă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dacă afirmă că i-au plăcut cuvintele pe care le-am folosit. LV. Preiei procedee de la Henry James (punctul de vedere multiplu), Virginia Woolf, William Faulkner. În romanele tale, personajul însingurat anulează viitorul. Dacă ar fi să te descrii ca romancier, cum ai face-o? GS. Nu încerc să mă definesc sau să mă clasific în termeni literari. Aceasta e de competența criticilor. Dacă e ceva "nou" în ceea ce scriu, noutatea e determinată de subiect, nu fiindcă o caut cu orice
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E o trăsătură Desperado să ascunzi lirismul pe după poalele altor arte, să amesteci genurile literare, artele, într-un singur tot. Când te gândești la opera ta, nu ți se pare că ești mai mult decât doar poet, că ești și romancier, și pictor, istoric, geograf? GEORGE SZIRTES: Mi-ai pus întrebările cele mai inteligente și cele mai imposibile din câte mi s-au pus până acum. Ești un lector neobișnuit de perspicace și asta mă măgulește, drept care mă voi strădui să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
răspândesc în Europa ca și al marilor medici filosofi precum neoplatonicianul Marsilio Ficino din Florența; Fracastoro, medic astronom, geograf, matematician; Ametius Foesus traducător al lui Hippocrat și autor al Economia Hippocratis în care unifică medicina cu filosofia; François Rabelais medic, romancier, pedagog ș.a. Dar și nemedici, oameni de știință și filosofi s-au interesat realmente de medicină. L-am citat pe Roger Bacon, dar și pe Copernic, Montaigne ș.a. Nu se poate să nu arătăm și contribuția pictorilor Renașterii la faima
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
într-un cadru familial sufocat de incomunicare. Autorul nu face din personajele sale existențe exemplare - în numele noii autenticități, polemizând cu senzaționalul cultivat de literatura epocilor trecute -, aceștia rămânând oameni obișnuiți, striviți de mediul în care trăiesc. Dotat cu ureche fină, romancierul înregistrează fidel limbaje diverse, cărțile sale cuprinzând nenumărate portrete vii, memorabile. SCRIERI: Moartea măștilor, București, 1971; Lumină pentru cei singuri, București, 1975; Iarna e o altă țară, Cluj-Napoca, 1980; Martiriu parțial, București, 1991; Schiță de portret pentru cap de familie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
postfața trad., București, 1988; Bernt Engelmann, În cadență, marș, până ce totul țăndări va fi. Cum am trăit în epoca nazistă (1933-1945), București, 1990; Malcolm Bradbury, Un om al istoriei, București, 1991. Repere bibliografice: Felea, Secțiuni, 381-386; Valeriu Cristea, Un tânăr romancier, RL, 1975, 23; Lucian Hanu, Un moralist discret, LCF, 1975, 27; Val Condurache, „Lumină pentru cei singuri”, CL, 1975, 7; Victor Atanasiu, Realismul în proza tinerilor, LCF, 1976, 44; Iorgulescu, Scriitori, 204-205; Dana Dumitriu, Un tânăr al zilelor noastre, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
constantă a atitudinii existențiale” ce se înscrie „printre expresiile majore ale sensibilității umane”. După Introducere în opera lui N. Filimon (1973), M., fără a părăsi teritoriul istoriei literare, nu a mai dat o lucrare de amploare până la studiul Mihail Sebastian romancierul (1993). Renunță, în mare măsură, la stilul telegrafic, sincopat, oarecum bizar, pe care îl adoptase în perioada anterioară. Ultima lucrare este mai mult decât un „periplu estetic prin universul epic” al lui Mihail Sebastian, izbutind să realizeze armonizarea interpretării cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
defini substanța și semnificațiile unei opere prin formulări concentrate, convingătoare. SCRIERI: Poeți contemporani, București, I-II, 1967-1971; Introducere în opera lui N. Filimon, București, 1973; Metonimii, București, 1974; Pro Patria, București, 1974; Acolade, București, 1977; Paranteze, București, 1981; Mihail Sebastian romancierul, București, 1993. Traduceri: Mihail Alekseev, Soldații, I-II, București, 1957 (în colaborare cu Grigore Tatus); Sütő András, Dragoste, nu te pripi, București, 1961; Gagyi László, Cina de onoare, București, 1962; Szász János, Șase băieți și o fată, București, 1962. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
Continuități, 249-251; Mircea Iorgulescu, Acolade critice, RL, 1977, 52; Mihăilescu, Conceptul, II, 176-179; Popescu, Cărți, 30-34; Emil Manu, Portrete critice, RL, 1981, 3; Mircea Zaciu, „Paranteze”, ST, 1981, 11; Felea, Prezența, 80-84; Regman, Noi explorări, 34-37; Dorina Grăsoiu, „Mihail Sebastian romancierul”, RITL, 1993, 3-4; Iordan Datcu, Sub semnul Minervei, București, 2000, 154-159; Micu, Ist. lit., 728-729; Dicț. scriit. rom., III, 110-112. T.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
-ți prin grădină, În locul cel sfânt, Ferit de-a lumii tină. Ca să rămână pururi Coline și ape sublime, Frumuseți peste fire, Îmbogăți-vom natura Cu a noastră simțire. [...]. Moll Flanders Daniel Defoe, Întâmplările fericite și nefericite ale vestitei Moll Flanders Romancier, pamfletar și jurnalist, negustor cu educație aleasă, călător pasionat, Daniel Defoe (1660- 1731) a publicat: Călătorie prin Marea Britanie, Jurnal din anul ciumei, Roxana, dar a devenit nemuritor cu Robinson Crusoe, lucrare publicată în anul 1719. Romanul Moll Flanders sau, cu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
miresei promise într-un cimitir iar cavalerul, împreună cu prietenul ce venise după el s-au întors în Franța. Esther Honoré de Balzac, Strălucirea și suferințele curtezanelor Supranumit Shakespeare al romanului, Honoré de Balzac (1799-1850) este unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. În 1840 și-a grupat scrierile, peste nouăzeci, în ciclul Comedia umană, devenit o frescă cuprinzătoare a moravurilor societății franceze, el fiind un pictor fără egal al atitudinilor și caracterelor celor peste 3000 de personaje. Cele mai reprezentative
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a mai multor versiuni cinematografice, un rol i-a fost încredințat "Sfinxului" Greta Garbo. Cel ce a făcut cunoscută viața curtezanei pariziene, Alphonsine, devenite Marie Duplessis, prin personajul Marguerite Duras, este fiul nelegitim al lui Alexandre Duma (Tatăl), dramaturg și romancier romantic de mare anvergură, autorul capodoperelor: Cei trei mușchetari, După 20 de ani, Vicontele de Bragelona, Contele de Monte Cristo, Laleaua neagră, Regina Margot ș.a. Romanul Dama cu camelii, publicat în anul 1847, are la bază un fapt real și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]