6,798 matches
-
și decît o statuie a Afroditei cu buzele sărate, În vreme ce soarele Începe să coboare, iar printre stînci valurile extenuate insinuează căldura unui iulie torid. E poate un loc unde ne Întîlnim Într-adevăr cu grecii antici, mai degrabă decît Între ruinele Acropolei. Cea mai frumoasă dintre zeițe e cea care ne apropie cel mai mult de ei și ne ajută să Înțelegem că darurile ce ni se oferă sînt ireversibile; și că umanismul a Început prin a descoperi că zeii, pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
izgonit. O asemenea eroare cred că nu mai trebuie dovedită. Amurgul artei antice era un fapt Împlinit cînd istoria a Început să macine statuile și templele grecești. Zidul gotic s-a lansat pe verticală nu dărîmÎnd templele antice, ci Între ruinele acestor temple. Era o speranță pe care omul singur o căuta printre ruine. Căci pentru un Ulise gotic, Ithaca n-ar mai exista. El și-ar căuta salvarea și adevărul În larg, adică tocmai acolo unde Ulise se ferește să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
era un fapt Împlinit cînd istoria a Început să macine statuile și templele grecești. Zidul gotic s-a lansat pe verticală nu dărîmÎnd templele antice, ci Între ruinele acestor temple. Era o speranță pe care omul singur o căuta printre ruine. Căci pentru un Ulise gotic, Ithaca n-ar mai exista. El și-ar căuta salvarea și adevărul În larg, adică tocmai acolo unde Ulise se ferește să ajungă corabia sa. Poate și datorită acestei experiențe gotice antichitatea redescoperită În Renaștere
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
botticelliene În ochii Afroditei din Cnid, convinsă că buzele ei freamătă În centrul lumii. Renașterea reabilita un ideal despre care știa că murise, care se dovedise vulnerabil, muritor, În timp ce sculptorii Afroditelor clasice credeau În nemurirea lui. Cine a Întîlnit printre ruine sfinxul grec nu va mai putea rosti numele adevărat al nici unui zeu. Venus pictată de Botticelli nu mai e aceeași care a ieșit fericită din valuri sub privirile uimite ale anticilor. Și poate e momentul să-i dam dreptate lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deprinși numai cu arenele de jocuri, au Început să danseze. Le-a fost ușor atunci crotonezilor să-i extermine pe sibariți și chiar să distrugă cetatea din temelii, astfel că Herodot, venit la un secol după aceea să-i caute ruinele, n-a mai găsit nimic. Ceea ce, pe de altă parte, ne dă dreptul să ne Îndoim dacă a existat Într-adevăr. Știm Însă În mod sigur că și Atena din vremea lui Epicur a Împins epicureismul dincolo de intențiile filosofului.) Religia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vrut să smulgă umbrelor frumusețea care Împinsese mii de corăbii pe mări. Euphorion, fructul pasiunii sale, e un geniu fără aripi. Vrea să zboare, dar saltul Îi aduce moartea. E tot ce-a mai putut reînvia din Icar drumul spre ruinele vechilor temple grecești; deși, ajungînd la Napoli, și noi sîntem tentați sa urmăm exemplul lui Petrarca despre care se povestește că ar fi cutreierat adesea prin Împrejurimi, cu un manuscris al Eneidei În mînă, pentru a identifica locurile descrise de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În ținuturi necunoscute ale artei unde sfinxul se aude Întrebînd din nou. În ce ma privește, prefer aceste Pietî unde barocul se dezice de Renaștere. Și mi se pare ciudată această preferință numai dacă mă gîndesc că, mai mult decît ruine, grecii ne-au lăsat o mare admirație pentru rigoare. Camus spune undeva ca avem nevoie de o patrie și de călătorii. CÎnd adaug, eu mă mulțumesc cu o patrie, Înseamnă că știu bine cît ma costă incertitudinea. Nelăsîndu-l pe Ulise
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pentru că el există, Însă pămîntul are nevoie și de dragoste, de inși care să se oprească pentru a iubi. Dragostea o aduce epigonul. Vocația acestuia e să nu ajungă niciodată primul și să se despartă greu. Dacă se așază Între ruine, le va Îngriji sau va reconstrui casa dărîmată a exploratorului. Și totuși de atîtea ori a fost nedreptățit și disprețuit. Chiar pionierul a trebuit să plătească acest tribut cînd n-a ajuns primul; după drumul halucinant la Polul Sud, unde
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
jurnalului său: E Îngrozitor să trăiești Într-o lume În care numai cel dintîi contează... Acest strigăt spune singur destul despre imoralitatea obișnuinței de a judeca totul ca la cursele de automobile... Pe de altă parte, dacă se instalează Între ruine, un creator autentic o face doar pentru a clădi cu ele altceva decît a fost edificiul inițial. Ar trebui să mă refer iar la iluzia neoclasică de a recupera Elada. Și la faptul că singurii care au făcut, Într-adevăr
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cerul și a Înmuiat aripile. Dacă, așa cum s-a spus, În această perioada Afrodita n-a mai ieșit din mare, ci a intrat În cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un soare negru și echivoc. Tiresias Erau taine pe care grecul antic nu vroia să le afle, să le distrugă prin curiozitate. Eschil a riscat o dată să fie linșat de mulțimea care-l suspecta că dezvăluiseîn opera sa
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mă face să sufăr faptul că nimeni nu mă crede, că viața mea se golește zadarnic. Apolo a săpat o prăpastie Între mine și lume...) Chemîndu-i pe cei din jur să le arate ceea ce vede ea, Cassandra Îi cheamă Între ruine. Dacă ar fi trăit În secolul lui Pericle, ar fi Întins brațul spre Acropole: Priviți, visul lui Fidias va ajunge Între ierburi putrezite prin care mișună șopîrlele! Priviți acele coloane prăbușite și sfărîmate pe jumătate dacă vreți să vedeți cum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va arăta frumusețea elină! Zeița frumuseții e o biată fecioară de marmură pe care o vor spăla ploile pînă ce-i vor șterge trăsăturile! Voi care cîntați Între marmurile Parthenonului, opriți-vă o clipă să auziți cum șuieră vîntul printre ruine!... (Dar de ce s-ar fi oprit? Ruinele Parthenonului au influențat lumea cel puțin tot atît cît Parthenonul neatins de vreme!)... Iată o dramă În care nu găsim nici un sprijin. Căci există dureri În miezul cărora, nemaiavînd nimic, putem cîștiga totul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o biată fecioară de marmură pe care o vor spăla ploile pînă ce-i vor șterge trăsăturile! Voi care cîntați Între marmurile Parthenonului, opriți-vă o clipă să auziți cum șuieră vîntul printre ruine!... (Dar de ce s-ar fi oprit? Ruinele Parthenonului au influențat lumea cel puțin tot atît cît Parthenonul neatins de vreme!)... Iată o dramă În care nu găsim nici un sprijin. Căci există dureri În miezul cărora, nemaiavînd nimic, putem cîștiga totul. Dar suferința Cassandrei e goală de orice
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
risipesc În realitate, liber de orice tristețe. Negația Îmi poate arăta ce nu vreau să fiu și ce nu vreau să fac, ce-mi repugnă și ce disprețuiesc. Dar trebuie să știu ce vreau să Înflorească În ceea ce apăr. Între ruinele unei negații se impune o afirmație. Sfinxul așteaptă un răspuns. Și dacă Întrebarea sfinxului este aceeași, de fiecare data e alt destin În joc. Heracles Povestea despre cămașa lui Nessos și despre felul În care a murit Heracles e de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ei În locul adevărului istoric? Cine ar accepta azi că războiul Troiei a fost o luptă banală Între două triburi? Pașii Euridicei se aud iarăși din urmă, ușori ca un suspin; În clipa cînd am Întors capul nu mai există decît ruinele de marmură și chiparoșii fumegînd Împreună pe colinele arse de soare; Însă chiar un secol grăbit ca al nostru a aflat, se pare, că singurătatea Începe pustiind totul În urmă cum face Proteu... Toate acestea fac parte dintr-o ordine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și literatura română“, „Revista de filosofie“, „Revista de istorie și teorie literară“, „România literară“, „Convorbiri literare“, „Manuscriptum“, „Revista română“, „Dacia literară“, „Astra“, „Ateneu“, „Cronica“, „Iașul literar“, „Luceafărul“, „Secolul 20“, „Viața românească“, „Steaua“ și altele. După evocarea cetăților medievale din Dincolo de ruine - debutul său din 1959, a publicat volume de istorie, critică literară și teorie a artei: Întoarcerea la literatură. Printre clasici (1978), Ars longa (1980), Metapoetica. Prolegomene (1983, Premiul Academiei Române), Izvoarele artei. Ad fontes (1988), Irenikon(1990), Miorița. De la motiv la
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
au găsit adăpost peste 400.000 de refugiați din teritoriile ocupate, au funcționat comandamente operative și au fost îngrijiți mii de răniți în școlile transformate în spitale. Străzile stricate de vehiculele militare erau pline de șanțuri, impracticabile, clădirile erau în ruină, conductele și cișmelele de apă sparte, instalațiile electrice deteriorate. În primul său mandat, primarul Osvald Racoviță a avut asemenea probleme de rezolvat. Dornic să dea avânt orașului, să-i schimbe aspectul și să-l ridice în rândul acelora din Europa
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
părea că îmbătrânește brusc și definitiv, fără ei. Îi crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală. De multe ori îi venea să strige: ,,Doamne, Tu care ai înălțat cerul făcându-l de neatins, Tu care ai făcut Universul infinit, oare nu Îți este de ajuns moartea omenirii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
șoapte de iubire, să îi atingă mâini visătoare și să nu le mai fie frică de singurătate. Nopțile să le fie piramide pe care să urce la nesfârșit cu iubirea în muguri, iar peste timpul ce a trecut cenușa din ruine să se prefacă în uitare. Răul cuprinsese toate încăperile precum o briză care intră și-ți inundă casa. În toată casa nu mai găseau o oază de liniște, făcându-i să se simtă ca pe un teritoriu străin. Aroganța lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din acelea care umblă cu mai mulți bărbați. - De unde ți-a venit ideea asta? N-am spus eu că nu știu ce se ascunde în căpușorul tău? Acelea se numesc femei ușoare care-și vând dragostea și o risipesc ca nisipul pe ruine. Știai că ești cea mai frumoasă dintre femei, că ai aprins în mine și cugetul și simțirea? M-ai făcut să măndrăgostesc la prima privire. Ești fragilă ca o floare și strălucești ca lumina unei stele! Ești un înger cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
părea că îmbătrânește brusc și definitiv, fără ei. Îi crea o stare de neliniște continuă, care parcă o avertiza de iminența schimbărilor vieții sale interioare. Se simțea ca o floare fără miros, tristă într-un pustiu, pierdută ca nisipul pe ruine. Expresia feței și a sufletului afișau distanță și răceală” Eroina duce o continuă luptă împotriva a tot și a toate situațiile patatronice. Ideile protocronice pentru care luptă sunt expuse în abundența de stări emoționale față de comerțul transfrontalier și semiilicit, de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aur. Într-o cameră alăturată, este realizat un imens bloc-diagram cu întreaga zonă a localității, precum și punctele de exploatare a aurului. După vizitarea muzeului, mergem în centrul istoric al Roșiei Montane. O mică piața, înconjurată de clădiri vechi, multe în ruină, dar care mai păstrează urmele falei de altădată. Fără explicații prealabile, suntem invitați într-o sală mare a unei cladiri vechi. Contrastează aspectul vechi, cu miros de statut, față de dotările moderne din interior: scaune ergonomice, ecran de proiecție ce coboară
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mod fraudulos o considerabilă și fertila parte. De asemenea, are venituri provenite din unele dintre magazinele existente în orașul Bacău ce ajunge la cât mai mulți țechini. Astfel de magazine totuși pentru că sunt foarte vechi și din lemn amenință cu ruină; deci au ordin de a se dărâma, totuși în spatele unei petiții, data de Vicarul Apostolic se amână dărâmarea până la noua dispoziție. Când vor pune mâna la treabă vor trebui construite după planul prezentat de arhitectul guvernului și pereții de rezistență
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Astă seară a fost o manifestație pe stradă: a trecut un camion cu manifestanți și erau plini de entuziasm cerând moartea trădătorilor de țară, care au vrut să fugă din țară, împreună cu șeful lor; inconștienți care au dus țara la ruină și care nu știu să meargă în ritmul lumei noui. De la tine, tot nimic. Voiam și sper să plec miercuri, dacă voi izbuti să strâng proviziile de care voi avea absolută nevoie; cel mai târziu voi pleca joi. Tu știi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o prezență atentă și afectuoasă, o inteligență ce deschidea orizonturi inteligenței mele fricoase sau ankilozate (sic). Mereu aceleași sfaturi, Monica, draga mea. Nu vreau un mariaj pentru salvarea unor bunuri materiale problematice, chiar dacă ar fi să nu mai găsești decât ruine și ca în Varlaam să spunem: „Pe malul Vavilonului șezum și plânsem“. Fă, te rog, cererea de prelungire de ședere și prin Legație, și prin poștă direct; pentru aceasta îți voi adăoga în plic, pe lângă cele două fotografii Mangalia și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]