4,832 matches
-
ajutor, lăsându-l pe fiul său, Grgur, la comandă. Ajutorul nu a venit imediat, dar Semendria a rezistat atacului, chiar și atunci când Murad a adus tunuri. Aproape trei luni mai tarziu, pe 18 august 1439, foamea i-a forțat pe sârbi să se predea. Prinții Grgur și Ștefan au fost trimiși în Anatolia și li s-au scos ochii, în ciuda rugăminților surorii lor, sultană Mara. Cinci ani mai tarziu, cu toate acestea, orașul Semendria a fost restituit Șerbiei prin Pacea de la
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a fost finalizată, Cetatea Semendria a devenit rapid o legatura importantă între Balcani și Europa Centrală. La scurt timp după ce a fost construit, orașul a atins importantă să maximă în calitate de centru politic, comercial și religios, fiind populat în principal de sârbi, dar având și colonii de negustori, mai ales din Dubrovnik. În această perioadă, au fost aduse și depozitate în biserică din cetate moaște ale Sfanțului Evanghelist Luca, care a devenit patron al Semendriei. În ceea ce privește structura în sine, orașul interior este
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
numele lui Đurađ Branković și atestă dată construcției. Textul inscripției este următorul: „"V Hrista Boga blagoverni despot Gurg, gospodin Srblju i Pomorju zetskomu; zapovešću njegovom sazida se ovaj grad v leto 6938"” („Credinciosul în Hristos Domnul despot Gurg, Domn al sârbilor și al țărmului Zetei. Din ordinul Sau a fost construit acest oraș în anul 6938 [1430].”) Deasupra inscripției se află o cruce încastrata în zid, care-i da turnului numele "Krstata kula" („turnul Krstasta”) și turnul "Krstača". Acest tip de
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
parte din teritoriile europene ocupate de otomani au fost împărțite între Grecia, Bulgaria și Serbia. Teritoriul de azi al Republicii Macedonia (Macedonia Vardarului) a fost numit atunci „Serbia de Sud”. După primul război mondial, Serbia a fost incorporată în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. În 1929, Regatul a fost denumit oficial Regatul Iugoslaviei, și împărțit în provincii denumite banovine. Serbia de Sud, incluzând Republica Macedonia de astăzi, a fost numită „Vardar Banovina”, ca parte din Regatul Iugoslaviei. În 1941, Iugoslavia a
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
o autonomie sporită unităților federale, îndeplinind în esență un obiectiv al Primăverii Croate și dând un temei juridic pentru independența republicilor federative constituente. În anii 1980, situația politică din Iugoslavia s-a deteriorat, tensiunile naționaliste răspândindu-se odată cu Memorandumul SANU sârb din 1986 și cu . În ianuarie 1990, Partidul Comunist s-a fragmentat de-a lungul liniilor naționale, cu croată cerând o federație cu componente mai autonome. În același an au avut loc în Croația au avut loc în Croația, victoria
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
19 mai. Decizia a fost publicată în și a devenit oficial pe 2 mai 1991. Referendumul punea două întrebări. În primul rând, cerea acordul pentru ca Croația să devină un stat independent și suveran, care garantează autonomie culturală și drepturi cetățenești sârbilor și altor minorități din Croația, care este liber să formeze o asociere de state suverane cu celelalte foste republici iugoslave. În al doilea rând, se cerea acordul pentru ca Croația să rămână în cadrul Iugoslaviei ca stat federal unificat. Autoritățile locale sârbe
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
cu celelalte foste republici iugoslave. În al doilea rând, se cerea acordul pentru ca Croația să rămână în cadrul Iugoslaviei ca stat federal unificat. Autoritățile locale sârbe au cerut un boicot al votului, care a fost urmată în mare măsură de etnicii sârbi. Referendumul a fost organizat în 7.691 de secții de votare, unde alegătorilor lise dădeau câte două buletine de vot—albastru și roșu, fiecare cu câte una din întrebările referendumului, existând posibilitatea utilizării doar a unuia sau a ambelor buletine
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
care stabileau că drepturile suverane sunt exercitate de către unitățile federale, și că federația dispune doar de autoritatea special transferată ei prin constituție. Germania a pledat pentru recunoașterea rapidă a Croației, declarând că dorește să oprească violențele în zonele locuite de sârbi. Ei i se opuneau Franța, Regatul Unit și Țările de Jos, dar toate țările au convenit să urmeze o abordare comună și să evite acțiunile unilaterale. Pe 10 octombrie, la două zile după ce Parlamentul croat a confirmat declarația de independență
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
a condus la o stabilizare și o reducere semnificativă a violențelor. Războiul s-a încheiat efectiv în august 1995, cu o victorie decisivă pentru Croația, ca urmare a . Granițele prezente ale Croației au fost stabilite după ce restul regiunilor controlate de sârbi din Slavonia Orientală au reintrat sub controlul Croației în temeiul din noiembrie 1995, proces încheiat în ianuarie 1998.
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
", (1827 - 8 mai 1868), mare filantrop slătinean. Fiul al slugerului Scarlat Varipati, care în 1784 îndeplinea funcția de ispravnic, corespondentul funcției de prefect de astăzi, în Ialomița și al Enencăi Varipati." Prin testament, Varipati a lăsat primăriei Slatina moșia Sârbii Măgura și locuri în hotarul satului Sprâncenata, precum și toate avuțiile sale din oraș. Documentul autentificat de Tribunalul Olt la 17 noiembrie 1866 este redat în totalitate în cartea lui George Poboran, «Istoria orașului Slatina». Cu toată averea mea nemișcătoare ce
Ioan Varipati () [Corola-website/Science/336883_a_338212]
-
hotarul satului Sprâncenata, precum și toate avuțiile sale din oraș. Documentul autentificat de Tribunalul Olt la 17 noiembrie 1866 este redat în totalitate în cartea lui George Poboran, «Istoria orașului Slatina». Cu toată averea mea nemișcătoare ce se compune din moșia Sârbi Măgura din județul Teleorman, de un loc înfundat ce este în hotarul moșii Sprâncenata, precum și casele din acest orașiu cu grădina, curtea și toate nemestiile sale, să se ție un stabiliment de școală aici în oraș, cu clasuri mai înalte
Ioan Varipati () [Corola-website/Science/336883_a_338212]
-
Răscoala din Herțegovina din anii 1875-1877 (în sârbo-croată: "Hercegovački ustanak", în alfabetul chirilc sârb: Херцеговачки устанак) a fost o revoltă a etnicilor sârbi împotriva Imperiului Otoman, începută și desfășurată în principal în Herțegovina (de unde și numele), de unde s-a răspândit și în Bosnia. A fost cea mai importantă răscoală antiotomană din Herțegovina. Ea a
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Răscoala din Herțegovina din anii 1875-1877 (în sârbo-croată: "Hercegovački ustanak", în alfabetul chirilc sârb: Херцеговачки устанак) a fost o revoltă a etnicilor sârbi împotriva Imperiului Otoman, începută și desfășurată în principal în Herțegovina (de unde și numele), de unde s-a răspândit și în Bosnia. A fost cea mai importantă răscoală antiotomană din Herțegovina. Ea a fost precipitată de răul tratament practicat de beii și
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Guvernul sârb nu a îndrăznit să acorde asistență fățișă din cauza presiunilor internaționale, dar l-a trimis în secret pe (care participase la răscoala din 1852-1862) și pe alții. A existat un conflict și între rebeli din cauza dezacordului între reprezentanții guvernelor sârb și muntenegrean, ceea ce a dus la pierderi pentru răsculați. Primul succes semnificativ a venit la 29 august în atacul asupra orașului Nevesinje. Orașul era apărat de 370 nizami, un detașament de bașbuzuci, și în Odžak erau alți 300 de călăreți
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
timp de noapte au ieșit la Popovo și pe 29-30 ianuarie l-au atacat pe Pavlović din toate părțile. S-au dus lupte toată ziua, iar răsculații au reușit să iasă din încercuire pe timp de noapte către Trebišnjice. Pierderile sârbilor au fost de peste 100 de morți și răniți. La 31 ianuarie, Austro-Ungaria a cerut din nou Porții să implementeze reformele promise. Poarta a acceptat, dar rebelii nu, ceea ce i-a determinat pe austro-ungari să înceapă negocierile cu principele Nikola. Acesta
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876 si la cucerirea orașului Niksic în septembrie 1877. În anul 1878, armata muntenegreană a operat în zona litoralului, iar insurgenții în Herțegovina. Conform lui Herr Fric, rebelii sârbi erau „extrem de numeroși și în unele cazuri bine înarmați” și erau împărțiți în următoarele unități: Obiectivul cetelor era de a împiedica orice concentrare de trupe turcești pe Drina, la frontiera vestică a Serbiei. Întrucât nu era posibilă în Bosnia o
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
(n. 15 ianuarie 1891 - d. 20 august 1978) a fost o de origine austriacă, care a depus eforturi umanitare în Iugoslavia în timpul celui de al Doilea Război Mondial, salvând etnici sârbi și, în număr mai mic, evrei, copii din lagărele de concentrare operate în Statul Independent al Croației, operațiuni prin care a salvat peste 12.000 de vieți omenești. Născută la Innsbruck cu numele de Diana Obexer, în 1917, ea s-
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
doi s-au mutat la Zagreb, la acea vreme în Regatul Iugoslaviei. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Iugoslavia a fost invadată de forțele Axei în aprilie 1941 și Statul Independent al Croației a declanșat o campanie genocidară împotriva sârbilor, evreilor și romilor, amenajând numeroase lagăre de concentrare în Croația. După ce a aflat despre copiii ținuți în lagărul de la Lobor-Grad, în octombrie 1941, împreună cu mai mulți colaboratori, în special Marko Vidaković și Đuro Vukosavljević, ea a lansat o campanie de
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
000 de vorbitori), romani balcanică (700.000), (500.000) și (300,000). În Macedonia, se vorbește romani balcanică. Šuto Orizari este cea mai mare așezare vorbitoare de romani. Sârba (српски, "srpski") este un registru stadardizat al limbii sârbo-croate vorbită de sârbi, în special în Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Croația și Macedonia. Este oficială în Serbia și una din limbile oficiale ale Bosniei și Herțegovinei, și este principala limbă vorbită de sârbi. Sârba se vorbește în Macedonia mai ales în comunele
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
este un registru stadardizat al limbii sârbo-croate vorbită de sârbi, în special în Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Croația și Macedonia. Este oficială în Serbia și una din limbile oficiale ale Bosniei și Herțegovinei, și este principala limbă vorbită de sârbi. Sârba se vorbește în Macedonia mai ales în comunele (~20% din populație) și (19%). Bosniaca ("bosanski", босански) este un registru standardizat al limbii sârbo-croate, o limbă slavă de sud, vorbită de bosniaci. Ca formă standardizată a , este una din cele
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
cel mai puternic om din Iugoslavia după Iosip Broz Tito și Edvard Kardelj. Ranković a fost un susținător al Iugoslaviei centralizate și s-a opus eforturilor care promovau descentralizarea pe care el a considerat-o ca fiind împotriva intereselor unității sârbilor; el a transformat Kosovo într-un stat polițienesc și i-a făcut pe sârbi majoritari în nomenclatura Provinciei Socialiste Autonome Kosovo. Ranković a susținut o abordare dura împotriva albanezilor din Kosovo, care au fost suspectați frecvent că desfășoară activități subversive
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
a fost un susținător al Iugoslaviei centralizate și s-a opus eforturilor care promovau descentralizarea pe care el a considerat-o ca fiind împotriva intereselor unității sârbilor; el a transformat Kosovo într-un stat polițienesc și i-a făcut pe sârbi majoritari în nomenclatura Provinciei Socialiste Autonome Kosovo. Ranković a susținut o abordare dura împotriva albanezilor din Kosovo, care au fost suspectați frecvent că desfășoară activități subversive. Popularitatea politicilor naționaliste ale lui Ranković în Șerbia a devenit evidență cu prilejul funeraliilor
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
că desfășoară activități subversive. Popularitatea politicilor naționaliste ale lui Ranković în Șerbia a devenit evidență cu prilejul funeraliilor sale din 1983, la care a participat un număr mare de persoane. Multe persoane l-au considerat pe Ranković un lider „național” sârb. Politicile lui Ranković au fost percepute ca bază politicii naționaliste sârbe a lui Slobodan Milošević. Ranković s-a născut în satul Draževac de lângă Obrenovac, în Regatul Șerbiei. Născut într-o familie săracă, Ranković și-a pierdut tatăl la o vârstă
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
adoptării Constituției din 1974. Ranković și-a petrecut ultimii ani într-un exil politic la Dubrovnik până la moartea sa, ce a avut loc în 1983. El a fost înmormântat la Belgrad, fiind condus către cimitir de aproximativ 30.000 de sârbi ce s-au adunat în mod spontan, în ciuda faptului că evenimentul a fost ignorat de mass-media controlată politic din țară.
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
presupusa implicare a serviciului de informații albanez Sigurimi în proteste. Cererea ca provincia Kosovo să devină cea de-a șaptea republică a Iugoslaviei a fost considerată inacceptabilă din punct de vedere politic de către Serbia și de Republica Socialistă Macedonia. Unii sârbi (și posibil și unii naționaliști albanezi) au perceput cererile albanezilor kosovari ca un preludiu la crearea unei „Albanii Mari”, care ar putea cuprinde părți din Muntenegru, Republica Macedonia și Kosovo. O confruntare a avut loc în apropiere de Podujevo, unde
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]