5,379 matches
-
târziu prin adăugarea unui nou pronaos, cel vechi fiind cuprins în naos. Din păcate această biserică de lemn a ars complet într-un incendiu devastator la sfârșitul secolului XX. O nouă biserică s-a construit în anii următori prin eforturile sătenilor și cu ajutorul donațiilor generoase făcute de fiii satului plecați peste hotare.
Biserica de lemn din Moigrad () [Corola-website/Science/312151_a_313480]
-
vremurile de mult apuse. Muzeul este structurat în cinci secțiuni, cu exponate valoroase, obiectele fiind studiate și evaluate de cercetători avizați. De la oasele de mamut descoperite pe Dealul Cerului, scoicile din Dealul Căzăceilor, până la costumele populare purtate de strămoșii actualilor săteni, toate exponatele sunt crâmpeie de istorie și tradiție care îi fac pe locuitorii din Dobriceni să fie mândri de originile și de trecutul lor. Doar într-o vitrină, câteva bancnote scoase din circulație acum câțiva ani și două-trei obiecte rămase
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
satului cu o vechime de peste 300 de ani, a fost recuperat abia acum doi ani, după ce fusese pierdut în urma inundațiilor catastrofale din anii 1880, și câte și mai câte. Printre secțiunile muzeului, cea a ocupațiilor tradiționale locale și a vieții sătenilor, un loc de cinste îl are "Vatra și odaia". Aici a fost refăcut cadrul unei străvechi odăi țărănești, cu obiectele de uz casnic și gospodărești nelipsite țăranului dobricenean de acum câteva sute de ani. O altă secțiune prezintă Școala Veche
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
pâine aburindă abia scoasă din țăst. Dezvelirea basoreliefului s-a făcut la data de 27 octombrie 2001. Și ca orice muzeu care se respectă, cel din Dobriceni are și o „Carte de Aur“, în care persoanele de vază, fie ele săteni care fac cinste comunei sau vizitatori de seamă, și-au însemnat trecerea prin câteva rânduri. În fiecare zi de 27 octombrie, de Sfântul Dumitru, care este patronul spiritual al Școlii din Dobriceni, sătenii sărbătoresc evenimentul printr-o petrecere la care
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
în care persoanele de vază, fie ele săteni care fac cinste comunei sau vizitatori de seamă, și-au însemnat trecerea prin câteva rânduri. În fiecare zi de 27 octombrie, de Sfântul Dumitru, care este patronul spiritual al Școlii din Dobriceni, sătenii sărbătoresc evenimentul printr-o petrecere la care participă cu mic, cu mare. În anul 2001, sărbătoarea a fost mai specială deoarece în ziua respectivă a avut loc ceremonia de dezvelire a basoreliefului realizat și donat de artistul plastic Eugen Ilina
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
unde lucrau 30 de eleve alese din obște. În anii următori au fost înființate aici și alte ateliere: unul de tricotaj (1913) și unul de pânzărie (1922). În aceste ateliere nu lucrau numai călugărițe, aici fiind pregătite și fetele de săteni care terminau școala primară. Elevele școlii de meserii de la Agafton urmau trei ani de studii și încă trei ani de ucenicie, după care putea lucra ca maistre în ateliere de specialitate. În decursul timpului, Mănăstirea Agafton a cunoscut o mare
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
în vederea transferării căminului. Ca urmare a deciziei de evacuare date de tribunal, unii angajați ai Căminului care erau din sat și riscau să-și piardă slujbele au încercat să împiedice mutarea căminului din clădirile mănăstirii. În aprilie 1998, 90 de săteni au trimis un memoriu mai multor instituții ale statului. Acea scrisoare era plină de acuzații grave la adresa călugărițelor. Maicile erau acuzate că au un comportament nepotrivit, că solicită taxe mari pentru oficierea de servicii religioase, că au risipit patrimoniul mănăstirii
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
din județele Bihor și Arad care s-au răsculat împotriva regimului de colectare a cotelor obligatorii de cereale, anulării plății în natură a muncitorilor batozieri și introducerii plății salariale a acestora, precum și impunerii treieratului direct în "țarine", nu la domiciliile sătenilor. Regionala Oradea a Partidului Muncitoresc Român a înregistrat un număr de 17.441 de participanți la „"dezordini"”, din 54 de comune bihorene, și 10.357 de participanți, din patru comune arădene, însumând, oficial, 27.798 de răsculați. Din Bihor au
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
ajungă acasă cu patru zile înainte de desfășurarea Marii Adunări Naționale. De acolo a plecat în dimineața zilei de 1 decembrie către Alba Iulia, nu înainte însă de a executa trei fotografii cu consătenii săi. A ajuns la Alba Iulia împreună cu sătenii în jurul orei 11, pe o vreme mohorâtă, cărând aparatul cu burduf, trepiedul și clișeele de sticlă pe bicicletă. Deoarece nu avea permis de intrare (credențional), Mârza nu a fost admis să intre în sala unirii. Fusese angajat totuși un fotograf
Samoilă Mârza () [Corola-website/Science/311689_a_313018]
-
referire la Bartolomeu Dragfi, voievod al Transilvaniei. Biserica este situată în Maramureșul istoric, pe valea Izei. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711 în locul numit "„Părul Călugărului”" de preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739 pe locul unui cimitir apărut după lupta cu tătarii de la 1717. Biserica a fost mutată a
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români (aproape în totalitate). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. După ocuparea satului de către sovietici, mai mulți săteni au încercat să treacă în România. Ca urmare a zvonurilor lansate de NKVD că s-ar permite trecerea graniței în România, la 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții de Jos
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
au început să traverseze clandestin frontiera în Basarabia, depunând la sosirea la Hotin jurământ de credință Rusiei și fiind repartizați în diferite localități (în special în cele pustiite de epidemii), unde erau împroprietăriți . Ca urmare a situației economice precare, unii săteni au început să emigreze în Canada la sfârșitul anilor '80 ai secolului al XIX-lea; în preajma anului 1913, cel puțin 983 persoane părăsiseră satul. Majoritatea emigranților s-au stabilit în provincia Alberta și au fondat acolo un sat cu același
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: și pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Biserica este situată în Țara Chioarului, pe valea Cavnicului și a fost construită între 1796-1798, din bârne asamblate în sistem „Blockbau”, ctitori fiind sătenii. Satul Plopiș s-a format pe malul stâng al râului Cavnic, într-o zonă colinară de pe versantul sudic al Munților Gutâi, pe malul opus al văii fiind satul Șurdești. Este menționat documentar pentru prima dată în 1583, drept una dintre
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
de sărbătoare. Prezența lor în biserică este însă un convingător exemplu de credință pe care jandarmii trebuie să-l dea cei dintâi, în toate împrejurările. Deosebit de aceasta, în biserică au ocaziunea să asculte predicile preoților, precum și îndrumările ce aceștia dau sătenilor, însușindu-și și învățămintele moralei creștine și ținând în observație în același timp îndemnurile care pot aduce tulburări în ordinea și liniștea satului. De aceea ordon, ca în viitor jandarmii de la secții și posturi, îmbrăcați în cea mai bună ținută
Constantin Dimitrescu (general) () [Corola-website/Science/311810_a_313139]
-
va impune în apărarea lui Kagome. Sora mai mică a lui Kikyo și primul personaj din Era Feudala care va intra în contact cu Kagome atunci când este găsită lângă Fântână Mâncătoare de Oase. Datorită înfățișării ei diferite față de cea a sătenilor, Kagome va fi considerată un demon, insă Kaede va realiza că tânăra este reincarnarea surorii sale. Atunci cand Kagome îl eliberează pe Inuyasha, bătrână preoteasa vaplasa Rozarul Subjugării pe el, conferindu-i puterea de control lui Kagome prin comandă ei vocală
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
sat cunoscut pentru potențialele plante medicinale de care acesta dispune. În momentul când ajung în sat, grupul se va întâlni cu Jinenji, un semidemon gigant și altruist, care le va furniza antidotul. Aflând că Jinenji este persecutat și acuzat de săteni că ucide oameni, Kagome îi va sugera lui Inuyasha să determine care este adevăratul vinovat pentru aceste acțiuni; deși ezitant, Inuyasha accepta și se va confrunta cu demonul-devorator de carne. Încurajat de Kagome, Jinenji își va apăra consătenii, va ucide
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
îi va sugera lui Inuyasha să determine care este adevăratul vinovat pentru aceste acțiuni; deși ezitant, Inuyasha accepta și se va confrunta cu demonul-devorator de carne. Încurajat de Kagome, Jinenji își va apăra consătenii, va ucide demonul-mama, iar la final sătenii își vor arăta aprecierea față de el, ajutandu-l să-și refacă cocioaba și acceptandu-l. În ultimul episod din seria "The Final Act", Kagome va fi instruită de către Jinenji să prepare diverse tratamente cu ajutorul plantelor medicinale. Hojo este unul din
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
prin intermediul viziunilor lui Tsugumi. Pe parcursul seriei, aceasta începe să se îndoiască de faptul că acțiunile lui Ai ar fi greșite. Cu mult timp în urmă (de peste 400 de ani), Ai a trăit într-un mic sat de agricultori. Mai mulți săteni erau înfricoșați de aceasta, cauza fiind puterile ei de ordin supranatural. Singurul ei prieten din copilărie a fost doar vărul ei, Sentarou Shibata, care locuia în același sat cu ea și îi luă apărarea când alți copii o chinuiau. Pentru ca
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
o chinuiau. Pentru ca satul să fie prosper, se obișnuia ca o fată de șapte ani să fie sacrificată zeului muntelui; când Ai a împlinit șapte ani, Sentarou a fost șocat de faptul că ea urma să fie sacrificată doar pentru ca sătenii să nu mai fie îngroziți de aceasta; cu toate că le reproșează sătenilor că nu procedează corect, nu este ascultat și părinții ei îl roagă să o ascundă în munți. Planul a reușit dar, în urma unei foamete de șase ani, sătenii îl
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
fată de șapte ani să fie sacrificată zeului muntelui; când Ai a împlinit șapte ani, Sentarou a fost șocat de faptul că ea urma să fie sacrificată doar pentru ca sătenii să nu mai fie îngroziți de aceasta; cu toate că le reproșează sătenilor că nu procedează corect, nu este ascultat și părinții ei îl roagă să o ascundă în munți. Planul a reușit dar, în urma unei foamete de șase ani, sătenii îl suspectau pe Sentarou de faptul că-l supărase pe zeul muntelui
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
pentru ca sătenii să nu mai fie îngroziți de aceasta; cu toate că le reproșează sătenilor că nu procedează corect, nu este ascultat și părinții ei îl roagă să o ascundă în munți. Planul a reușit dar, în urma unei foamete de șase ani, sătenii îl suspectau pe Sentarou de faptul că-l supărase pe zeul muntelui prin ascunderea lui Ai. L-au urmat pe acesta când merge spre Ai și-l surprind în compania acesteia; o capturează și o aduce înapoi la sanctuarul zeului
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
spre Ai și-l surprind în compania acesteia; o capturează și o aduce înapoi la sanctuarul zeului, împreună cu părinții ei. Cei trei sunt legați, bătuți și aruncați într-un mormânt comun, Sentarou fiind obligat să-i îngroape de vii; presiunea sătenilor l-a făcut pe acesta să arunce prima lopată de pământ, lucru care a făcut-o pe Ai să se simtă trădată de acesta, Sentarou fiind cel care i-a promis că o va proteja. Confuzia provocată i-a permis
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
de pământ, lucru care a făcut-o pe Ai să se simtă trădată de acesta, Sentarou fiind cel care i-a promis că o va proteja. Confuzia provocată i-a permis acestuia să evadeze, iar Ai jură răzbunare înainte ca sătenii să o îngroape complet. Într-o noapte Sentarou își adună lucrurile și pleacă din sat, însă privindu-și satul pentru ultima dată, observă strălucirea unui incendiu și se întoarce. Ajuns în sat, o vede pe Ai cum pășește și cântă
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
cineva în Iad. Totuși, acest semn nu este o garanție că însuși clientul nu ar putea fi trimis în Iad de către altă persoană. Enma Ai este personajul principal al anime-ului. Când a fost mică, a fost considerată periculoasă și sătenii au hotărât să fie sacrificată. A fost aruncată într-o groapă împreună cu părinții ei și aceștia au fost îngropați de vii. Va reveni la viață și va incendia satul datorită furiei sale, iar ca pedeapsă, i se dă statutul de
Jigoku Shoujo () [Corola-website/Science/311926_a_313255]
-
1580-1581) a cărui însemnătate nu o cunoaștem, dar se poate presupune o reparație mai semnificativă. Prima schimbare importantă în structura bisericii de care avem știre datează din 1778. La inițiativa arhimandritului mănăstirii Putna, Vartolomei Măzăreanu, a egumenului Ioasaf și a sătenilor, lăcașul a fost modernizat și transformat în biserică parohială. Cu acel prilej, vechea structură planimetrică a monumentului a fost în bună măsură modificată. Astfel, s-au efectuat următoarele lucrări: Absidele au fost adăugate lateral naosului vechi și au fost ridicate
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]