5,017 matches
-
canonică - istoricizată, acum că nu ma există autorități canonizante - și de contra-literatură, adică de literatura angajată, șocantă, incorectă și uneori vulgară din ultimii douăzeci de ani, stă literatura comercială. Este de altfel cea mai cunoscută. De aceea, am ales două scriitoare care s-au impus În ultimii zece ani drept cele mai citite: Amélie Nothomb și Anna Gavalda. Prima merită de altfel mai mult decît eticheta de chicklit: inteligentă, cosmopolită, ea Își poartă cititorul În spații exotice și-l face să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simț diegetic, constituie o armată disciplinată care Înaintează spre inamic și care, În clipa ridicării săbiilor, Își trage răsuflarea, privește obiectivul, pentru a-și Închide apoi acolada. Eficiența este calitatea cea mai evidentă a scriiturii ei. Cea mai bine vândută scriitoare franceză a momentului pare să fi avut succesul drept unul dintre obiective. Traseul străbate surpriză după surpriză, iar ghidul stăpânește la perfecție, nici nu se putea altfel, arta conversației. Romanele ei sunt biografiste, autoironice, pline de gust - calitate ce prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce are de făcut. O fată de o inteligență ieșită din comun are un tată diplomat de carieră. Inteligența, alimentată cu informația culeasă din lungi sejururi de-a curmezișul planetei, i se dezvoltă și mai mult. Amélie Nothomb este o scriitoare prea inteligentă pentru a fi o mare scriitoare, iar din acest paradox se hrănesc atît succesul scrierilor ei cît și, probabil, regretele de a nu fi decît o scriitoare de succes. Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
inteligență ieșită din comun are un tată diplomat de carieră. Inteligența, alimentată cu informația culeasă din lungi sejururi de-a curmezișul planetei, i se dezvoltă și mai mult. Amélie Nothomb este o scriitoare prea inteligentă pentru a fi o mare scriitoare, iar din acest paradox se hrănesc atît succesul scrierilor ei cît și, probabil, regretele de a nu fi decît o scriitoare de succes. Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o rară fumusețe, navighează prin lume pînă la șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
planetei, i se dezvoltă și mai mult. Amélie Nothomb este o scriitoare prea inteligentă pentru a fi o mare scriitoare, iar din acest paradox se hrănesc atît succesul scrierilor ei cît și, probabil, regretele de a nu fi decît o scriitoare de succes. Născută În Japonia, Amélie, posesoarea unei surori de o rară fumusețe, navighează prin lume pînă la șaptesprezece ani, cînd, În fine, ajunge În Belgia. Petrecuse ani frumoși În New York, dar trecuse și prin groaza regimului maoist de la Beijing
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simplu frumoase. Remarcabil este la Amélie Nothomb nu faptul că scrie autobiografic, ci că ilustrează prin romanele ei o viziune modestă a literaturii. Limbajul, simplu, are muchiile strunjite cu perseverență Încăpățânată, o geometrie elementară dar reprodusă până la manierism: este o scriitoare clasicistă care a nimerit În plină globalizare, o Madame de Lafayette exilată la Dacca și New-York, cineva pentru care forma este cea căre dă identitate conținutului. Deși Îi era la Îndemână, Amélie Nothomb nu pedalează pe realismul literaturii ei mai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Romain Gary, apoi Patrick Modiano și Jean-Marie Gustave Le Clézio - semne că tranziția palinodică și ablutivă a literaturii franceze se Încheie. Abia acum se face simțită influența lui Samuel Beckett, scriitorul paradigmatic al declinului modernității occidentale. Prin el, printr-o scriitoare excepțională a anilor 1980 care-i continuă viziunea - Marie Redonnet -, intrăm Într-o perioadă de convalescență a literaturii, a omului care se predă, dar nu moare, ceea ce m-am hotărît să numesc literatura de apartament, a unei antropologii comode, moi
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Interiorul ca apartament se resoarbe, În anii 1990, la Tanguy Viel, Christian Gailly sau Laurent Mauvignier, sau la Jean Rouaud, la al doilea Jean-Philippe Toussaint, cel de după anul 2000, la Antoine Volodine sau, parțial, la Dominique Noguez, la foarte multe scriitoare cu sau fără nostalgii libertine (la drept vorbind, mai degrabă timide) pînă la a fi conținut de trup și memorie: un trup al memoriei Își arată carnea albă, neagră sau roșie În poze adumbrite, ori o memorie a trupului urgentă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
chiar și-așa, artificial, spațiul caloric vede renăscînd un personaj mult mai aproape, cu toate măsurile de precauție luate pentru a nu fi confundat, de cel al reprezentării „realiste”. Paralel, Însă, cu literatura de douzeci de grade, Marie Redonnet este scriitoarea care trebuie considerată, prin romanele, nuvelele și piesele ei, prima autoare a literaturii cu temperatură pozitivă. Cu atît mai mult cu cît literatura ei nu pare să vină din nici o tradiție feministă, de nicăieri și rămîne atipică atît pentru tot
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că, În atari condiții, nu-mi rămînea decît să mă Întorc spre prezent, și În mod Întîmplător spre viitor, care nu figura decît ca o prelungire plată a prezentului.” (trad. mea). În 2002, musca apare Într-o „nuvelă fantastică” a scriitoarei de origine japoneză Linda Lê (Autres jeux avec le feu) pe filiera unei tradiții absurd-minimaliste, Între Bulgakov, Daniil Harms și benzile desenate: „un scriitor care Își alesese o muscă pentru a-i fi muză moare sacrificat de către ea și colegele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu un roman alcătuit dintr-o singură frază, Comédie classique. Există apoi un grup de prozatori de la editura Minuit, care a publicat romanul de debut al lui Emmanuel Adely, specializați În monolog interior: Jacques Serena, Laurent Mauvignier, Tanguy Viel. CÎteva scriitoare: Lydie Salvayre, Christine Angot, o „autoficționalistă” contestată și admirată În egală măsură de critică, Emmanuelle Bayamack-Tam, al cărei roman Pauvres morts se Înrudește și tematic cu cel al lui Emmanuel Adely sau Anne Garréta, al cărei roman Sfinx Întrebuințează În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
motivele pentru care autoarea, profesoară emerită la Liceul Sf. Sava, n-a publicat-o, deși intenționa. Fapt este că, după adormirea Mariei Pavnotescu, în aprilie 2014, și-a asumat funcția de editor fiica ei, stabilită la New York, informaticiană de profesie, scriitoare "totală" (poetă, prozatoare, cronicar dramatic și cinematografic) cu talent plastic. Roxana Pavnotescu a găsit cu cale să plaseze la deschiderea volumului un "cuvânt" din afară și cui să-l solicite, dacă nu, în primul rând, celui care a îndrumat pregătirea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
9 O viață făcută din contradicții / 11 Iubitoare pasionată a clasicismului (1903-1929) / 37 Seducătoare și călătoare (1929-1939) / 57 America, America (1940-1951) / 73 Yourcenar ca Hadrian (1951-1955) / 87 Yourcenar ca Zenon (1955-1979) / 113 Exilul nemuritor (1979-1987) / 139 Epilog: Este Yourcenar o scriitoare gay? / 163 Note / 177 Cronologie / 184 Opere de Marguerite Yourcenar / 201 Bibliografie suplimentară / 209 Postfață: Marguerite Yourcenar în România / 213 Indice / 229 Prefața Autorului la ediția în limba română Deși a călătorit frecvent în Grecia, pe mare și pe uscat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mai puțin interesante în istorie decât bărbații, așa că a scris în principal despre bărbați și despre bărbații homosexuali sau bisexuali. Pe la sfârșitul carierei sale literare, la începutul anilor '80 a devenit limpede că va rămâne în conștiința posterității ca o scriitoare homosexuală de un tip neobișnuit. Mulți cititori au admirat-o, mai ales în timpul apăsătoarelor decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial din Europa și America, pentru curajul ei de a comemora dragostea dintre persoane de același sex în principal
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a fi o misogină ipocrită: care proclama așa cum face ea, că femeile nu ar putea face obiectul marii literaturi în timp ce ea însăși dorea cu înfocare femei 3. O recentă evaluare menționează pe scurt acest punct de vedere: "nu este o scriitoare lesbiană, nu-și alege femeile drept eroine, nu proslăvește dragostea dintre persoane de același sex"4. Pentru acești critici Yourcenar își trădează sexul prin incapacitatea ei de a alege femei ca protagoniști ai operei sale. Hadrian, Zenon, Alexis și Nathanaël
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
o breșă în zidul anglo-american de rezistență la originile ei flamande și la refuzul ei de a scrie ceva direct în engleză. Dar și aici, lucrurile iau treptat o altă întorsătură pe măsură ce diverși critici recunosc că a fost desigur o scriitoare lesbiană, numai că una făcută dintr-un alt aluat. Yourcenar și-a avut propria ei Alice Toklas, la fel ca Gertrude Stein, cu care a trăit în intimitate conjugală. Dar a susținut o altă viziune asupra vieții, artei și sexului
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de la miezul nopții, seratele la lumina lumânărilor și supeurile cu caviar erau servite cu generozitate și altor feministe. În contrast, Yourcenar și Frick supraviețuiau sărăcăcios în Maine, economisind orice mic profit pentru călătorii. Barney, dându-și seama că prietena ei scriitoare duce o viață neliniștită și din pricina ne-voilor materiale continuă să-i trimită cecuri mulți ani, până la moartea ei în 1962. Mitul izolării s-a întregit și cu povești referitoare la indiferența lui Yourcenar și înverșunata ei antipatie față de bărbați
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
romanul Hadrian în timpul acestor aventuri, ca și în timpul uneia fatale, când Antinous se îneacă în Nil. Aceștia sunt bărbați care călătoresc în compania altor bărbați: proconsuli, vasali, stareți, vrăjitori, chiar pederastul Cyprien, unul din asistenții lui Zenon din Piatra filozofală. Scriitoarea este acea femeie ciudată care nu-și găsește locul și care pare să se imagineze în compania lor ca un alt bărbat. Gustave Flaubert în tinerețe: "Sunt zile când tânjești să fii femeie". Gustave la maturitate: Madame Bovary sunt eu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sine la sfârșitul procesului de imaginație spre a da impresia că tot ce (ăcuse a fost să reconstruiască istoria iubiri dintre (de exemplu) Hadrian și Antinous. Toate acestea ne duc cu gândul la acele feministe care o îndepărtează de pe lista scriitoarelor lesbiene, pretinzând că ea nu putea proslăvi în mod deschis femeile îndrăgostite. Dimensiunea sexuală este reținută și abil deghizată, dar este prezentă în toate scrierile ei. În Alexis ea atacă în mod direct dragostea dintre persoane de același sex; în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dacă este norocos, este o imagine a sa Jorge Luis Borges, Eseuri 34 O imagine stăruitoare a sa a fost întotdeauna unul din principalele obiective ale Margueritei. Se bucura de viață în Parisul anilor '20: ca fiică iubită, cititoare meticuloasă, scriitoare devotată și hoinară pe străzile orașului; dar timpul trecea, se apropia de 30 de ani și era pregătită pentru ceva diferit. Pe 12 ianuarie 1929, Michel, care fusese bolnav la Lausanne, a murit citind un exemplar în manuscris din Alexis
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Josyanne Savigneau, biografa oficială a lui Yourcenar, a numit anii '40 anii întunecați 42. Ei chiar au fost astfel în multe privințe, dar în ultimă instanță i-au fost de folos: este de neconceput ca Marguerite să fi putut deveni scriitoarea ce a fost dacă nu ar fi emigrat în America. Motivele pentru care a procedat astfel s-au clarificat treptat, odată cu trecerea deceniului. Acum, în 1940, trebuie explorat sentimentul Margueritei de a fi pierdută în sălbăticie, fără un scop precis
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Cercurile academice nu erau în sine ostile Margueritei: câțva ani mai târziu, în anii '80, când era ispitită să susțină conferințe la Universitatea Harvard și să-și lase lor expunerile științifice, era încântată și flatată. Dar pe atunci era o scriitoare celebră și Harvard o trata în consecință. Pentru moment, necunoscuta începătoare din America lucra pentru bani, nu ca să-și ocupe mintea, ca să nu mai vorbim de a(și lărgi orizontul. Nici Colegiul Sarah Lawrence și nici măcar starea semi-sălbatică a naturii
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
interesul ei pentru teatru și a recunoscut că știe puțin germana; că citise operele lui, chiar exemplarul în engleză din Casa În ultimii ani de viață [THOMAS MANN] a fost impresionat de o romancieră. Dar Marguerite Yourcenar a fost o scriitoare în maniera lui Thomas Mann, iar capodopera ei Memoriile lui Hadrian este homo-erotică și axată pe bărbați în cel mai înalt grad; nu cerea o înțelegere simpatetică ar fi putut s-o scrie chiar el. Paradoxal, raritatea unei expresii de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Mann, așa cum am văzut, luase cunoștință de Yourcenar. În februarie 1955, când a primit eseul ei în Omagiu, după ce citise și admirase Memoriile lui Hadrian și Electra, era pregătit să se bucure mai mult de clasicismul adânc înrădăcinat al acestei scriitoare franceze. L-a savurat mai mult decât pe orice alt eseu din volum. În câteva zile i-a scris în Maine celebra scrisoare din 15 februarie, felicitând-o pentru Memoriile lui Hadrian și Electra un maestru laureat al Premiului Nobel
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
decât pe orice alt eseu din volum. În câteva zile i-a scris în Maine celebra scrisoare din 15 februarie, felicitând-o pentru Memoriile lui Hadrian și Electra un maestru laureat al Premiului Nobel spunându-i că este o mare scriitoare. În anii de după moar tea lui Mann din 1955, Yourcenar a făcut multe ocoluri literare de la Piatra filozofală, nu numai publicând piese cum ar fi Electra, care îi plăcuse lui Mann atât de mult dar și un volum de poezie
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]