5,253 matches
-
elevele, poate și pe cei cunoscuți. La fel va face și Colonel Ciuntu, care se bucură de acest gest frumos din partea Dvs. Vă dorim multă sănătate și să sosiți cu bine. Și pentru orașul nostru, orașul Culturii, veți fi binevenit! Scuzați-mi scrisul; sunt sub influența emoției de bucurie! Cu deosebită stimă, Marie Mihăilescu Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”6 oct. 1978, Brașov”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Sunt foarte curioasă să știu dacă ați ajuns cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
i-am spus că am să reflectez, lucrările mele sunt doar, verificate de Irimescu și ăsta este mai mare și cam greu de dat la o parte. Ei au fost invitați de mine, acum 2 luni. Dl. Mureșeanu s-a scuzat chiar, de asta vor să vină. Lui i-am spus: „După Irimescu, În țara românească doar la Dumnezeu să mă mai duc, că la toți leau plăcut lucrările mele, În situații În care complezența era exclusă, deci mai mari nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
acolo), ar putea să răsfoiască arhiva „Lumei”, de prin ’30-34 . Eu mă bucur de bunăvoința lui, care este un om deosebit de drăguț. </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data=”10 ian. 1971” desc=”C.P.”> Dragă domnule Eugen, Să mă scuzi că te-am ținut atunci, cu creionul acela, la cursă. Abia pe urmă mi-am dat seama că te pusesem În Încurcătură. Era o vorbă pictoricească, D-na Maxim și D-na Tomovici , care au fost pe vremea Centenarului la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Dimitriu, N-am putut să răspund până acum amabilei dumneavoastre scrisori, pentru că am avut un accident de troleibus. Am scăpat ca prin minune. Nici acum nu sunt complet restabilită, ca dovadă e caligrafia mizerabilă de care vă rog să mă scuzați. Am primit și pachetul cu restituiri, dar nu mi-a fost posibil să caut și altele, și din cauza frigului, și din cauza accidentului. Cred că le voi lăsa pentru luna iunie, când veți veni la București, să vi le predau . Cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Constantin N. ” loc=”(Iași)” data=”22 septembrie 1972”> Stimate domnule Dimitriu, Am primit scrisoarea dvs. din 5 septembrie. Vă răspund cu oarecare Întârziere, din cauza unor obligații, cu termene fixate, pe care nu le mai puteam amâna. Vă rog să mă scuzați. Am aflat mai de mult de Înființarea unei „Case memoriale” În fosta locuință a lui Artur Gorovei omul cu care am avut, mai ales din anul 1942, legături de prietenie și preocupări culturale. Nu știam Însă că În această casă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și frumos. Materialul acela trebuie să fie publicat. Eu vă rog să nu-mi luați În nume de rău și nici să nu socotiți prea mare Îndrăzneala mea de a Vă da sugestii. Vă rog de asemenea eu să-mi scuzați această prea lungă scrisoare, poate prea obositoare. Știți Dstră, așa suntem noi literații, vorbă-lungă! Doresc Însă să rețineți bucuria și plăcerea mea de a colabora cu Dstră la realizarea unui lucru frumos și util. Așteptând răspunsul Dstră, Vă rog să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
plăcutele mele Îndeletniciri. Examenul de admitere, dar mai ales boala mamei mele, mi-au răpit mult timp. Și pe deasupra problemele gospodărești pe care trebuie să le rezolvăm la nivelul cerințelor vieții de toate zilele. Nu caut prin aceasta să-mi scuz Întârzierea, sunt convinsă că Îmi acordați „circumstanțe atenuante”. Dar să nu mai pierd timpul cu lucruri prozaice, ci să trec la ceea ce ne este plăcut și conform preocupărilor noastre. Vreau să Încep prin a Vă felicita pentru realizarea Dstră, pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
trei, câte au fost rezervate oaspeților din Trenul Literaturii. De data aceasta, nimerim într-un han mic și cam sărăcăcios, nu cred că are nici două stele, cât este indicat pe placa de la intrare. Lascha Bakradze, attendent-ul nostru georgian, se scuză pentru această „repartiție” mai puțin fericită, dar n-a putut obține locuri mai bune. Hanul se cheamă Zbyszko și are camere numai pentru două persoane: paturi joase, de campanie, câte un ștergar și, slavă Domnului, televizor. VITALIE CIOBANU: Fetele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asaltați de imagini vizuale - scuaruri, domuri gotice, fațade în stil baroc și clasic, clădiri Art Nouveau - și de relatarea precipitată, ușor nervoasă, a fetei care ne însoțește. Take easily, îi spun, ia-o mai ușor. Ea ne roagă să-i scuzăm emoțiile - e prima sa experiență ca ghid. Se descurcă destul de bine. De fapt, adevărul este că nu prea avem nevoie de explicațiile ei. Impresiile directe sunt mult mai puternice. Dar nu vrem să o descurajăm și-i adresăm, sporadic, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prostituat antecesorii noștri în ordine culturală, politică și administrativă, încât părea că „vechea, nobila și mândra Românie” a unor Maiorescu, Eminescu, Iorga, Xenopol, Hasdeu, Călinescu sau Blaga nu va mai reînvia niciodată! Iar acum se pare că trebuie „să ne scuzăm” că am luptat, supraviețuit în idee și în literă și că am împrăștiat texte din care s-au hrănit și au prins speranță, încă o dată, sute și sute de mii de cetățeni, închiși ca și noi în cercul blestemat al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să fie premiată - în acel an a primit premiul Uniunii Bănulescu, pentru Iarna bărbaților, și al doilea premiu pentru proză cred că nu s-a acordat; e drept că după un an Stancu m-a chemat la el și, aproape scuzându-se, mi-a spus că romanul meu va primi premiul Academiei Române, lucru ce s-a întâmplat și am avut onoarea de a-l primi în aceeași ședință cu venerabilul și modernistul poet Adrian Maniu, multă vreme boicotat de critica literară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
națiune, iar amicii mei prinseseră un aer „înțelept” și concesiv, continuând să susțină, cu blândețe și nedezmințită prietenie, că reacționasem „cam exaltat” de la Paris și că lucrurile s-ar putea „să se dreagă”. Ba, dragul de Matei, voind probabil să scuze perioada mea de „izolare, de oaie leproasă” - în care se găseau mai mult sau mai puțin toți cei ce îndrăzniseră, dincolo de granițele ermetice ale Republicii Populare, să-și exprime într-un fel sau altul dezacordul, chiar și numai prin nuanțe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
manifestanți să dea înapoi. Hei, dumneata de colo, tăcerea voastră e mai rea ca gloanțele lor, mă apostrofează în engleză, cu voce joasă, alături de mine, o fată cu ochi negri, fără voal. Care voi? o întreb eu, surprins. Voi, americanii. Scuzați-mă, eu vin din Europa. Sunt francez. European? E și mai rău, îmi replică ea cu un scurt rânjet sec. Sunteți creștină? o întreb eu zâmbind cât pot mai drăguț. Da, și ce-i cu asta? După care, a ridicat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
specifică funcționarilor ONU, au avut șase sute treisprezece uciși, din care optzeci de copii și douăzeci și nouă de femei. Scrupulos, el vrea să se mărginească la cifre, la oameni și la fapte dar, în ochii lui, statutul de victimă nu scuză totul. Îmi spune, în treacăt, că, în adâncul ființei lui, nu are mai multă simpatie pentru una decât pentru cealaltă din cele două tabere. Morgă, aroganță, brutalitate și dispreț de o parte. Insensibilitate, opacitate, propensiune spre înșelătorie și brutalitate de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
d. N. Ș. a comunicat rectorului pe atunci d-rul Slătineanu că contează pe unele sprijine. Iar pe d. Petrovici, atunci decan, "îl are în buzunar", deoarece l-a surprins cu soția sa (fostă d-ră Emanuel) și s-a retras discret, scuzându-se chiar (pardon!), iar d. Petrovici nu ar putea rămâne insensibil la această delicateță. R. a vorbit ceva de rolul răposatului Nae Ionescu în vremea tulbure (1937) și de asasinatul lui Armand Călinescu, datorit poliției secrete a unei mari puteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ordonat represalii la granița cu Polonia. Portarul Arbore i-a spus starostelui de Halici că Ștefan dorește să cucerească Haliciul și să distrugă celelalte cetăți din regiune. În decembrie 1501, ajungea la Cracovia solia lui Ștefan cel Mare. Domnul se scuza că nu l-a felicitat la timp pe Alexandru, când a fost ales ca rege, pentru că nu a fost informat din vreme. El cerea liberă trecere pentru solul moldovean, Șandru, care mergea la Moscova ca să-l convingă pe Ivan al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care puteau să împlinească acea convenție. Din țara regatului Ungariei, solii au venit conform convenției, dar polonii mă cred a fi un copil.” „În timp ce domnii din regatele Poloniei și Ungariei ar veni în acest loc și eu n-aș veni, scuzându-mă cu infirmitatea mea, ce mi-ar spune ei ?”. Nefiind mulțumit de mesajul adus de Lipoviec, Ștefan i-a spus: „Eu vreau să țin cu dreptate cele stabilite în înscrisuri, adică zapise, și să împlinesc jurământul cu sfetnicii mei mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Saddam Hussein, precum si pentru vânătoarea de teroristi. În timp ce Traian Băsescu vede numai lovituri de stat, pregătite de adversarii săi politici, omologul său american vizează numai teroristii, care vin intocmai ca vampirii să sugă sângele concetățenilor săi. George W. Bush, se scuza în fața poporului american, văguit de măsurile de austeritate, că, ”este un președinte în vreme de război”, în timp ce Traian Băsescu spune că măsurile dure luate de guvernele Boc au avut menirea să redreseze economic România. Atât cuvintele lui George W. Bush
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
voi pleca săptămâna viitoare. Noi avem de câștigat, sperăm să mai dai un șpriț și joia viitoare, glumiră colegii. În această atmosferă de calm și bună dispoziție, am simțit deodată o amețeală și o accelerare a bătăilor inimii. M-am scuzat și am ieșit din birou, fără să le spun ceva. Am ieșit afară, la aer rece și m-am îndreptat spre policlinica 10, care se afla la circa trei sute de metri de minister. M-am dus direct la I.R. , prietenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
comeseni. Deși mă simțeam frânt de oboseală, de abia îmi țineam ochii deschiși, mai ales când nu eram eu cel ce vorbea, am rezistat până în momentul când ambasadorul și soția s-au ridicat de la masă. Am plecat și eu imediat, scuzându-mă că involuntar mi se închid ochii. Am adormit repede, un somn profund, prelungit, odihnitor. Ziua următoare, am început să preiau dosarele secției consulare, paralel încercând să intru în contact telefonic cu M.A.E. peruan, pentru a-mi organiza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
diplomatic etc. Bună seara, domnule ambasador, ați uitat limba română? Uimit, ambasadorul se întoarse spre mine, se frecă la ochi și îmi replică în franceză: Ion, este incredibil, să nu-mi spui că te-au numit pe tine ambasador în locul, scuză-mă, micului imbecil ce vă reprezenta până nu de mult? Este o mare plăcere să te văd aici. Am avut întotdeauna admirație față de modul delicat în care îți apărai țara, mai bine spus pe demnitarii ei, deși am fost mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
asemenea exemplare nici pe vremea Anei Pauker. Am plecat cu colegul de la secția economică, stabilind cu acesta o listă de priorități pentru care erau așteptate, la București, informații și aprecieri de la noi. La intrare, când am salutat gazdele, l-am scuzat pe ambasador, cu o minciună nevinovată, "nu se simțea bine", am adresat felicitări ambasadorului și colaboratorilor lui, evocând satisfacția de a fi lucrat la Helsinki cu un an în urmă, pe o perioadă de trei luni, după ce nu mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
spaniolă..." Când i-am dat scrisoarea, primul adjunct mă întrebă, uitându-se la mine cu un zâmbet pe față, care nu era prea des arborat, mai ales în fața subalternilor: Dumneata chiar vorbești patru limbi fluent? Știți, eu sunt filolog, mă scuzai, de înțeles, înțeleg mai multe, căci am făcut gramatica comparată a limbilor romanice și pe aceea a limbilor slave. Și mi-a plăcut să știu câte ceva din orice limbă. Dumneata ai fi bun în diplomația multilaterală, la O.N.U
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și că îi conduc la domnul ambasador Ene, au trecut fără alt control și în timp ce urcam cu liftul, le precizasem, pentru a afla că nu eram un oarecare naiv: Deci, la domnul Iliescu, la etajul al doilea. Toți patru se scuzară. Știți, nu am putut să luăm legătura cu domnul Iliescu, de jos, de la ghișeul de informații nu ne lua nimeni în seamă, eram disperați, dumneavoastră ați fost șansa noastră, vă mulțumim. În aceeași zi, o altă folosire a intrării de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
iunie 13, Paris. Scrisoarea trimisă de G. Danielopol lui Balfour, ca răspuns la scrisoarea acestuia din 26 mai Paris, 13 iunie 1919 Excelență, Am onoarea a vă comunica că am primit scrisoarea din 26 mai, trimisă în numele Dv., și mă scuz că n-am răspuns până în prezent, fiind câtva timp absent din Paris. Mă grăbesc să mulțumesc Guvernului Maiestății Sale Britanice pentru concursul ce binevoiește să-l promită Guvernului român în scopul de a face să obțină cât mai repede posibil
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]