5,226 matches
-
trimis departe, la studii, rostește un monolog tânguitor, în care evocă exemplele unor personaje mitice cum ar fi Ariadna, Fedra, Aretusa, Hecuba și alte modele de femei abandonate, pe care tânăra le consideră mai fericite decât ea. Cei doi protagoniști simbolizează dragostea profană, concupiscentă, se îndrăgostesc în timp ce citesc „il santo libro d’Ovidio”601, cum numește Boccaccio Ars amatoria. Lucrarea era foarte populară în Evul Mediu și a reprezentat un fel de breviar al acelei „religii” a iubirii care s-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ridicolă, și pentru a face povestea castității ei mult mai credibilă, s-a inventat episodul luptei ei îndelungate cu Vulcan, acesta din urmă fiind învins. Dar, după părerea autorului italian, lucrurile ar trebui privite alegoric în acest episod, deoarece Vulcan simbolizează dorința carnală învinsă, firesc, de rațiune. În aceeași manieră alegorică trebuie privită și acțiunea Circei de a-i transforma pe bărbați în animale, pasiunea degradându-l pe om, deposedându-l de rațiune, de ceea ce este caracteristic firii umane. Lauda adusă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le-adumbrește doamna mea”680. Zeiță și femeie în același timp, ea îmbină realul cu fabulosul, devenind un prototip al spiritului de sacrificiu în iubire și al fidelității: a fost preschimbată în stea de către Jupiter (așadar a primit atributul luminii, simbolizând detașarea de mundan și accederea la o dimensiune celestă, a imaculării). Albul devine culoarea emblematică a tuturor personajelor angelice: „șiatâtea alte însușiri vădea/ Câte petale-n cercul ei de nea”681. Donna angelicata se cuvine a fi lăudată de către poet
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
avem, de fapt, povestea unei femei abuzate, mereu rău tratate și o aparentă inocență și virtute în ceea ce o privește: notarul apelează mereu la pronia divină pentru a o proteja pe Constanța împotriva a tot ceea ce este malefic, răul fiind simbolizat de prezența celor două soacre, dar personajul feminin nu luptă concret, nu se opune, nu vociferează, de aceea sfârșește prin a fi o simplă marionetă, și nu o personalitate cu o forță distinctă, cu un ideal bine conturat. „Constanța apare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la insistențele lui Aurel, că va ceda pasiunii lui doar o dată cu dispariția rocilor trebuia privit simbolic: natura înconjurătoare nu putea fi deturnată de la cursul ei firesc, la fel și sentimentele femeii, care aveau o profunzime aparte. Proba impusă de ea simboliza, dintru-început, imposibilul, deci un refuz desăvârșit. I-a dat de înțeles pretendentului că rocile erau mult prea stabile, de neclintit, asemănătoare sentimentelor ei față de Arveragus, de aceea ar fi fost mai bine să renunțe la speranțele lui deșarte.838Aurel este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ci și antitetice. Mai este tinerețea în floare, prospețimea, plenitudinea, gingășia, exuberanța, frumusețea, căldura, viața, voioșia, dinamismul, luna mai fiind o lună a dragostei și a voluptății 895, pe când Ianuarie ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre moarte. Lunile ar indica și vârsta personajelor: „De mult timp a fost stabilit că numele Ianuarie și Mai simbolizează vârstele incompatibile ale celor două personaje, prin analogie cu lunile anului.”896
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe când Ianuarie ni se prezintă secătuit de seve, de vitalitate, de inteligență, simbolizează răceala, frigul, înghețul simțurilor, atitudinea statică, ramolirea, drumul spre moarte. Lunile ar indica și vârsta personajelor: „De mult timp a fost stabilit că numele Ianuarie și Mai simbolizează vârstele incompatibile ale celor două personaje, prin analogie cu lunile anului.”896. Ianuarie mai poate fi asemănat cu zeul Ianus: „Asemenea lui Ianus, zeul roman bicefal frecvent întâlnit în calendarele medievale pentru a simboliza prima lună a anului care privește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
stabilit că numele Ianuarie și Mai simbolizează vârstele incompatibile ale celor două personaje, prin analogie cu lunile anului.”896. Ianuarie mai poate fi asemănat cu zeul Ianus: „Asemenea lui Ianus, zeul roman bicefal frecvent întâlnit în calendarele medievale pentru a simboliza prima lună a anului care privește înapoi la anul care a trecut, dar în același timp anticipându l, anunțându-l pe cel nou, Ianuarie se găsește pe o poziție din care poate confrunta trecutul cu viitorul. Încearcă să-și păstreze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
men, în „Studies in Short Fiction”, winter 1995, vol. 32, nr. 1, p. 22. (trad. n.) 910 Scott Vaszily, art. cit., p. 527. 246 pedepsi astfel insistențele nedorite.911 Acțiunile personajului feminin îi dezvăluie forța și puterea decizională. Dragostea curtenească, simbolizată prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o comedie. Avesalon vorbește ca în Cântarea Cântărilor, devine tipul amorezului, care însă simte un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
violarea la care este supusă reprezentând astfel o revanșă pe care tânărul diac o ia, copila devine un succedaneu al părintelui lacom și viclean. Asistăm mai mult la o violare a proprietății cuiva, decât o violare a unei femei. Tânăra simbolizează și recompensează în același timp făina sustrasă, ceva material, care va substitui furtul, personalitatea ei fiind total ignorată.933 John, unul dintre cei doi tineri lezați de avariția proprietarului morii, se teme de o confruntare fizică cu acesta, și profită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiica nu pot fi privite în totalitate ca niște donne demonicate, avide de plăceri și cedând tentației oferite de cei doi tineri, ci ca niște biete femei abuzate, ofensate de bărbații dornici de răzbunare și de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte. Moralitatea ei labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a fost considerat "matcă a tuturor viețuitoarelor și plantelor", "matricea universală" (Terra Genetrix). Prin darurile sale, pământul se înfățișează pozitiv. Aparținând Regimului Diurn. Pământul este, în același timp, și un spațiu infernal, un tărâm al suferinței și al morții, fiind simbolizat de o serie de elemente specifice Regimului Nocturn ființe fantastice teriomorfe (balauri, zmei, ciclopi, titani, strigoi etc.), prin metaforele morții și ale lumii de dincolo (infern, mormânt, subterană, labirint etc. ).142 Întoarcerea la pământ, pe Pământul Făgăduinței sau la pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o serie de elemente specifice Regimului Nocturn ființe fantastice teriomorfe (balauri, zmei, ciclopi, titani, strigoi etc.), prin metaforele morții și ale lumii de dincolo (infern, mormânt, subterană, labirint etc. ).142 Întoarcerea la pământ, pe Pământul Făgăduinței sau la pământul natal simbolizează renașterea dintr-un spațiu sacru.143 În mitologia românească, o primă legendă despre nașterea Pământului mumă relatează cum deasupra noianului de ape primordiale s-a înălțat arborele cosmic bradul cu rădăcinile de pământ, sprijinindu-se de străfundurile apelor 144. În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nupțială pe pământ, moartea pe pământ, fiind și "martor la unele jurăminte și hotărnicii"149. 3. FOCUL Considerat "principiu de creație și de metamorfoză, centru de iradiere a vieții spirituale" 150, focul l-a condus pe om la porțile divinității. Simbolizând Moarte și Înviere, Focul poate fi asociat cu principiul antagonic, Apa: "Astfel, purificarea prin foc este complementară purificării prin apă pe plan microcosmic (rituri inițiatice) și pe plan macrocosmic (mituri alternate ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)151. Element
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
focul nou, de primăvară, este sărbătorit de Alimori (Transilvania și Banat), când se rostogoleau "roți de foc" pe dealuri. De Paști, se aprind focuri peste care sar flăcăii satului. La unele etnii englezi, bulgari, sârbi, albanezi, huțuli, "buturuga de Crăciun" simbolizează "focul viu", având caracter apotropaic. Focul arhetipal, din legendele românești, este transcendent, învestit cu puteri demiurgice, desăvârșind destinul uman: Focul e sfânt, e însuși Dumnezeu. Pe foc să nu-l blastămi, căci blastămi pe Dumnezeu. Foc! Foc! Aista-i foc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
n-ar vedea oamenii, ar fi întuneric și n-ar fi lume. Atunci Dumnezeu a făcut vântul, până atunci încă nu fusese vânt ca să rupă pânza lui, s-o curețe, și vântul mi-a scapat. "164Într-o altă percepție, vântul este simbolizat ca fiind "cei 12 feciori ai Sfintei Duminici care cutreieră lumea întreagă, văd ce se petrece în lume, iar, întorcându-se acasă, spun mamei lor tot ce se petrece în lume".165 Vântul, ca element antropomorf, în mentalitatea tradițională, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Duminici care cutreieră lumea întreagă, văd ce se petrece în lume, iar, întorcându-se acasă, spun mamei lor tot ce se petrece în lume".165 Vântul, ca element antropomorf, în mentalitatea tradițională, la rândul lui, are 12 feciori (cifra 12 simbolizând desăvârșirea creației în numerologia sacră), devine, în același timp, o forță distructivă, dar și germinatoare: "Vântul zice că a avut 12 feciori și când pornea el cu toți 12, Doamne ferește ce era, prăpădea lumea. Dumnezeu a dat de au murit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
celelalte elemente arhetipale (focul, aerul, pământul): Focu-i împărat și apa împărăteasă(...). Sunt așa împărați că soarele e împăratul focului și luna e împărăteasa apei!" 195 Ca ființă a lumii, apa reface legăturile cu originarul, transgresând limitele profane ale materialității: "Apa simbolizează suma universală a virtualităților; ele sunt fons et origo, rezervorul tuturor posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație(...). Cufundarea în apă simbolizează (...) regresiunea în preformal, reintegrarea în modul nediferențiat al preexistenței." 196 Cele trei "praguri" existențiale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ființă a lumii, apa reface legăturile cu originarul, transgresând limitele profane ale materialității: "Apa simbolizează suma universală a virtualităților; ele sunt fons et origo, rezervorul tuturor posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație(...). Cufundarea în apă simbolizează (...) regresiunea în preformal, reintegrarea în modul nediferențiat al preexistenței." 196 Cele trei "praguri" existențiale nașterea, nunta, înmormântarea construiesc o matrice semantică a apei a cărei procesualitate este realizată de interferența simbolismelor: distrugerea maleficiilor, denominația, consacrarea socială, trecerea și pe-trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
le fie viața neagră ca tăciunii", se uită la soare, pe fereastră. În momentul în care se așează pe masă "steagul", în spatele miresei stă o fetiță numită "svitūka" (luminătoarea) care ține o lumânare la umărul miresei, lipită de "baltagul" mirelui, simbolizând calea cea bună a vieții. c. Înmormântarea În ritualul înmormântării, focul era venerat din cele mai vechi timpuri: incinerația era considerată "înmormântarea în cuptor"302, conferindu-i, astfel, mortului sacralitatea zeilor, prin împărtășirea cu focul primordial.303 Mai târziu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
era considerată "înmormântarea în cuptor"302, conferindu-i, astfel, mortului sacralitatea zeilor, prin împărtășirea cu focul primordial.303 Mai târziu s-a descoperit că mortul era îngropat cu fața spre sud, sud-vest sau sud-est, după "mersul soarelui", această legătură mitică simbolizând renașterea și reînvierea morților.304 Tot ca simbol al continuării vieții pe lumea cealaltă, sau a revenirii la viața terestră, se practica și înmormântarea cu ocru roșu care se presăra pe trupul mortului, ca substitut al sângelui ca semn vivicator
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
face "colăcimea", atunci se duce un număr impar de colaci (de obicei trei), un "pomișor" împodobit cu lumini, nuci, mere, pere, perje, turte dulci, pupeze și o cană cu apă, "ca să-și ude și răcorească sufletul în cealaltă lume". Pomul simbolizează "pomul raiului" pe care se crede că stă sufletul pe cealaltă lume, suflet închipuit ca o pasăre sau ca un om care stă la umbra pomului, crezându-se că fiecare om are pomul său325. În Bucovina, copilul, pentru a învăța
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
405 Colacul ritualic reprezintă sacrificiul spiritului grâului, jertfa divinității care moare și renaște, o dată cu timpul profan. Colacul celor 12 zile a-temporale, dintre Crăciun și Anul Nou, poate avea formă de cerc, potcoavă, stea, de păpușă și de cifra 8, simbolizând soarele, luna și stelele de pe cer și reprezentând trupul antropomorf al divinității indo-europene și creștine, sau având forma unui cerc umplut, fără gaură la mijloc, ilustrând divinitatea neolitică, geomorfă, dar mai poate avea și formă de animale sau de păsări
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la Înviere, e foarte bine ca să se stingă și să se aprindă când e ploaie grozavă cu piatră, fulgere și trăsnete, pentru că are darul de a alunga pe Dracul."443 Metamorfoză a aerului, copacul, ca axis mundi, măsoară timpul tradițional, simbolizând, astfel, un întreg universal, desăvârșirea temporală reprezentată de eterna reîntoarcere a anotimpurilor. În cimiliturile românilor, anul este reprezentat sub forma unui copac care adăpostește anotimpurile, lunile, săptămânile și zilele omului arhaic: Am un copaci cu douăsprezece ramuri, în fiecare ramură
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nou. Atunci se taie și se face focul la care se coace prima pâine din acel an, aducătoare de noroc.448 La englezi, dansul circular, în jurul "pomului de mai", vopsit în roșu și alb și împodobit cu steaguri și flori, simboliza un străvechi rit de fertilitate.449 În mentalitatea europeană, "pomul de mai" exprimă actul primordial al regenerării cosmice, reprezentarea vie a axei cosmice.450 O altă reprezentare a pomului vieții este teiul de Rusalii care împodobește porțile gospodăriilor de Duminica
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]