KorAP: Find »[drukola/base=sintactic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...190 191 192 ...204 >

5,099 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

dar impune restricții complementului, care trebuie să fie o propoziție redusă; (c) vDEVENI = specific inacuzativelor, nu are argument extern; selectează un complement de tip propoziție redusă. Bennis (2004: 84) arată că teoria scindării proiecției VP oferă explicații privind natura ergativității sintactice și structura verbelor psihologice. Autorul (Bennis 2004: 85) susține că natura rolurilor tematice este esențial configurațională. Prezența categoriei v explică noțiunile agentivitate și cauzativitate, iar Spec,v este poziția argumentelor Agent și Cauză. Lexiconul nu specifică prezența sau natura argumentului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fazei interne a propoziției (engl. internal clausal phase), are trăsături φ neinterpretabile care sunt realizate prin Cazul acuzativ. În propozițiile active, acestea sunt moștenite de v*, iar în structurile pasive sunt ascunse de Voice. Faza (engl. phase) este un domeniu sintactic teoretizat pentru prima dată de Chomsky (1998). O propoziție conține două faze, CP și vP. De obicei, deplasarea unui constituent în afara unei faze este permisă numai dacă acel constituent s-a deplasat mai întâi la limita (engl. edge) stângă a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acuzativ în sine, ci de tranzitivitate. Bowers (2002: 214) susține că existența pasivelor inergative demonstrează că proprietatea de tranzitivitate este independentă de prezența argumentului extern. Concluzia autorului este că tranzitivitatea are un conținut ireductibil, asemănător ca statut cu predicația, categorie sintactică centrală a limbilor naturale. Predicația și tranzitivitatea sunt noțiuni esențial relaționale, cu observația că prima este obligatorie, iar cea de-a doua, facultativă. 4.2. Abordări semantice În această secțiune, voi prezenta două aspecte legate de interpretarea semantică a verbelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
suferind, trecând printr-o schimbare a stării" și subliniază că este rolul prototipic al obiectului direct în acuzativ. Cornilescu (2006: 137) atrage atenția asupra faptului că nu există corespondențe sistematice între roluri și cazurile morfologice sau între roluri și funcțiile sintactice. ● Haegeman (1994: 49) arată că Pacientul este persoana sau lucrul care suportă acțiunea exprimată de predicat, iar Tema este persoana sau lucrul supus unei mișcări în urma acțiunii exprimate de predicat. Autoarea atrage atenția că, pentru unii autori, conceptul de Temă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
158, 159). Autoarele arată că ierarhiile sunt folosite pentru diverse domenii: realizare a argumentelor, topică nemarcată, acord, marcare inversă, marcare cazuală. Pentru realizarea argumentelor nu pot fi ignorate interacțiunile dintre argumente, deci ierarhiile sunt dependente de context: opțiunile pentru realizarea sintactică a unui argument nu sunt determinate numai de lista de roluri, ci și de rolurile purtate de celelalte argumente: un Pacient nu poate fi subiect în prezența unui Agent, Instrument sau Forță naturală; Pacientul poate fi subiect numai dacă este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
extern în funcție de relațiile cu celelalte argumente; argumentele gramaticale sunt diferite de participanții semantici. În teoria proeminenței, argumentul extern (noțiune relevantă pentru a-structură) nu este echivalent cu subiectul (noțiune configurațională). Structura argumentală și proprietățile de marcare tematică variază în funcție de categoriile sintactice: numele (cu excepția nominalizărilor) nu pot atribui rol tematic decât prin intermediul prepoziției; numele nu iau argumente "nude"; structura argumentală a numelor și a verbelor pasive este diferită de cea a numelor active; în cazul nominalizării și al pasivizării, argumentul extern este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
prin intermediul prepoziției; numele nu iau argumente "nude"; structura argumentală a numelor și a verbelor pasive este diferită de cea a numelor active; în cazul nominalizării și al pasivizării, argumentul extern este suprimat; pozițiile suprimate nu pot fi satisfăcute de argumente sintactice. Pentru detalii, vezi și Stan (2005, cap. 10), Cornilescu (2006: 157−174). Grimshaw (1990: 7) mărturisește că a fost inspirată de Jackendoff (1972: 43), care sugerase existența unei ierarhii tematice. De altfel, Jackendoff (1990)54 propune o reprezentare semantică lexicală

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
principiu de organizare a structurii argumentale. Autoarea propune două ierarhii, tematică și aspectuală/cauzală. (Agent (Experimentator (Țintă/Sursă/Locativ (Temă)))) Ierarhia tematică Grimshaw (1990: 8) Conform ierarhiei tematice, argumentul cel mai proeminent tematic în structura argumentală este cel mai proeminent sintactic, adică este subiect. (Cauză (alte roluri (...))) Ierarhia aspectuală/cauzală Grimshaw (1990: 24) În legătură cu ierarhia aspectuală, Grimshaw (1990: 26) afirmă că fiecare verb are asociată o structură evenimențială, cu două subpărți aspectuale: activitate și stare. Argumentul Cauză este asociat întotdeauna cu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de verbele tranzitive, oferă sugestii și pentru aplicarea teoriei sale la verbele inacuzative (Dowty 1991: 605−613): orice verb cu un argument trebuie să aibă un subiect; verbele inacuzative și cele inergative nu se analizează diferit din punct de vedere sintactic − verbele inergative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Agent, iar verbele inacuzative au un argument cu presupoziția dominantă a Protorolului Pacient; repercusiunile morfosintactice asociate cu distincția inacuzativ/inergativ sunt rezultatul unor gramaticalizări ale presupozițiilor Protorolului Agent sau Pacient

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acest tip de gramatică, se postulează un nivel intermediar de atribuire a rolurilor − atribuirea macrorolurilor. Macrorolurile sunt diferite de protorolurile lui Dowty nu în privința concepției semantice, ci a funcției pe care o au în gramatică − macrorolurile sunt noțiuni mai mult sintactice decât semantice, iar cele două macroroluri corespund noțiunilor tradiționale de subiect și obiect (Levin și Rappaport Hovav 2005: 65). (B) Descompunerea predicatului (Levin și Rappaport Hovav 2005: 69−72) este o reprezentare a sensului, formulată cu ajutorul unuia sau al mai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
semantica generativă și a fost introdusă în structura logică a propoziției (Dowty 1979 și alții ulterior) pentru a explica interacțiunea dintre tipul de eveniment și operatorii de timp/advebialele temporale. Recent, elemente ale descompunerii predicatelor s-au întors în structura sintactică, conform teoriei scindării proiecției VP (engl. VP-shell). Regulile de realizare a argumentelor pot fi formulate în termeni de geometrie a descompunerii predicatelor; Agentul este prima poziție argumentală a predicatului Cauză. Primele discuții despre structura evenimentului s-au concentrat asupra predicatelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este un modificator; clasa verbelor cauzative de schimbare de stare este o clasă semantică relevantă din punct de vedere gramatical pentru că aceste verbe au proprietăți gramaticale comune. 4.3. Abordări "proiecționiste" În teoriile proiecționiste, intrările lexicale sunt proiectate în poziții sintactice conform unor principii universale de realizare a argumentelor (engl. linking), care leagă anumite argumente de anumite poziții sintactice. Inacuzativitatea și inergativitatea sunt proprietăți lexicale ale verbului (reprezentări lexico-semantice diferite), iar regulile de realizare a argumentelor sunt specifice fiecărei limbi (Sorace

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
vedere gramatical pentru că aceste verbe au proprietăți gramaticale comune. 4.3. Abordări "proiecționiste" În teoriile proiecționiste, intrările lexicale sunt proiectate în poziții sintactice conform unor principii universale de realizare a argumentelor (engl. linking), care leagă anumite argumente de anumite poziții sintactice. Inacuzativitatea și inergativitatea sunt proprietăți lexicale ale verbului (reprezentări lexico-semantice diferite), iar regulile de realizare a argumentelor sunt specifice fiecărei limbi (Sorace 2004: 245). Levin și Rappaport Hovav (2005: 18, 190) descriu astfel abordarea proiecționistă: un verb are o intrare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
reprezentări lexico-semantice diferite), iar regulile de realizare a argumentelor sunt specifice fiecărei limbi (Sorace 2004: 245). Levin și Rappaport Hovav (2005: 18, 190) descriu astfel abordarea proiecționistă: un verb are o intrare lexicală structurată, care determină proiecția argumentelor sale; contextul sintactic al unui verb este derivat direct din sensul verbului. De multe ori, fiecare opțiune de realizare argumentală este însoțită de un sens diferit. În concepția celor două autoare, alternanțele argumentale sunt produsul polisemiei verbale: un verb care are mai multe

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inergative au o structură lexicală inițială de tip tranzitiv, relația dintre tranzitivele simple și cele cu încorporare explicând alternanța lexicală. Verbele inergative denominale și verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de tipul clear 'a curăța', thinn 'a subția, a rări', narrows 'a micșora' sunt derivate prin deplasarea centrului (engl. head-movement), încorporând un adjectiv. Hale și Keyser (1993: 75−76) arată că inergativele nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și inergative este extern, legarea de verb făcându-se prin intermediul predicației. Rolul Agent este o funcție a predicației. Pentru detalii, vezi Stan (2005: 188−191). 4.3.2. Levin și Rappaport Hovav (1995: 16) definesc inacuzativitatea ca fiind o proprietate sintactică, chiar dacă e predictibilă semantic. Complexitatea fenomenului inacuzativității poate fi explicată la interfața dintre semantica lexicală și sintaxă. Autoarele consideră că pentru studiul inacuzativității este necesară cunoașterea limbii pentru care se analizează fenomenul inacuzativității, dincolo de gramatici și de dicționare. Teoria formulată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
caracteristicile esențiale ale acestor teorii, potrivit lui Sorace (2004: 249): (a) inacuzativitatea și inergativitatea sunt considerate ca fiind proprietăți ale predicatelor manifestate la nivelul propoziției, și nu proprietăți lexicale ale verbelor; (b) există o legătură strânsă între interpretarea aspectuală și configurația sintactică a predicatelor inacuzative și inergative. Legendre și Sorace (2003: 190) subliniază că, potrivit construcționiștilor, verbul ca intrare lexicală nu conține informația dacă argumentele lui sunt interne sau externe. Levin și Rappaport Hovav (2005: 191) identifică două clase de abordări construcționiste

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că alternanțele argumentale apar când un verb este compatibil cu mai mult de o construcție (ditranzitive, mișcare cauzată, rezultativ); nu există o separare între Lexicon și Sintaxă; (b) neoconstrucționiste: Arad (1998), Borer (1994, 199874), Hoekstra (1992)75 etc. folosesc reprezentări sintactice mai elaborate, asociate cu interpretări semantice specifice; sensul construcției este codat direct în sintaxă și este derivat compozițional din sensul verbului. Susținătorii acestor teorii consideră că nu există reguli care să influențeze comportamentul variabil al verbelor. Intrarea lexicală a unui

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
acestor teorii consideră că nu există reguli care să influențeze comportamentul variabil al verbelor. Intrarea lexicală a unui verb înregistrează numai sensul principal, și acest sens principal se combină cu sensuri bazate pe eveniment, care sunt asociate cu o structură sintactică particulară; polisemia verbală și intrările lexicale multiple sunt astfel eliminate (Levin și Rappaport Hovav 2005: 190). Sensul rezidă în contextul sintactic; sensul unui verb este un construct al evenimentului, nu evenimentul în sine (Levin și Rappaport Hovav 2005: 18−19

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sensul principal, și acest sens principal se combină cu sensuri bazate pe eveniment, care sunt asociate cu o structură sintactică particulară; polisemia verbală și intrările lexicale multiple sunt astfel eliminate (Levin și Rappaport Hovav 2005: 190). Sensul rezidă în contextul sintactic; sensul unui verb este un construct al evenimentului, nu evenimentul în sine (Levin și Rappaport Hovav 2005: 18−19). Multe dintre teoriile de tip construcționist folosesc noțiunea de telicitate. Krifka (1998)76 observă că telicitatea este o proprietate a descrierii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt specificate în Lexicon pentru a proiecta anumite argumente; de exemplu, it. corere 'a alerga' poate avea comportament inacuzativ (situație în care selectează auxiliarul essere 'a fi') sau inergativ (când selectează auxiliarul avere 'a avea'). Existența verbelor cu un comportament sintactic oscilant este o dovadă a faptului că distincția inacuzativ/inergativ nu e sintactică, ci aspectual-semantică, adică nu este impusă de informația din intrarea lexicală, ci de proprietățile predicatului: predicatul agentiv, atelic, este inergativ, iar predicatul nonagentiv, telic, este inacuzativ. Argumentul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a alerga' poate avea comportament inacuzativ (situație în care selectează auxiliarul essere 'a fi') sau inergativ (când selectează auxiliarul avere 'a avea'). Existența verbelor cu un comportament sintactic oscilant este o dovadă a faptului că distincția inacuzativ/inergativ nu e sintactică, ci aspectual-semantică, adică nu este impusă de informația din intrarea lexicală, ci de proprietățile predicatului: predicatul agentiv, atelic, este inergativ, iar predicatul nonagentiv, telic, este inacuzativ. Argumentul unic al inacuzativelor și cel al inergativelor nu se deosebesc sintactic. Borer (1994

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
nu e sintactică, ci aspectual-semantică, adică nu este impusă de informația din intrarea lexicală, ci de proprietățile predicatului: predicatul agentiv, atelic, este inergativ, iar predicatul nonagentiv, telic, este inacuzativ. Argumentul unic al inacuzativelor și cel al inergativelor nu se deosebesc sintactic. Borer (1994: 23) arată că proprietățile sintactice sunt consecința proprietăților aspectuale. Autoarea aduce în discuție verbele de mișcare inergative, în cazul cărora prezența unui grup prepozițional adjunct delimitează evenimentul și induce interpretarea telică, asociată comportamentului inacuzativ 77. Borer (2004: 290

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este impusă de informația din intrarea lexicală, ci de proprietățile predicatului: predicatul agentiv, atelic, este inergativ, iar predicatul nonagentiv, telic, este inacuzativ. Argumentul unic al inacuzativelor și cel al inergativelor nu se deosebesc sintactic. Borer (1994: 23) arată că proprietățile sintactice sunt consecința proprietăților aspectuale. Autoarea aduce în discuție verbele de mișcare inergative, în cazul cărora prezența unui grup prepozițional adjunct delimitează evenimentul și induce interpretarea telică, asociată comportamentului inacuzativ 77. Borer (2004: 290), reluând idei prezente în studii personale anterioare

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
sunt "nude", conținând liste de argumente neordonate. Sensul lexical principal al verbului servește ca modificator, nu ca un element ce determină proprietățile structurale. Inacuzativitatea și inergativitatea sunt constelații de fenomene derivate din capacitatea verbului de a apărea în anumite configurații sintactice, care determină interpretarea aspectuală. O citire telică este derivată din prezența unui argument în poziția de specificator al unei proiecții funcționale aspectuale. O citire de tip activitate este derivată din apariția verbului în poziția Spec,AspP. Intrarea verbală nu conține

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]