6,897 matches
-
calitative. După Howard S. Becker (1993) cercetarea calitativă diferă de cea cantitativă prin cinci caracteristici: - Raportarea la pozitivism. Atât perspectiva calitativă, cât și cea cantitativă s-au format în cadrul tradiției pozitiviste și neopozitiviste. Așa cum se știe, în orientarea pozitivistă cunoașterea sociologică se realizează ca și cunoașterea naturii, în mod obiectiv. Post-pozitiviștii sunt de părere că realitatea socială nu poate fi decât aproximată, nicidecum deplin cunoscută. Utilizându-se metode multiple, ne apropiem cât mai mult posibil de cunoașterea integrală a acestei realități
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
scalarea, analiza factorială, comparația, analiza de conținut etc.). După criteriul credibilității datelor obținute în cercetare se poate face distincția între metode principale și metode secundare. Primele (observația, experimentul, documentarea) oferă informații cu valoare de fapte și înlesnesc o cunoaștere predominant sociologică iar secundele (interviul, chestionarul, sondajul, tehnica scalelor, tehnica testelor, tehnica sociometrică) oferă informații cu valoare de opinie și permit o cunoaștere predominant psihosociologică. Metodele sociologiei ar putea fi clasificate și după alte criterii: numărul unităților sociale luate în studiu (metode
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
respingerea sau reformularea ipotezei. Septimiu Chelcea clasifică metodele în funcție de patru criterii: - după criteriul temporal distingem între metodele transversale, care urmăresc descoperirea relațiilor între laturilor, aspectele, fenomenele și procesele social-umane la un moment dat, cum ar fi, de exemplu, observația, ancheta sociologică, etc. și metode longitudinale, care studiază evoluția fenomenelor în timp: biografia, studiul de caz, anchete Panel. - după criteriul reactivității, respectiv al gradului de implicare al cercetătorului asupra obiectului de studiu, distingem între metodele experimentale, precum experimentul sociologic, experimentul psihologic, metode
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
exemplu, observația, ancheta sociologică, etc. și metode longitudinale, care studiază evoluția fenomenelor în timp: biografia, studiul de caz, anchete Panel. - după criteriul reactivității, respectiv al gradului de implicare al cercetătorului asupra obiectului de studiu, distingem între metodele experimentale, precum experimentul sociologic, experimentul psihologic, metode cvasi-experimentale, ce includ ancheta, sondajul de opinie, biografia socială provocată și metode de observație, precum studiul documentelor sociale. - după numărul unităților sociale luate în studiu, distingem între metodele statistice ce presupun investigarea unui număr mare de unități
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
includ ancheta, sondajul de opinie, biografia socială provocată și metode de observație, precum studiul documentelor sociale. - după numărul unităților sociale luate în studiu, distingem între metodele statistice ce presupun investigarea unui număr mare de unități sociale (sondajul de opinie, ancheta sociologică etc.) și metodele cazuistice ce se referă la studiul integral al câtorva unități sau fenomene socio-umane (biografia etc.). - după locul ocupat în procesul investigației empirice distingem între metodele de culegere a informațiilor (cum sunt cele de înregistrare statistică, studiul de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Giddens, mai multe trepte distincte care încep din momentul declanșării investigației și sfârșesc atunci când descoperirile ei devin disponibile în forma scrisă. Iată cum schematizează Giddens etapele procesului de cercetare: 1. Definirea problemei: alegerea temei de cercetare. Cea mai bună cercetare sociologică începe cu probleme care reprezintă, totodată, și enigme (adică, n.n.)... un spațiu gol în înțelegerea noastră”. Din ce motiv se schimbă schemele de credință religioasă? Din ce cauză femeile sunt slab reprezentate în posturile cu un statut înalt? etc. Problemele
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
întâlnesc dimensiunea temporală a narațiunii, modelele mitice sau religioase, tipurile legendare și istorice, precum și sub-tipurile socio-culturale). Dacă, după cum propune Le Goff, în aceeași dominantă antropologică se încadrează și mentalitățile - cele medievale pot fi clasificate de altfel după criterii precum: tiparul sociologic, istoric, politic sau artistic (Martin, vol. I: XI-LVIII și vol. II: VII-XXVII) -, atunci imaginarul include atât "reflexul" politicului, cât și reprezentările puterii manifestate în spațiul public. "Sistemul semiotic al politicului" (după terminologia lui Le Goff) devine un sub-sistem "ideologic" al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
relevante în analiza mediului, a condițiilor de viață, a relațiilor interumane, pentru reconstituiri și recuperări de cadre de civilizație sau de fragmente relevante de viață materială. Imaginarul corpului, oglindit de mărturii, este el însuși un testimonial cu rol antropologic, istoric, sociologic, cultural și spiritual. Ceea ce interesează însă în mod aparte o teorie a imaginarului medieval este mai ales "ontofania imaginii", precum și posibilitățile de exprimare a teologiei iconodule sau iconoclaste, sensul epifaniilor, teoria și imaginea Întrupării, ca reprezentare figurală sau măcar intuitivă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a fi o noțiune determinantă, în ultima vreme, în teoriile sociale. După diferite perioade de căutare de definiții cuprinzătoare, de analize și de interpretări, conceptul de imaginar a ajuns cel mai adesea să fie folosit în noile științe și discipline sociologice doar ca o paradigmă operatorie, cu multiple variabile specifice. Grupul de cercetători propune o lectură integrată a punctelor de vedere din domeniile în care conceptul s-a inserat, astfel încât să se poată ajunge la o concordie inter- sau măcar pluridisciplinară
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
reprezentare ce funcționează iconic. Prin intermediul conținutului reprezentațional se formează o clasă a formelor artei ce au însușiri asemănătoare. Din acest punct de vedere, fotografia printată sau negativul reprezintă opera fotografierii. Fotografia este determinată și de propria-i istoricitate. Din perspectivă sociologică, fotografia și cinematografia sunt explicații naturale ale crizei tehnologice și spirituale ce a cuprins pictura modernă. În acest sens, André Malraux descrie cinematografia în Esquisse d'une psychologie du cinéma ca pe evoluția cea mai îndepărtată a realismului plastic, manifestată
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a metodicii de pregătire. Astfel, putem sintetiza conceptul de antrenament ca fiind o ideea generală despre caracteristicile esențiale ale antrenamentului sportiv, o generalizare a experiențelor acumulate în timp. În cadrul conceptului sunt incluse toate aspectele cu caracter metodologic, biologic, psihologic și sociologic, toate acestea caracterizând noțiunea de antrenament sportiv. În acest context a apărut ca necesitate constituirea unei discipline științifice care să reunească ideile specifice fenomenului sportiv, să generalizeze experiența acumulată, să emită noi ipoteze, să prospecteze dezvoltarea ulterioară a antrenamentului sportiv
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
un cuvânt, și definiția lui e deopotrivă o reflecție asupra verbului și a semnului, asupra rostului și sensurilor lor.” Sunt investigate modalitățile discursului ca „joc impur, al conivenței și demascării”, procedeele narative ale moftului și semnificațiile acestuia în plan caracterologic, sociologic, axiologic, ontologic. Prevalența moftului, semn al discrepanței între aparență și esență, și consecințele sale - proliferarea și relativizarea cuvintelor, obsesia pentru oratorie și retorică - duc la agonia comunicării, la vidul de sens și, în cele din urmă, la o adevărată criză
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
de unele creații populare, iar răspândirea tiparului a sprijinit misiunea autorilor de a atrage și forma cititorii. Astfel, la începutul secolului al XIX-lea literatura devine un reper real, important în viața intelectuală românească. Studiul lui V., în care sugestia sociologică irigă structurile istoriei literare, este cea dintâi sinteză consacrată apariției și evoluției scriitorului în zorile literaturii române moderne, în discuție fiind evoluția „ideii de literatură”, literatură care își cucerește, mai devreme decât s-ar crede, o conștiință de sine. Se
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
societate. Totodată, acțiunea școlii cu părinții se materializează în orientarea efectivă a familiilor pe plan teoretic și pe practic, după condițiile fiecărui caz în parte. În cercetarea efectuată am folosit diverse metode și procedee, astfel am practicat convorbirea tematică (interviul sociologică cu elevii, pentru a surprinde aspecte ale modului de integrare în viața școlii și în colectivul clasei. De asemenea, prin observație directă și prin experiment am urmărit să cunosc laturi ale colaborării școlii cu familia. Condițiile educaționale oferite acasă școlarului
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
Prietenia între Popoare, într-un context de ostilitate crescândă a mișcării comuniste la adresa Israelului. Demersul comuniștilor chinezi în operațiunea de „sinizare” a Tibetului* ține de genocid. Această strategie este împinsă la limitele ei extreme de către khmerii roșii* care combină variabilele sociologice - elite, populații urbane, burghezie - și parametrii etnici - vietnamezi, minorități locuind în regiunea muntoasă - pentru a-i defini pe compatrioții lor considerați nedemni de a aparține la poporul khmer și deci condamnați să dispară. După victoria lor asupra khmerilor roșii, comuniștii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste din secolul XX, „clasa muncitoare” și „proletariatul” își află sensul în registre respectiv diferite. Pe de o parte, cei care trebuie apărați, „exploatații”, de cealaltă, cei care trebuie să-i apere, „revoluționarii”. Aceste două accepții trimit la dubla dimensiune sociologică și mesianică, a clasei muncitoare. Prin victoria lor, în 1917, bolșevicii* au încercat - cu un succes sigur - să-și fundamenteze legitimitatea pe dublul fapt de a vorbi și a acționa în numele clasei muncitoare și de a o erija apoi ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
le mobilizeze. Diferitele sale denumiri trimit la niște strategii clar identificate. Frontul unic urmărește să federeze, pe plan național și internațional, eforturile clasei muncitoare*, eventual unită cu „țăranii”. Prin existența și a altor partide care se reclamă de la aceeași bază sociologică - social-democrația* -, IC distinge două situații. Frontul unic „la bază” comandă unitatea de acțiune numai cu militanții socialiști sau sindicaliști și implică denunțarea trădării de către conducătorii lor a idealurilor muncitorești; Frontul unic „la vârf” se caracterizează prin existența unor acorduri încheiate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mijloc decisiv de a smulge aceste clase (mijlocii) din „demagogia fascismului”. Dată fiind ponderea geopolitică a Franței, acest acord are un mare răsunet internațional și va servi curând drept model pentru tactica frontistă a comuniștilor. Muncitoresc și țărănesc fără exclusivități sociologice - cu excepția unei mâini de „miliardari” -, patriotic și internaționalist*, antifascist și anticapitalist*, Frontul Popular combină cele trei modele enunțate mai sus, inclusiv cu tușa pacifistă care contribuie și ea la succesul lui. El cunoaște o extindere mondială: aceeași politică este pusă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și democratic - care vor cam dispărea odată cu declanșarea Războiului Rece*. într-adevăr, acestea provoacă expulzarea câtorva miniștri comuniști din guvernele Franței și Italiei, precum și izolarea PC occidentale, lăsând democrațiile populare pradă unei sovietizări* accelerate. LITERATURA CRITICĂ A GÂNDI COMUNISMUL Politice, sociologice, poetice, filosofice sau teologice, protestatare sau literare, publicații critice la adresa comunismului au apărut în toate timpurile și pe toate meridianele, și ele au fost cu mult anterioare revoluției bolșevice. O parte a acestei literaturi este opera unor foști comuniști, a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
decenii, a fost capabilă să dea viață atâtor puternice proteste populare, să suscite apariția atâtor mari partide de masă, să ducă la declanșarea unor revoluții autentice, să galvanizeze atâtea elite intelectuale, să impregneze o parte, uneori decisivă, a cercetărilor filosofice, sociologice și istorice contemporane. Se pare că trei ar fi rațiunile indisociabile care permit explicarea a ceea ce Lucio Coletti numea odinioară „excepționala reușită a gândirii marxiste”. înainte de orice, aceasta se datorează coerenței discursului și justificării științifice cu care acesta a fost
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fost onorat, și nu este câtuși de puțin lipsit de sens să vedem în sociologia pozitivistă „cea de-a patra sursă”, nerevendicată, a doctrinei lui Marx - contemporan al unui Auguste Comte și al unui Herbert Spencer; și, în Etapele gândirii sociologice, Raymond Aron nu va ezita să-l claseze printre fondatorii sociologiei moderne alături de Emile Durkheim, de Max Weber și de Vilfredo Pareto. Marx înțelege să rupă cu explicațiile metafizice și să subordoneze transformarea societății unei analize riguroase a contradicțiilor ei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau PC din Marea Britanie - și sunt supuse unei stricte supravegheri și unor represiuni severe. în afară de aceasta, ele sunt mai ales formațiuni înființate de „minoritari” - evrei*, armeni, kurzi, creștini - puțin reprezentativi pentru societatea lor majoritar arabă, musulmană și rurală. Această caracteristică sociologică va marca în mod durabil istoria comunismului din Orientul Mijlociu care va fi dublu suspectat de a se afla în slujba străinătății, atât ca minoritar, cât și ca agent al Moscovei. în sfârșit, schimbările brutale de linie impuse de către IC partidelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
abolirea dreptului liber la exprimare și opinie, multă ignoranță și intoleranță (xenofobie), iar în concluzie: “... arabii nu au ajuns încă la stadiul de a face diferențierea între real și fantasmă” [Ceaușu, 2005]. Țările Arabe sunt la un stadiu științific și sociologic ce se manifesta în Occident cu secole în urmă; execuțiile prin împușcare ori spânzurare prezente în Țările Arabe și Orientul îndepărtat, ducândune cu gândul la implicarea nefastă a Bisericii ce profită de naivitatea oamenilor organizând adevărate cruciade, „inchiziții” și arderi
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
care conduc la regruparea elementelor. Iată de ce, Claude Louche insistă tocmai asupra rolului caracteristicilor de personalitate, precum și a structurilor cognitive ale individului în realizarea configurațiilor structurale. Se încearcă astfel o integrare a formalului cu informalul, a staticului cu dinamicul, a sociologicului cu psihologicul. Un asemenea punct de vedere este semnificativ nu doar sub raport teoretic, ci și prin consecințele lui practice. Autorul arată că rolul psihologului este nu doar acela de a satisface trebuințele psihologice ale salariaților pentru a pune informalul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai multe subactivități pentru care să se creeze compartimente separate. Într-o întreprindere industrială serviciul de cercetare poate constitui un singur compartiment, în alta, el poate fi împărțit în mai multe compartimente, cum ar fi: serviciul tehnic, economic, medico-sanitar, psihologic, sociologic etc., toate efectuând o serie de cercetări specifice. Corespondența dintre activitate și compartiment se realizează în raport de mărimea organizației, de procesul de producție, de sarcinile concrete care îi stau în față. Psihologul ar putea preveni asupra unei erori care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]