5,168 matches
-
prin repetițiile termenilor care poartă mesajul central al textului, prin jocul verbal: "Urăsc tot ce amenință mersul amenințător al omului spre libertate/ Urăsc tot ce servește obstacolul acestei delirante eliberări/ (...) Urăsc femeile curate ca un pahar/ Din care nu poți sorbi niciodată", Munți de vise. Se păstrează însă fronda lingvistică reprezentată de încălcarea convențiilor, de renunțare la pudibonderii, poeziei idealului de iubire romantic i se opune o poezie a sexualității șarjate, uimește însă întotdeauna capacitatea deosebită de a valorifica ludic resursele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
malurile Balticei pentru Clara". Erotismul imaginilor caracterizează poezia asta a evadării. Se reconstituie ceva din atmosfera Evului Mediu (crenulurile, dosarul cu plante legat în piele de ren). Totul e proiectat în erotism, "i-am cântat scobitura genunchiului drept/ din care sorbeam vinul roșu cu primăvară", "Goi/ amândoi pe blănuri de urs", "Prințesa topea cu sânii gheața de pe vitralii". E o multiplicare a evadărilor pentru că amanții de pe "malul Balticei" visează la insulele însorite nou descoperite. Numai că trubadurul vremurilor apuse primește blestemul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet vine din fund,/ Tăind orizontul, diametral.// Copacii rari și ninși par de cristal./ Chemări de dispariție mă sorb,/ Pe cînd, tăcut, se-ntoarce-același corb,/ Tăind orizontul, diametral”.1 ) E un pastel desenat impecabil, minuțios. Totul în el e demn de atenție: adîncimea perspectivei, culoarea, raportul dintre static și mobil. Sau, ca să vorbesc în termeni proprii literaturii: juxtapunerea impresiilor, egalitatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unul după celălalt ca niște constatări neutre și neliniștea sufletească vecină cu disperarea a poetului. în timp ce versul 5 („Copacii rari și ninși par de cristal”) evocă elemente de feerie, versul 6, un vers trapă, dezvăluie infernul: „Chemări de dispariție mă sorb”. Nimic înainte de clipa aceea nu le anunța, cum, la fel, în „Nervi de primăvară, nimic nu anunța melancolia. Declicul acestei schimbări bruște îl dă corbul, care se întoarce pe același traseu, precis, „Tăind orizontul, diametral”. Acesta există, cred, în fiecare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dimineața zilei de aprilie/ Simțeai plutind în aer, pretutindeni,/ Fiori, adînci fiori de fericire,-”). 11. Viața romînească, 2, vol.7, 1907, p. 63-70. 12. „Dorința”, în Viața Romînească, 8, vol.29, 1913, p. 31: „șiam rămas așa, cu brațele întinse, sorbind glasul care, ca un fior, picura din sufletul lemnului în sufletul meu”. 13. „Gratie și Palamon”, în Viața Romînească, 8, vol.31, 1913, p. 88: „Pe sub sprîncenele lui stufoase, călugărul privea rostogolirea rară și măreață de pe Arșiță, clădăraia din ce în ce mai înaltă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e o prezență aproape permanentă. Uneori e în afara sa, fapt vădit prin „semne” care-l fac să tresară și să se înfioare, alteori e înlăuntrul său, ca o oboseală, ca o „amețire” ori ca o „amorțire”. Moartea îl cheamă, îl soarbe, îi înmoaie cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un vals monoton, continuu, înșelător: „Acum, suspină valsul, și mai rar,/ O, lasă-mă acum să te cuprind.../ -Hai, să valsăm, iubito, hohotind,/ După
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
El zboară, gând purtat de dor, Pân' piere totul, totul; Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște, Și vremea-ncearcă În zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe...” Mihai EMINESCU SĂ DĂM CEZARULUI CE-I AL CEZARULUI O maximă celebră spune: „Să dăm cezarului ce-i al cezarului.” Noi românii am inventat reversul: „Să luăm cezarului ce-i al cezarului” și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
consideră Moromete că merită, le spune acestora, cu o calmitate proverbilă, că băiatul „a plecat la București.” Pentru a se distra pe seama prostiei lui Gheorghe Udubeașcă, Îl stârnește la vorbă, pentru ca să râdă pe Înfundate. Apoi, la prânz, aflat pe câmp, soarbe cel dintâi din oala cu fasole, peste măsură de fierbinte, se frige groaznic, dar nu zice nimic. Căpăținosul de Paraschiv soarbe și el hulpav din fiertură și scoate un răcnet sălbatic. La fel de calm, tatăl Îi Întinde botca plină cu apă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe seama prostiei lui Gheorghe Udubeașcă, Îl stârnește la vorbă, pentru ca să râdă pe Înfundate. Apoi, la prânz, aflat pe câmp, soarbe cel dintâi din oala cu fasole, peste măsură de fierbinte, se frige groaznic, dar nu zice nimic. Căpăținosul de Paraschiv soarbe și el hulpav din fiertură și scoate un răcnet sălbatic. La fel de calm, tatăl Îi Întinde botca plină cu apă: „Na, Paraschive, bea apă... Te-ai ars rău? Eu credeam că e rece.” Apoi, prefăcându-se uimit: „De unde să știu eu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
strâns grămadă, Ascultați-mă nițel: Hai să bem un păhărel, Pe furiș, să nu ne vadă Păstorel. Eu nu mă sfiesc defel Și-am s-o spun până la urmă: Deși nu suntem o turmă, Ne-am ales un... Păstorel. Dar sorbind din păhărel, Nici prea rar, dar nici prea des, Pân-la urmă ne-am ales O turmă și-un Păstorel. Eu, când mă așez la masă, Beau coniacul cu lămâie. Însă azi nu vreau tămâie, Dar poftesc o Tămâioasă. Din ulcica
P?storel Teodoreanu ?T?m?ie ?i otrav?? (Bolta rece ? 6-II-2009) by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84177_a_85502]
-
de plai“ și „gura de rai“. Mera e tăiată în două de Milcov, astfel încât sătenii obișnuiesc să treacă podul și să spună: „Mă duc să beau o bere-n Moldova“. Sau invers. Spre deosebire de Milcov (pe care oricum l-am putea sorbi dintr-o sorbire), Milcovelul aproape că, în mod normal, nici nu există. Dar să nu anticipez. Eram la Mera, satul copilăriei lui Bris (prietenul meu care a fost la „Noră pentru mama“). Ploua. Stăteam împreună pe prispă, uitându-ne în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
modificator puternic al organismului în cazurile de debilitate generală, creștere întârziată, convalescență largă, anemii, perderea apetitutului, a forțelor, a slăbiciunei nervilor“. Nu trebuie decât să mergi la farmacie, să comanzi o sticlă din prețiosul vin lyonez de Vial și să sorbi în fiecare zi doza recomandată, de un păhărel înaintea fiecărei mese. De vei fi firav vei prinde puteri, de vei fi întârziat vei recupera în creștere, de ești bolnav te faci bine în viteză, iar nervii de-ți vor fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
cele patru Evanghelii după Luca în special, din care s-a inspirat V. Voiculescu în realizarea poemului, fapt pentru care, de necrezut, va răspunde, cu propria sa libertate, în fața judecătorilor nedrepți în 1958, fără să-și găsească apărător atunci. El sorbea de data aceea, chiar până la fund, paharul, cupa slăbiciunilor omenești, precum odinioară Iisus Hristos, de care se va simți răspunzător până la moarte... Și tot din Poeme cu îngeri, Sonetul CLXX(16) rămâne și el memorabil în mintea și sufletul celui
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
isteață) (d) "Bătrâna dădu să-l sărute. Neghiniță, țâști pe nas, țâști iar pe mână! Încet, mamă, încet, că mă strivești, zise Neghiniță. Să te sărut, că-mi umpluși casa cu dragoste când îmi ziseși mamă. Încet, să nu mă sorbi. Îl sărută. Cum mănânci tu, Neghiniță al maicăi? Eu? Eu mă satur din fum. Până acum am mâncat la mese împărătești fără să știe nimeni. Și ce-am mai râs când ceilalți tremurau înaintea împăraților, iar eu mă plimbam prin
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în care curge toată jalea dar și bucuria unei comuniuni culturale excepționale. Scrierile Alexandrei Macarov ne rămân în biblioteci și, cu siguranță, ele ne vor fi, în continuare, de un imens folos. Poate mai mult de-acum înainte le vom sorbi savoarea, ne vom contopi cu dragostea scriitoarei Alexandra Macarov pentru poporul român și poporul francez, ca un întreg. Francofonia parcurge momente dificile în această perioadă. Cum vom rezista mai departe în apărarea valorilor ei fără Alexandra Macarov, femeia-legendă, militanta neobosită
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
cursurile școlii primare. Apare de câteva ori în concerte publice, impresionând asistența prin promițătorul său talent. Lipsa de mijloace nu-i permite să urmeze cursurile învățământului mediu dar paralel cu studiul partiturilor marilor clasici Bach, Haendel, Haydn, Mozart, micul Beethoven soarbe cu nesaț zeci de lucrări de cultură generală, își înobilează spiritul citind pe Homer, Shakespeare, Cicero, Plutarh, și întreaga literatură clasică germană. Muzica devine pentru Ludwig sensul vieții, mijlocul de a alina suferințele semenilor săi, stindard de luptă. Beethoven dă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
orchestrația, toate elementele limbajului muzical sunt puse în slujba unei cât mai convingătoare dezvăluiri a înaltului conținut de idei și sentimente. El tinde spre democratizarea limbajului. Tematica populară străbate întreaga lui creație, dar nu sub formă de citate; compozitorul a sorbit, s-a pătruns de esența intonațională a cântecelor populare, și a făurit el însuși melodii în spirit popular, expresive, năvalnice, pline de o voință de neânfrânt și de energie revoluționară. Beethoven a conceput formele și genurile muzicale clasice: simfonia, uvertura
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
silit să intru în lupta cotidiană, pentru a salva de la pieire ceeace în mine voia să trăiască, acea chemare a sufletului care nu îngăduie nici o abdicare, Beethoven mi-a fost comandantul care m-a antrenat în simfoniile sale. Aici am sorbit focul eroismului care asaltează hoardele tulburi ale negației, îndoielii și patimilor ucigașe; și chiar din țărâna înfrângerilor mele, călcat în picioare, aclamam victoria marei sale armate...” (Romain Rolland, ,,Beehoven - Simfonia IX-a, pag. 18) ,,Sinceritatea este un dar la fel de rar
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
urcă scara vorbitorilor în Hyde Park, într-un proces-plăcere ce poate nu duce nicăieri, poate doar la poze frumoase pentru turiști și colecționari. La Londra vine noaptea... ... Advanced. Neverending London masala. Ajuns în Hyde Park, aprinde-ți o țigară tridimensională, soarbe ploaia și începe să cauți Tamisa. Cum dai de clădirea în formă de lipstick, dildo sau rachetă, cărările către Buckingham Palace îți vor intona slogane anarhiste și punkiste, ca să te ducă-n depărtări pop art și minimal. Ia-ți tunul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
au părut că susură, ne-am uitat repede pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei sorb vin și ciugulesc măsline. Patroana, o doamnă blondă, stil hipiot, proptește intrarea, toată zâmbet. Un chelner ca noaptea de negru, stilat, cu papion, stă lângă bar. Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști cu fețe de profesori universitari ciupesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
apoi insulă. Femeia care în roman nu răspunde niciodată scrisorilor este cea care, în mijlocul insulei, povestește. Un spectacol-răspuns, plin de poezie și muzică. Bărbatul e cel care, de astă dată, tace. Cântă la mandolină într-un colț al scenei și soarbe din paharul de vin, în timp ce dintr-un munte de sare, mâinile subțiri ale femeii scot sticluțe și tije argintii, strâng șuruburi și, iată, se fierbe cafeaua pe muntele alb, cu grijă tasat de palmele ei, o masă instabilă sub care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Vest, adică, În mare, din Banat. Și ce-am desprins din cifre? Că aici e cel mai Înalt nivel de trai din România (de la venituri până la consum). Că se hăpăie masiv pâine, făinoase și patiserie, cartofi, dulciuri și că se soarbe În delir cafea sau ceai, dar nu și sucuri chimizate. Deși n-am văzut nimic despre carne, bănuiesc că și la proteina animală dăm clasă sudului, estului și nordului. Mai slab am sta la sectorul lactate, care ne-a prăvălit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
apasă misterul gândului eminescian Ai Bine, Adevăr, Frumos în blândele priviri. În graiul tău au coborât luceferi blânzi Popor viteaz fără de asemănare printre stele, Statornic precum munții din ținuturi efemere Calea spre veșnicie niciodată nu ți-o pierzi. Sufletul tău soarbe din fântână dorului Eroi ce s-au înălțat în fericirea cerului, Viteji de faptele ce astăzi le slăvim Mereu în nemărginirea înaltului trăind. Ești trecerea în etern din vise neîmplinite Unicul poet ce nu te saturi cu limba românească, Graiul
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92938]
-
întoarce îndat' Și soare-om purta în ulcică, la brâu. Nu-i vorbă, de vin pivnița-mi prisosește Dar dintre voi nimeni nu-l va zări Colo șesul mare de sânge roșește Doar să te-apleci și din plin poți sorbi. Ținutul cel aspru venirea v-așteaptă Unde vitejii-s cinstiți cu hamei înflorit Poama de-aici pentru cei drepți este coaptă Viile noastre pe zări n-au pierit Când pivnița plină va fi la cules Sub tălpile voastre o să clocotească
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din Venezuela (fain, nu?!), Karlovy Vary e înrudit, mai firesc, cu Baden-Baden. Te mai miri? Te simți aici ca la Olănești, Borsec și Tușnad la un loc. Turiștii de toate națiile și vârstele se plimbă de la un izvor la altul, sorbind cuminți din ceștile speciale cumpărate de la toate chioșcurile. Sorb prin mâner, invenție nouă pentru mine. Tudor Caranfil, care „face“ Karlovy Vary-ul de 40 de ani, m-a sfătuit să nu beau de pe stradă. (În cehă, hotelurilor care asigură și tratamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]