6,992 matches
-
sistematic, ci cu un poet bântuit de mari neliniști existențiale, care-și poate fundamenta viziunea pe elemente, filosofic vorbind, eclectice [...]". 9 Alexandru Boboc "Eminescu și filosofia germană. Aspecte ale receptării gândirii moderne în creația eminesciană", Modelul german în dialog cu spiritualitatea românească, Caietele Viața Românească (VRom), nr.3, ed.I, București: 2002, p. 33 (reluat cu titlul "Eminescu și filozofia modernă" în Revista Argeș, Anul III (37) Nr. 26 (257), Pitești: noiembrie 2003, disponibil și la http://centrulcultural.3x.ro/arges
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu întîmplător, el recomandă neuropsihologia ca știință a viitorului). Finalitatea este mereu conștiința paci entului și nu mecanica (altfel deviantă) a bolii sale. Excursul autorului devine, de aceea, unul preponderent cultural (în măsura în care acceptăm cultura ca un fenomen polivalent, unde mentalitățile, spiritualitatea, comportamentele și obișnuințele individuale ori colective fuzionează pînă la simbioză) și, doar în plan secundar, științific. Aici intervine cumva și singura mea nedumerire vizavi de două cărți (o includ și pe cea a lui Damasio în același paradox) pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Prozatorul răspunde indirect prin jocul simbolic al alternanței lumilor din roman că ar fi tocmai abilitatea de a investi realul anodin cu semnificații transcendente, de a atribui "fizicului" valențe "metafizice", de a transfigura materialitatea brută cu ajutorul învăluirilor eterice, derivate din spiritualitatea genuină. Personajele din 1Q84 sînt absorbite în "gaura neagră" a ficțiunii și încep să-și trăiască propria existență ca pe o "texistență" de tip cărtărescian. "Texistența" oferă independență spațiului ficțional. În romanul scris de Haruki Murakami, Autorul (cel creionat atît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Fiți cuminți, îngeri mici, lăsați-l să doarmă./ Fiți buni, îngeri mari, lăsați-l să creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tata,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) Nemaigăsind resurse suficiente, în interior, poeta caută refugiu în spiritualitate, singura punte statornică de legătură, între contingent și transcendent. Ca la majoritatea autorilor, însă, spiritualitatea se menține doar interioară, intimă, fără să se reverse și asupra trăirii propriu-zise, exterioare: "Iată, cocorii trădează, copacii renunță,/ Înțelepciunea se-ntinde./ Prevăzătorul meu tată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
creadă./ Nu-i spuneți nimic, nu-l tulburați/ Pe naivul meu tata,/ Pe tragicul Gheorghe". (Requiem) Nemaigăsind resurse suficiente, în interior, poeta caută refugiu în spiritualitate, singura punte statornică de legătură, între contingent și transcendent. Ca la majoritatea autorilor, însă, spiritualitatea se menține doar interioară, intimă, fără să se reverse și asupra trăirii propriu-zise, exterioare: "Iată, cocorii trădează, copacii renunță,/ Înțelepciunea se-ntinde./ Prevăzătorul meu tată,/ Vei fi mulțumit?/ Iată, vorbă cu vorbă/ Să nu vorbesc am fost învățată,/ Dar, Doamne
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Anei Blandiana, "reflexivă, gravă, simplă (...) nu mai cunoaște acum afectarea sentimentală și stilistică din volumele anterioare, izbutind să-și asume deplin problemele morale și existențiale, pe care le consideră esențiale, și să le individualizeze ca trăiri veritabile 89". Jocul, nostalgia, spiritualitatea, exuberanța, tăcerea devin embleme, mai mult sau mai puțin concrete, ale traversării timpului, toposuri definitorii ale liricii Anei Blandiana, încărcate însă, cu o nuanță diferită. Deconstruind canonul prim al semnificațiilor acestora, promovat în poeziile de început, poeta le încarcă acum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plaja? Așteaptă să vină octombrie, Dacă ne-am ucide unul pe altul, Adormi, adormi, Dacă vrei să te întorci, De ce nu m-aș întoarce printre pomi)"93. Dacă mai devreme, poeta găsise puntea în cufundarea într-o profundă stare de spiritualitate, acum pare să afle această legătură în iubire. Iubirea poate însemna, de asemenea, pod către moarte, la fel de bine, cum poate însemna pod către viața anterioară, printr-o incandescentă regăsire interioară și printr-o investire cu sensuri noi, reconstruite. Dihotomia trup
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și mai lungi învieri". Deconstrucția canonului universal se realizează și prin intermediul ochiului întors spre interior imagine romantică asemănătoare ochiului de greier. Autoarea, neputând suporta universul sufocant care o înconjoară, dominat de persecuția frumosului, a culturii, a sufletului și chiar a spiritualității, hotărăște construirea unei noi realități, interioare. Asemenea unui poet maudit ea trăiește în afara și contra societății, totodată, închiderea către lume, presupunând, de fapt, o deschidere către sine: "Ca și cum însăși lumina/ Ar fi doar o plantă ce crește/ Și stelele ar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nici nu contează:/ Important este hohotul". (Hohotul) Este surprinzătoare metafora zeului la Ana Blandiana, chiar știind-o preluată de la Nichita Stănescu, cu atât mai mult cu cât ea capătă o nuanță mai mult profană decât sacră. Desacralizarea sacrului sau descompunerea spiritualității este redată prin substantivul hohotul, care se regăsește încă din titlu, devenind simbol al poeziei, pus în legătură cu substantivul zeu, conduce, totodată, către o deconstrucție a canonului paradigmatic stănescian. Zeul lui Nichita Stănescu era Vasile Pârvan, omul care, mai presus de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și inventă/ Spaime legate-ntre ele prin rime perechi;// Dacă nu mi s-ar da mereu/ Și mereu aceeași dovadă dementă/ Că stelele curg și munții se-nmoaie/ Sub marea poruncă/ Rostogolită amenințător în urechi". (Dacă) Descompunerea sacrului și a spiritualității aduce după sine lipsa încrederii în sine. Singura cale de conciliere și de readucere a speranței ar fi însăși moartea: "Poemele trăiau în vraja morții, fascinate de armoniile elementare și de ritualul cosmic"148, când: Treceau clipe mari zdrențuite pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
decât gândind. A.-I. P.: (Mai) credeți în viitorul poeziei? Care este starea poeziei în prezent? A.B.: Da, cred. Mai mult, cred că omenirea nu se va putea salva decât în măsura în care se va întoarce dinspre consum si materialitate spre spiritualitatea din care poezia reprezintă o bună parte. A.-I. P.: Faceți parte dintr-o generație care a reprezentat o voce pentru resuscitarea lirismului, după o perioadă aridă. Este o generație de tranziție, care face legătură între două paradigme majore: modernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și În sinteza lor, indicau criterii logico-metodologice ale identificării unor tipuri stilistice caracteriale de discurs politic. Variabila „A”, căreia i se asociază și criteriile de performanță politică, deciziile din sfera acțiunii politice, cultura politică, dimensiunea model-acțională a personalității, caracterul și spiritualitatea politică a agentului acțiunii (obiectivitate În pasiuni, rivalități, dușmănii, erori politice, priceperi În arta conduceriiă este decisivă - după părerea noastră pentru definirea stilurilor de discurs politic. Într-adevăr, actorul politic Își pune amprenta de necontestat asupra discursului chiar dacă scenariul cel
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este un semn de maturitate și forță culturală. Marile culturi se nasc la intersecții spirituale; niciodată În singurătatea deprimantă și mortificantă. Avem nevoie unii de alții fie și numai pentru a ne incomoda. O existență comodă nu naște decât o spiritualitate pe măsură. II. Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană ne, ne stimulăm, intrăm În competiție, creăm; altfel spus, trăim mult mai intens, trăim autentic. În sfârșit, este necesar să subliniem că
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
dimensiune de ideal, autenticitatea condiției sale umane, rostul său În această lume. Despre toleranță sine ira et studio Se ridică o legitimă Întrebare: de ce un discurs despre toleranță și-ar găsi locul Într-o evocare plasată sub semnul istoriei și spiritualității ortodoxe a Voronețului? În primul rând, pentru că o perspectivă care angajează filosofia morală este necesară spre a surprinde plusul de spiritualitate pe care gândirea și religia noastră ortodoxă, Întruchipată la Voroneț, o reprezintă. În al doilea rând, pentru că o filosofie
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
legitimă Întrebare: de ce un discurs despre toleranță și-ar găsi locul Într-o evocare plasată sub semnul istoriei și spiritualității ortodoxe a Voronețului? În primul rând, pentru că o perspectivă care angajează filosofia morală este necesară spre a surprinde plusul de spiritualitate pe care gândirea și religia noastră ortodoxă, Întruchipată la Voroneț, o reprezintă. În al doilea rând, pentru că o filosofie nu-și propune să informeze, ci să transmită și să creeze o stare de spirit, sau să regăsească o stare de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ce se dovedește Însă la fel de intolerant ca și sfârșitul de mileniu II, reprezentat de secolul XX, secolul totalitarismelor - vreau doar să transmit o stare de bine, făcând referire la un text extrem de drag mie ce se potrivește perfect spiritualității Voronețului. Rememorez, deci, câteva gânduri ce aparțin unui cugetător ortodox, părintele Arsenie Papacioc: „Nu este niciodată cineva degeaba lângă tine. El este cu știința lui Dumnezeu. Ca tu să-l ajuți sau să te folosești. Te folosești, că poate are
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
este și mai democrată. După știința mea, nici o altă biserică nu a fost, nu este și nici nu Își propune să aibă altceva decât un unic centru, de la care izvorăște tot ceea ce justifică preceptele spirituale. Peripatethice Există, deci, premize ca spiritualitatea noastră ortodoxă să constituie acel ferment necesar care, până la urmă, să ne asigure supraviețuirea. Căci, problema toleranței se poate pune și În acești termeni: nu trăim Într-o lume a certitudinilor; cu cât avem mai mult progres material, cultural, spiritual
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
conștiinței morale Filosofia autentică - ne spune Husserl - este un discurs asupra conștiinței, iar ca filosofie primăetica se interoghează asupra a ceea ce are o incontestabilă relevanță pentru definirea condiției umane - conștiința morală. În cele ce urmează vom Încerca să demonstrăm că spiritualității românești nu i-a fost străină preocuparea de a medita, cu originalitate și profunzime, asupra acestui domeniu privilegiat al reflexiei filosofice autentice - problematica conștiinței morale. Precursorii. Ethosul geto-dac și valorile morale cuprinse și transmise de folclorul românesc evidențiază Înțelepciunea poporului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
13-22, p. 12. Reflecții cu privire la corespondența lui I.D. Sârbu adunată în volumul Traversarea cortinei. SOROHAN, Elvira. Voronețul și icoanele lui. În: Dacia literară, 8, nr. 27, 1997, p. 54-55. Elena Simionovici. Sfînta Mănăstire Voroneț. Vatră de istorie românească și de spiritualitate ortodoxă. SOROHAN, Elvira. Dimitrie Cantemir. Cartea debutului. În: Dacia literară, 9, 1998, nr. 31, p. 7-8. Despre Divanul sau Gîlceava Înțeleptului cu Lumea (1698). SOROHAN, Elvira. Din corespondența lui I.D. Sîrbu. În: Jurnalul literar, 9, febr. 1998, nr. 1-2, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lume a comerțului cu obiecte sub formă de carte, "viitorul inteligenței" după expresia lui Maurras nu pot rămâne indiferente celor care într-o formă sau alta și-au alimentat existența din mitul acestei arte: în fond, pierderea contactului cu obligatoria spiritualitate și transformarea literaturii în produs de consum vor modifica sensul culturii. Autoarea constată rece vizibila deteriorare a practicii scriitoricești și a dinamicii ei sociale, fără siguranța-suficiență apocaliptică a profeților de tot felul. Literatura fie va supraviețui atacului, fie va dispărea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
289 ARGUMENT Personaj de factură renascentistă, al cărui traiect biografic și a cărui operă ilustrează, dimensionând, potențialul creator al unei societăți încă patriarhală, dar angajată ireversibil pe calea propriei emancipări, Carol Mihalic de Hodocin constituie, neîndoielnic, un reper inconfundabil al spiritualității românești de la cumpăna celor două lumi, medievală și modernă, în stare să incite, să intrige, ori să uimească, chiar să descumpănească pe oricine s-ar încumeta a-l integra unui curent, unei specii sau vreunei grupări, cu intenția de a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și-a aflat la Iași, în capitala Moldovei, un veritabil centru director. Se știe, de altfel, că la originea primelor inițiative și înfăptuiri în direcția construcției naționale s-a aflat "junimea" moldavă, familiarizată, surprinzător de repede și de temeinic, cu spiritualitatea, dar și cu viața politică europeană și conștientă de propria-i menire, chiar de propria-i capacitate combativă. Densitatea sporită a evenimentelor de mai largă amplitudine, ponderea și ritmul desfășurării lor în noul ciclu istoric, regenerativ 22, este admirabil observată
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pentru români" sau "Foiletonul zimbrului", ca și numeroasele demersuri manuscrise, corespondențe și acte diverse păstrate în fondurile de arhivă de la București și Iași, îngăduie reconstituirea până la nuanțe a unei personalități-ferment, nu doar pentru viața economică a Moldovei, ci și pentru spiritualitatea timpului și locului în care a trăit. CTITOR AL PRIMEI ȘCOLI DE ARTE ȘI MESERII DIN MOLDOVA Curios, dar și explicabil totodată, este faptul că Mihalic de Hodocin și-a făcut intrarea sau debutul pentru țara de adopție într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
implicaseră cei mai înalți factori decizionali, începând chiar cu domnitorul Mihail Sturdza. Este drept, ultimul, pe cât de preocupat și de consecvent se arăta pentru "dezvoltarea folositoarelor învățături în patrie", după ce înființase la Iași, în 1835, acea instituție academică fanion pentru spiritualitatea românească din prima jumătate a veacului XIX9, manifesta încă suficientă prudență în chivernisirea banului public, chiar și în acest caz. Astfel, răspunzând unei intervenții a mitropolitului Veniamin Costachi, din 26 ianuarie, făcută în numele Epitropiei, pentru avizarea favorabilă a proiectului școlar
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
are nevoie de vise și culori cu care să facă lumea mai frumoasă. Altminteri, la ce bun toată truda și zăbava acestei vieți? Prin economie, omul încearcă să creeze o punte de legătură între materialitatea grosieră a realului fizic și spiritualitatea inefabilă a nivelului valoric interior. Astfel, nefiindu-i la îndemînă Absolutul, el se mișcă într-un mediu prin excelență ambiguu și dualist și caută să se integreze, într-un mod cît mai subtil, în acest mecanism de norme și interdependențe
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]