5,544 matches
-
la începutul acestui capitol, era de două ori pe lună sau de 24 de ori pe an. Regimul său personal era însă de o emisie la 100 de acte sexuale. Dr. Sun a trăit până la vârsta de 101 ani. Conform spuselor lui Sun Ssu-mo, bărbatul trebuie să „devină familiar” cu tao până la vârsta de 30 de ani și să „obțină o experiență practică bogată” până la vârsta de 40 de ani: Înainte de vârsta de 40 de ani, majoritatea bărbaților sunt în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită la doar douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl trata cu Îngăduință sau cu o blândă cruzime și pentru că lucra la Difuzarea filmelor, secția „afișare”. Între ei se instalase o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Era ca un copac noduros cu crengile tăiate pe o alee cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul Stâncă zâmbea superior În fața oricăror pretenții filozofarde, iar Învățătorul Tabără nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ilegalist, În partid. Doamna Irina Stein În puterile curative ale oțetului de mere. Mirela Strâmbu În rostopască. Sanda Tertulian În Dumnezeu. Elly Cazan În soțul ei, mort În Siberia. Ingrid Vlahovici În Laczi Kutassy, fotbalist elegant, dar cam curvaș, după spusele ei. Dumitra Rațiu În semne. Salvia Dănilă În lungimea propriilor sale picioare. Tamara Urdă În cincinalul În patru ani și jumătate. Dana Răduță În promisiuni de orice fel. Roxana Bradu În coitus interruptus. Cerasela Stan În Joan Baez, Bob Marley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după spusele patronului, ea nu era obiect de colecție, adică nu avea cotă pe piața operelor de artă. Deocamdată. Carevasăzică așa, zise ea, fără să pară În vreun fel vexată. Ea ar fi putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochii, dar nu puteam. De lângă mine, comandantul Horrall întrebă calm: — Russ, ce părere ai? Crezi că are vreo legătură cu uciderea fetei? — Slabe șanse, domnule comandant, răspunse Millard cu o voce îngroșată. Filmul a fost făcut în noiembrie și, din spusele Martilkovei, mexicanul nu pare să aibă înclinații criminale. Trebuie totuși să-l verificăm. Poate că individul i-a arătat filmul altcuiva și acelui altcineva i s-a pus pata pe Betty. Propun să... Lee trase un șut în scaunul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
denigreze, să mă vadă amestecată în povestea asta. A sunat și la poliție și le-a dat un pont despre La Verne’s. Fețele scrijelite sunt très à la geniala Martha - când e supărată, zgârie ca o pisică. Ceva din spusele ei nu-mi părea în regulă, dar nu-mi dădeam seama ce anume. — Martha ți-a spus toate astea? Madeleine își lustrui gheruțele roșii. — Când numele din agenda neagră au ajuns în ziare, am știut că Martha trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zona a fost numită, prin consens, „Robertson-Kudașvili”, deși au fost voci care - pe bună dreptate - au susținut că normal trebuia să se cheme „Kudașvili-Robertson”. La nici un an, zona respectivă a fost traversată de un echipaj francez care a confirmat cele spuse de primii doi. Apoi alți și alți temerari ai cuceririi spațiului au pătruns în astfel de teritorii stranii, ale căror fenomene nu au căpătat, cu toate încercările făcute, explicații plauzibile, coerente. Tot ceea ce s-a reușit a fost să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-i smulse căștile pilotului de pe cap, apoi urlă în microfon. Baza! Mă, baza! Aici „Romroyce ilevăn”! Răspundeți, mă, lăsați tablele! Gigi, Relule, care ești acolo! Răspundeți, c-avem un accident! În eter - aceleași zgomote nedeslușite. Dom’le, ăștia sunt inconștienți! spuse cu mirare Aciobăniței. Să vezi ce le fac la-ntoarcere! „Dac-o să ne mai întoarcem”, cobi un gând înfiorat în mintea albă a pilotului. — Tov. comandant, știți ce cred eu? Cred c-am nimerit într-un câmp de accelerație spontană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
eu n-am zis nimic, pentru că știam că acele vorbe îmi erau adresate mie. Într-o clipă, Meryt a înțeles și ea că tâmplarul vorbea cu mine și, chiar dacă eu nu zisesem nici un cuvânt, sunetul vocii lui și blândețea celor spuse mă atinseseră. Degetele mele, fără voia mea, au trasat conturul unei frunze albe ca laptele care era incrustată pe capac. - Asta vine de la o creatură a mării care trăiește departe în nord, a zis Benia, arătând în altă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
le-am spus bătrânilor ce se întâmplase. Ca să previn eventualele îndoieli, i-am luat „pe Domnul Andrei, pe Dominic și pe Călugărul să le arăt mormântul: „Să nu vă închipuiți cumva că mint”. Când ne-am întors, ei au confirmat spusele mele. Crezusem că odată cu moartea Bătrânului totul se va lămuri. Dar în aceeași zi am început să mă dumiresc că mă înșelasem. Azilul arăta ca un stup speriat, cuprins de panică. O îngrijorare ciudată, apăsătoare, coborî ca o ceață pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iar Henry Îl Întâlnise o singură dată, la Londra, la sfârșitul anilor ’70, dar la câțiva ani după aceea Îi trimisese În semn de hommage unul dintre eseurile sale despre Veneția, la care primise un răspuns amabil și măgulitor. Din spusele lui Gosse, care fusese mult mai apropiat de Symonds, acesta avea un mariaj nefericit cu o femeie de un puritanism sever, care dezaproba profund ținuta operei soțului său, pe care o privea ca fiind păgână, hiperestetizantă și prea tolerantă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În transă cu gândurile Într-un amestec de speranțe, temeri și reverii, fără a avea idee ce se petrecea În locul care Îl interesa cel mai mult pe lume. Abia după aceea reuși să pună cap la cap toată povestea, din spusele celorlalți participanți - Alexander și restul actorilor, prietenii prezenți În public și persoane pe care În momentul acela nu le cunoștea, pe care avea să le Întâlnească abia peste luni sau ani, sau ale căror amintiri aveau să Îi parvină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din Întreaga regiune aducând țesături fine, la care femeile lucraseră câte un an Întreg și În care trebuia Înfășurat trupul oricărui bărbat important, conform obiceiului de Înmormântare al locului. „I-au sărutat mâna unul câte unul, pe măsură ce intrau. Am notat spusele unuia dintre ei, care a venit și s-a aruncat În genunchi lângă Louis. Era un bătrân fără putere, pe care plânsul Îl Împiedica să vorbească. «Sunt un biet negru neștiutor. Alții sunt bogați și Îi pot aduce lui Tusitala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
telefon și mersei cu ea. Ne simțirăm bine. Vino, vreau să-ți prezint pe acel cineva. Alexandra, Irin, Irin, Alexandra. Alexandra, o fată cam de vârsta mea ne văzu de pe ringul de dans și veni înspre noi. Salut. Ce faci? spusei. Foarte bine. Am rugat-o pe Magda să mi te prezinte. Eu nu am mulți prieteni, și, cum te-am văzut cu acei tineri și cu Emilie... Îmi pare rău că a trebuit să plece. Și mie, însă mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu mai puteam să dorm și luând capotul pe mine mergeam sub cerul liber. Cumva, el știa că sunt acolo și venea și el. Să-mi țină de urât. Schimbam câteva vorbe în șoaptă, să nu ne audă nimeni, iar spusele noastre căpătau dintr-un foc un caracter sacru. Sau, dacă era întuneric, fără lună, Angi îmi spunea: Ți-e frică? Nu. Ești aici? întindeam mâna spre el. Da. Știi bine că voi fi lângă tine de câte ori vei avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Irin, rosti surprins. În voce i se citi reprimare, și un chef nebun de vorbă. Am coborât căci nu pot dormi. Înțeleg. Făcu o pauză, continuând apoi: Poate mâncarăm prea târziu. Cred că asta e. Câteva momente mai trecură până spuse: Te servesc cu ceva? Rom, te rog. Îndată. Îmi turnă în pahar. Soția mea.... Nu mă înțelege, înțelegi? Spune! Fără a se așeza, se apropie de scaunul meu, aplecându-se peste masă. Pur și simplu când îi intră ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca înainte. Irin.... Ia loc cu noi. Alice și cu mine luam prânzul. Alice, ea este Irin. Irin, ea este Alice. Încântată, spusei. De asemenea. Și, Irin, ce vei servi? Cartofi prăjiți, cașcaval pané și o Coca Cola, vă rog, spusei băiatului. Ca întotdeauna, îmi spuse Angi. Și, Irin, vrei să ne spui unde te-ai plimbat în acești ani? Irin a fost plecată trei ani, îi spuse Aliciei. Cred că voi lăsa acest subiect pe mai târziu. Nu făcui nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vorbește-mi: ce vrei de la mine? Se duc toate dracului cu viteză uimitoare, dar care-i problema ta, când asta mă priește doar pe mine? Ceea ce spune ea nu e numai stupid și ridicol, ci și tâmpit. Pentru că eu, contrar spuselor altora, chiar am nevoie de părerea celorlalți, ale căror sfaturi le urmez. Numai că na, nu întreb pe oricine. Da, am greșit, dar, la naiba, e numai vina ta; tu ai o responsabilitate! Prea târziu. Poți înțelege că există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Tehnologic, instituții ce-și au localurile prin apropiere. La aceste ore înaintate ale serii, părculețul devenea spațiu de adunare pentru cei mai fioroși bețivi ai Bucureștiului. Sugativele internaționale. Alcooliștii emeriți, ce și-ar fi băut și sângele. Iar, după propriile spuse, "ar fi infectat și penicilina", repezindu-și de aici incursiunile disperate asupra camerelor de gardă ale Spitalului Municipal, în încercarea lor disperată de a seca orice urmă de alcool până și din flaconașele de dezinfectante. Mai de grabă lăsîndu-se împușcați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i așa? Cu toate că sunt tatăl lor, mi-ai fi interzis să-i iau. Preț de câteva clipe, cei doi s-au uitat încruntați unul la celălalt, peste masă. Apoi Sofia a scos un sunet aspirat printre dinți, ca să demonstreze redundanța spuselor lui Luca. Femeia și-a îndreptat spatele, pe toată înălțimea sa de un metru și cincizeci și cinci de centimetri. Pieptul amplu îi tresălta din cauza senzației tangibile de nedreptate. După care Sofia și-a ridicat bărbia într-un gest sfidător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și găsească fericirea în altă parte. Asta e o chestie cu mult mai sexy decât să pândești prin colțuri întunecate și să plănuiești cum să te răzbuni pe fostul soț. Toate celelalte femei au tăcut, digerând, preț de câteva secunde, spusele Juliei. În sfârșit, Fiona a zis: —Ei, nu știu dacă e chiar așa. Ceea ce spui tu e foarte logic, dar dacă ai suferit din cauza cuiva, atunci proverbul ăla cu „răzbunarea e o mâncare bună când e rece“ sună reconfortant, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
independentă de cea a părinților - să plece în week-end-uri în alte orașe ca să asiste la meciuri de fotbal sau să doarmă peste noapte la prieteni - singurul motiv pe care cei doi soți îl aveau ca să rămână împreună se evaporase. După spusele lui David, Belinda fusese cea care deschisese discuția care dusese la grandiosul final, dar femeia descoperise în soțul ei un interlocutor entuziast, care fusese de acord cu propunerea despărțirii temporare, care să le ofere amândurora mai mult spațiu și timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
trebuit să fie o fântână, dar acum era secată. Virgil Jones încerca eroic să-și ascundă emoția puternică în spatele unei măști profesorale. — Foarte bine, spuse el. Aș putea începe prin a-ți reaminti propriile tale aventuri... și chiar nenorociri. După spusele tale, ai avut cel puțin una sau două experiențe care în mod normal ar putea fi considerate supranaturale. Acceptarea nemuririi, de exemplu. Mulți oameni ar numi asta vrăjitorie. Așa deci. Trebuie să accepți că lumea în care trăiai nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sale și scrâșnea din dinți în locul lui. Era o simplă, dar copleșitoare comandă dată sieși să supraviețuiască. Era uimit și un pic încântat de puterea voinței lui. In extremis veritas. ACOLO UNDE ESTE VOINȚĂ. Conștientizarea propriei voințe, a sensului celor spuse de Virgil, îi deveni limpede. Iată calea și scăparea lui dacă voința îi era destul de puternică. începu să exerseze. La prima încercare din podeaua acelui Loc crescu un trandafir. îNu se putea gândi încă la acel loc ca la pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]