6,333 matches
-
că a lipsit ceva în ideologia mai veche, ceva ce acum se petrece ca exercițiu ideologic primar: legitimarea culturală a statutului ideologiei ca funcție spirituală și (auto)întemeierea discursului de tip ideologic prin recursul la însușirile culturale încă o dată trebuie spus, "superioare" ale unei comunități, de aici faimosul fenomen al "imperialismului cultural". Însușirile culturale erau prezente, în formele mai vechi ale ideologiei, dar nu ele constituiau temeiul, ci doar cele "naturale". Lista lungă a simbolurilor nereflexive, precum și coincidența nominală dintre acestea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta de nuanță culturală, sau cultural-postmodernă etc. Dacă s-ar produce accidental un acord între ideologie și tăcere, atunci ideologia ar deveni act de reflexivitate, obiectul ei ar fi însăși identitatea de sens ontologic (a gândirii cu ființa, mai bine spus, a ființei unei comunități cu gândirea asupra acestei ființe, condiția sa fiind, acum, aceea filosofică). În felul acesta, ideologia s-ar delegitima sau chiar desființa pe sine: operațiile de timporizare secundă ar fi suspendate și s-ar ajunge astfel la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
non-judicativă să aibă mijloace de a o reface pentru înțelegere. Oricum, din toată această desfășurare de sensuri prin reducția judicativă a ieșit la iveală și gândul poate, de asemenea, și rostirea și făptuirea despre ceea ce nu este încă, mai bine spus, despre ceea ce nu este încă ființă, fiind, tocmai de aceea, ne-ființă. Însuși Parmenide "conceptualiza", cum știm, și ne-ființa alături de ființă. Dar sensul de ne-ființă nu ne poate reține, acum, pentru lămurire. Condițiile pe care le pretinde, pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiindcă "regula" aplicată gândirii, rostirii, făptuirii este înlăuntrizată de acestea. Și nu pare a fi deschisă o altă cale, dacă sensurile celor două aspecte ale regulii corespund sensurilor reducției judicative, deși oricând poate fi deschisă o altă cale. Din cele spuse putem înțelege că judicativul regulativ face parte din structura dictaturii judicativului, dar că aceasta nu-i acoperă întreaga sa potențialitate. Rămâne la adăpostul putinței sale de a fi exercițiul nonconstitutiv al judicativului. De fapt, dacă urmărim îndeaproape istoria logicii, a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la acesta. Filosoful german are dreptate, în măsura în care gândurile lui Aristotel legate de adevăr, enunț, fapt logic, ființare ("fapt real") etc. sunt "orizontalizate" fenomenologic. Dar la Aristotel funcționează și o înțelegere propriu-zis "naturală" a adevărului, după care acesta este corespondență. Altfel spus, în măsura în care Aristotel se referă la adevărul ca atare, la poziția sa de "existențial" (dependent, așadar, de Dasein), esența sa nu este corespondența. Dar dacă adevărul este luat ca o proprietate a judecății (a enunțului), așa cum găsim dovada și în Metafizica
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
elită. Îmi place să folosesc termenul de liceu, în realitate se numea școală Medie de 10 ani; copiasem modelul sovietic. Se renunțase la structura școlii românești stabilită de marele Spiru Haret și s-a copiat un model străin; mai bine spus ni s-a impus. Nu trebuie să ne mire, așa am fost noi, românii, din totdeauna. Acum am renunțat la structura învățământului academic bine gândită și conformă cu specificul național și am adoptat Programul Bologna; o catastrofă. Îmi amintesc cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu o anumită semnificație vitală, diferențiază speciile și chiar populațiile între ele în cadrul unei specii politipice. De aici putem deduce că, pentru a se menține în semiosferă, fiecare populație (specie) trebuie să ocupe o anumită nișă semiotică, sau mai bine spus, trebuie să-și creeze în evoluție o nișă semiotică. Semiosfera impune limitarea Umwelt-ului populației rezidente, în sensul că, pentru menținerea sa într-o anumită zonă a semiosferei, populația trebuie să-și contureze nișa semiotică, să stăpânească un set de semnale
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
plantelor medicinale. Evul mediu nu a adus multe acumulări, în schimb Renașterea a provocat un interes greu de imaginat în ceea ce privește cunoașterea lumii vii. Acest interes a fost dovedit atât de reprezentanții nobilimii cât și a oamenilor de rând, mai bine spus a intelectualilor. În 1583 Andreas Caesalpinus realizează un herbar cu peste 1500 de specii de plante, clasificate în funcție de structura florilor și a semințelor. Joseph Pitton de Tournefort îl depășește în mod impresionant realizând un herbar de peste 8000 de plante. După
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
totală împotriva oricărei infracțiuni la legile noastre, dar nu uitați că ea nu poate să vă imunizeze în caz de accident de circulație. Dacă vă este dragă viața, țineți seama de acest adevăr când vă aflați la volan!". Acestea fiind spuse, jandarmul m-a salutat militărește și mi-a urat noapte bună. Lecția primită într-o noapte înstelată la Bruxelles m-a însoțit pe toate șoselele pe unde am circulat și n-am uitat-o nici până în ziua de azi! De la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
se umplu de lacrimi. Îl strîng la piept și-l mîngîi. Mîine plec pentru un an din țară, în Cuba. Îl voi mai revedea? Capul familiei Un bărbat trebuie să fie bărbat, adică el este capul, sau și mai bine spus, el este cel care decide, care conduce, care face ce-i vor mușchii. Bineînțeles că nu despre ceea ce face la serviciu este vorba, ci despre mica celulă, familia sa, fundamentul existenței umane. Mulți sau multe se vor întreba, de ce dom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
licențiat în Arte teatrale, dar talent n-avea nici cît negru sub unghie. Nici prea studios nu puteai spune că este. Nu-i frumos să bîrfești, dar eu am convingerea că nici n-o fac. Dar, ce-i adevăr, trebuie spus așa cum este, chiar dacă unii, mai sensibili, îl cer servit după ce îl treci printr-un atelier de machiaj. Prin urmare, brutal spus, señor Héctor a trecut prin facultate cam cum a făcut-o colegul meu Ibănescu. Cine vrea amănunte o să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
transă încă un timp, surd și mut. Își revine și-i reproșez că nu mi-a spus nimic. Ba da, răspunde obosit. Judecă cele spuse și vei afla răspunsul. Ajung acasă pătruns de cele întîmplate. Întorc pe toate fețele cele spuse. Care dintre candidați a fost cam cîinos cu mine? Unde este virgula după NU, înainte sau după ?! Scot tot ce am primit din țară și citesc din nou. Nu dau peste nici un candidat care să-mi vrea binele sau răul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ținută șic, ca pe o alură cochetă, ca pe un semn distinctiv. Și mai ales nu ți-o pui la butonieră, pentru a i depuncta pe cei din jur, vinovați, în bloc, de inautenticitate, neînțelegere, lipsă de anvergură morală. Trebuie spus, de asemenea, că „a-ți dori să realizezi ceva valoros“ nu e neapărat un viciu sufletesc. Nu poți refuza orice formă de participare la viața comunitară, nu poți evacua orice proiecție ideală, orice aspirație, orice preocupare pentru reușita personală și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
grijă ca cetățeanul să nu trebuiască să facă neîncetat recurs la demnitate pentru a supraviețui, sau pentru a-și salva sufletul. Statul de drept protejează demnitatea omului, statul totalitar o biciuiește, o isterizează, o împinge spre propria ei limită. Trebuie spus, pe de altă parte, că există anumite riscuri și de partea cea bună. Dacă statul totalitar condamnă libertatea la ecorșeu, statul de drept încurajează la somnolență. În condiții de confort deplin și de solidă protecție socială și juri dică, nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
interioară. Se preferă solidarității înregimentarea. Și se definește loialitatea drept supu nere oarbă. În plan teologic, nu există comunitate și comuniune (adică „praznic“ cu tăierea vițelului celui gras) decât în corelație cu recuperarea unei transgresiuni, cu învierea unui mort. Altfel spus, alinierea - îndeobște mută, inexpresivă, previzibilă - are nevoie, din când în când, de volubilitatea oii rătăcite. Virtutea e statuară, cu riscul de a fi împietrire. Păcatul e epic, cu riscul de a cădea în derizoriu și anecdotic. Fratele fiului risipitor e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
s-a procedat îi garantează petiționarului dreptatea de netăgăduit și blândețea Maiestății Voastre. O. Chestiunile ilustrate până aici și care se referă la raporturile dintre persoana subsemnatului și serviciile aduse, deloc ordinare și al căror caracter se distinge din cele spuse; la situația Bucovinei în relație cu țările înconjurătoare; la făgăduielile Maiestății Sale, care îi garantau cele mai frumoase perspective de viitor; la incidentele care au preschimbat totul în suferință și disperare și la situația sa tristă de atunci, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
artificiu și închegare omenească”. Acest contrast orientează gîndirea lui Montaigne în două direcții. Sălbaticii din Brazilia - sau, cum îi numește el, „canibalii mei” - îl fac să-și pună problema condițiilor minime necesare pentru ca viața în societate să fie posibilă, altfel spus : care este natura legăturii sociale ? Găsim schițe de răspuns răspîndite în paginile Eseurilor, dar este clar înainte de toate că, formulînd problema, Montaigne pune bazele pe care Hobbes, Locke, Rousseau vor clădi toată filozofia politică a secolelor al XVII-lea și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care, în cel mai economic mod ce se poate concepe, reunește cele trei tipuri de raporturi familiale necesare pentru ca o structură de rudenie să existe, adică o relație de consangvinitate, o relație de alianță și o relație de filiație. Altfel spus, o relație de la frate la soră, o relație de la soț la soție și o relație de la părinți la copii. Tocmai această structură, care devenise greu vizibilă deoarece fusese înghițită de complexitatea societăților moderne, a fost făcută din nou actuală de către
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
același timp mai mult decât răspânditul lut. Inutil să adaug că pentru noi, cu oarecari rădăcini mediteraneene pe lângă aceea autohtonă, lutul mai Înseamnă ceva: În el, adică În strachină, respectiv ulcică, se Întâlnesc cel mai fericit sarmalele și vinul. Altfel spus, vița se Întregește. Încununat cu iederă, cu o cupă În mână, dar și cu un toiag Încunumat cu un con de pin, vița a creat un zeu: al vinului, nu al bețivului, căci antichitatea acoperea cu magic, cu sacru adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar parazitismul, În genere, nu e cumva o unealtă a Naturii care, „altoind“ un oaspete, face ca În același loc să trăiască nu doar unul, gazda, ci doi, fiecare cu genomul, felul lui adică, Într’un cuvânt, biodiversitate? Sau, altfel spus, o șansă În plus pentru evoluție, condiția perpetuării vieții cu V mare? Oricum, vâscul e frumos și vesel. O picătură de culoare pe albul chiciurei și cenușiul copacului desfrunzit. „Radioalmanah“, 13 decembrie 1997, ora 18,46 21. Ștefan E sâmbătă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceva, poate În alt plan, dar Încă mai frumos; sau pentru a-și slava viitoarea progenitură. À propos: cândva, În copilărie, am văzut un fluture „cap de mort“ fixat Într’un ac: peste noapte lăsase acolo, pe scândurică, ponta. Altfel spus, viața trebuie să continue, măcar prin urmași... În primăvara ce vine, printre flori, fluturii ne vor Încânta privirea cu culorile aripioarelor lor. Dar ei vor percepe această lume ca cenușie, căci ochii lor nu posedă celulele conice - proprii animalelor superioare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mi-a șoptit la ureche subiectul, spun eu cinic. Peste milenii s’au reunit cele două conotații: protecția și podoaba. Așa că trec repede peste „discreția“ masculină, care acceptă totuși o fundă la panglica pălăriei, pentru ca să apreciez adevărata discreție, mai altfel spus șiretenie - e o laudă! - feminină care-și ascunde ochii sub accesoriul numit voaletă, pentru a privi lumea nestingherită, dar și pentru a trezi Întrebări celor care caută să-i Întâlnească sau pătrundă. Așa și așa, pălăria este o răscolire și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apă ca’n Mediterana, sau mult dar slab ca’n nord la noi? Mai mult, de ce să nu fie sigur de conservare când, scos din beciul obârșiei lui, e hurducat pe drumuri pentru a fi vândut? Să-l tehnologizăm, altfel spus, să-l Întărim. Iar aici putem fi de acord cu Natura sau nu, după cum e Însăși societatea. Dacii - lăudați de gotul Jordanes pentru viața lor În acord cu Natura - lăsau butoiul cu vin la cheremul gerului aceluiași loc: ceea ce nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rodul; și eu bineînțeles, la vânătoare... Că treaba se face cu mult mai Încet decât am spus-o acum nu infirmă scenariul, dar e pentru că omul se opune, investind energie, adică negentropia, ordinea smulsă din zid de acele vietăți. Altfel spus, libertatea se obține numai luptând. Dar asta presupune abolirea oricărei alte activități, la fel de necesare vieții, fapt posibil doar pe termen scurt: cât ține o revoluție, saltul calitativ propriu-zis. Între două salturi calitative, e viață, adică o libertate limitată de constituții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci pisica nu mănâncă, adică nu poate folosi altceva. Decât carnea - atenție! - proaspătă, mai precis vie, ca vânător ce este. À propos: arabii au o vorbă: „dacă pisica mănâncă, ia și tu; dacă o face câinele nu e sigur“. Altfel spus, pisica nu mănâncă alterat, precum câinele, descendent din hoitarul șacal. Dar pisica nu mănâncă orice carne, chiar Încă vie. Precum noi, oamenii, cu al 6-lea simț abolit de rațiune, de știința care spune că tot ce mișună În jur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]