7,161 matches
-
Doar că Natura, fără naștere și implicit moarte, nu știe decât de o singură flăcăruie; transmisă ca o ștafetă, din aproape În aproape: evoluția, adică dumnezeirea... „Radioalmanah“, 5 iunie 1998, ora 17,01 29. Cu pălăria pe ceafă Dacă demult strămoșii Încă necuvântători nu s’ar fi ridicat În două labe, n’aveam astăzi sămânță de vorbă; dacă voi fi fost... Sumețindu-și astfel capul, extrema negentropică a trupului, În antiteză cu entropia celeilalte, Îndreptate rușinos spre pământ - și prin negentropie Înțeleg
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu atât ca mâncare cât iubire. Sau, pentru că bruma se așează pe frunze, Încă vrezi ori dimpotrivă, complementarul roșcat, nu pe vreo blană. Dar ocolesc capcana, aceea că planta chiar are apă, adică sevă, În loc de sânge deși, prin vechiul ei strămoș, Euglena, ar fi putut alege drumul animalului. Și totuși sunt plante care au sânge, mai precis hemoglobină, mai concret Încă, leghemoglobină, cu care ele, mazărea, fasolea, bobul, soia, trifoiul, ca și lucerna, ademenesc bacteriile fixatoare de azot să locuiască În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rozătoarele fiind cele mai vechi, care se raportau la dinozauri precum la noi „taracanii“ - gândacii de bucătărie... Ioc enigmă; s’o caut În altă parte, dând Îndărăt pretextul, ca să-mi pot face de cap după feleșag. Ce-o fi simțit strămoșul nostru căzând din copac spre Încă enigmaticul pământ? Doar că i s’a rupt coada. În sânge avea Însă o poveste similară: cu un pește aruncat din cunoscuta mare pe necunoscutul, enigmaticul uscat; acela s’a descurcat și, câteva sute
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebuit, Întru apariție, tot doar o sută de milioane de ani. Mai rămâneau trei sute, din care una pentru a transforma reptila În mamifer, care se pregătește Îndelung pentru ultimul salt calitativ, materializarea rațiunii. Acum 20 de milioane de ani apar strămoșii direcți ai omului, acum 8 milioane Începe hominizarea, acum două-trei milioane de ani apare un om adevărat, acela de Neanderthal. Natura se grăbește și, acum doar 25-40 de mii de ani, Îl Înlocuiește cu omul actual, de Cro Magnon. Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În fond, televizorul doar a Înlocuit gradenele circului roman, iar cuptorul cu microunde, dar dublat de o industrie de semipreparate, vechea cuhne. Scriem la fel de repede pe calculator, precum cronicarii pe hârtie. Și gândim, dreptu-i În alte coordonate, la fel ca strămoșii noștri din neolitic. Ne aflăm Într’o mlaștină - iertare pentru comparația atât de neelegantă cu Natura -, În care ne afundăm cu cât ne zbatem mai tare. Instinctul de conservare a speciei ne spune că, deși putem, nu trebuie să plusăm
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fel e și castorul sau mult mai primitivul coral. Dar e singurul care se crede demiurg, adică creator de lume pe Înțelesul comun, dar lucrător - ourgos - asupra lumilor, cum e realitatea semantică. Sătul de atâtea urgii, nu orgii, precum ge-ourgos, strămoșul lingvistic al lui George, mai pe românește Gheorghe, lucrătorul pământului, metal-ourg, à propos de metalul În genere, sider-ourg, à propos de ultimul -istoricește - metal folosit, fierul, sătul de urgii deci, omul s’a atașat de ceva nou, poate mai subtil
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de la proprietatea asupra semenului, la aceea asupra lucrurilor, apoi a ideilor... Revin: Dacă (foștii) proprietari vor - astăzi - (doar) păduri, ce-ar fi dacă ar cere, În numele aceleiași sacrosancte proprietăți, restitutio in integrum spun ei, și sclavii pe care Îi aveau strămoșii lor de acum 2000 de ani? Presupunând că le sunt urmași adevărați, adică genetic și nu falși, adică prin cumpărare. Sau - și mă gândesc la o epocă trecută - printr’o judecată nedreaptă. Pe care o plătesc cu viața câțiva arbori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
știi să Îngăimi ceva pe englezește - vezi, eu, pisica românească, mă Înțeleg de-a dreptul cu cea englezească - spune-i asta lui Green-peace. - Da, Moti. Îl voi Întreba ce Înseamnă „pacea verde“, câtă vreme substantivul pace nu admite adjectiv. Pentru că strămoșii mei au simțit pe pielea lor o alta: pacea romană... „Meridian“, 10 noiembrie 2000 8. „Colegialitate“ Povestea spune că odată dracu’ s’a transformat În șoarece, În care chip l’a Înghițit pisica. De atunci, ochii ei luminează, iar uneori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
același imperial Iulian. Și ați ajuns să vă bateți joc de cele mai dragi ființe, Încătușându-le, tulburându-le evoluția prin mulțimea de parastase, pomeniri și alte alea. În antiteză - știu că-ți place nespus cuvântul ăsta - prin sacrificiile aduse strămoșului, păgânul Îi oferea - dacă vrei - energie Întru evoluție, dar neștirbindu-i libertatea. Și așa, dacă vrei să-i mulțumești mamei tale, limiteazăte la aprinderea unei lumânări, oferindu-i, transcendentalizat, părticica din Soare fixată În ceară. - Mulțam pentru sfat. Mai ales
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
momentul cel mai sărac În negentropie, adică energie liberă al anului. Dar sunt și eu, un exportator de negentropie, care să compensez. Și am nevoie de ceva care s’o absoarbă. Bine Moti, dar nu uita că pe vremea când strămoșii mei sanctificau bradul tu nu erai pe aici. Cel mult Îți făceai bagajele, sătul de atâta negentropie emanată de papirusul Deltei Nilului. Pentru egipteni, care și ei adorau Soarele, sursa vieții, momentul solstițiului nu era o problemă, cu bogăția de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încerc să stimulez lauda, renunțând la discreția-mi proverbială. Cum mă cheamă, știți. După cum și că sunt un motan negru - de tot - deși pisicile mi-au scos câțiva peri albi... De albit n’o s’o fac niciodată; cel mult strămoșul - unul din mai mulți - concurentului meu canin, lupul, care o face de-al binelea. Dacă apucă. Cum pot fi totuși recunoscut? După vârtejul de pe năsuc, din stânga... și după codița, oleacă strâmbă, tot spre stânga... O asimetrie deci, dar spune Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mult când sunt „de streașină“. Și vă pun pe gânduri dacă le raportați la cele trei kilograme ale pisicii care-și câștigă cinstit existența. 1% deci, sunt creier. „Omul e doi și ceva“, rânjește satisfăcut Cristi. Dar Îi amintesc de strămoșul lui arheantropul, acela care a pășit peste Rubiconul cerebral, devenind om. Păi Rubiconul e raportul dintre cele 700 de grame de creier ale aceluia și cele 70 de kilograme; tot 1%! Iarăși recunosc cu modestie că eu Încep „umanizarea“ regnului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Am spus „regret“? Nici chiar așa. Am ajutat și eu, pisica, la vânat, dar pe egipteni... El, câinele, nu a ascuns de voi nimic. Nici prolificitatea - firească - nici agresivitatea, nici feleșagul de a se aduna În haită, ca vărul sau strămoșul lup. Unele nu vă deranjau - În fond de surplusul numeric se Îngrijea Natura, ca și de al vostru -, altele chiar vă conveneau - pentru pază sau asmuțirea Împotriva vecinului. Alt caracter - obediența - v’a convenit de asemenea: poate fi dresat... Păcat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din restul acoperit cu pielea; Zeus a ales, evident, grămada mare... Oricum, câinele proaspăt adoptat a intrat În sălașul omului. Deja În așezarea de la Cernavodă, de acum 5 milenii, el Își lasă oasele, dreptu-i cam ciuntite, semn să ai noștri strămoși procedau cu el precum chinezii, dar și excrementele, semn că el nu era vânat, ci hălăduia printre colibe. Carnea de câine nu e atât de competitivă; mai ales că nici nu-și vinde pielea cu una cu două, și-și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iar sfărâmăturile au umplut spațiul gol dinăuntru. Priviți la șantierele voastre, unde nu puteți vedea construcția de molozul din jur... Cu mine la prova iuților corăbii, grecii au dus ideea jur-Împrejurul Mediteranei, ba chiar și al Pontului Euxin, inspirându-vă strămoșii daci care construiau Sarmizegetusa. Că aceștia au adăugat o armătură din lemn, că romanii au adăugat sfărâmăturilor ciment, tot zid elenistic a rămas și tot prietenos pentru Natură. Zidul mai făcea ceva: Limita spațiul antropizat, poluat de om, la interior
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
valorificând astfel tot ce se poate din vânatul obținut cu atâta trudă, ci „serviți“ esențe: Începând cu semințele, continuând cu ouăle și sfârșind cu icrele. Esență? E ceea ce o ființă oarecare menește viitorului speciei ei. Și aduceți-vă aminte de strămoșii romani, care se delectau nu cu un păun ci cu limbile câtorva sute, doar pentru a le lepăda deîndată În vomarium, În așteptarea altei delicatese menite doar gâdilării papilelor gustative... Voi nu beți apă, ca mine și ca toate animalele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dinainte - ce existență banală aveți: vă nașteți, creșteți, vă reproduceți și apoi veniți la mine. Timp În care vă hrăniți, vizitați locul unde și Împăratul umblă pe jos și - uneori - munciți. Tot datorită mie, acela care l’a Împins pe strămoșul vostru spre pedeapsă: izgonirea din rai... V’aș mai da o mână de ajutor. Iată: banalitate este ceea ce cunoști; mai departe e tentația fructului oprit, mai degrabă negustat, adică necunoscut. Ca, de pildă, mai toate tainele Naturii. Cât mă privește
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
infinitul de stat În smoală - să detalieze. Dar acum vă ispitesc: Vă dați seama ce viață banală duce „ăla“, căci le știe pe toate? Dacă o duce, știind și că banalitatea e de fapt moarte. Vă ispitesc iarăși: Ferice de strămoșii voștri pe vremea când erau În rai și nu știau nimic; nici măcar unul de altul: Totul era banal. Dar și neferice când, la sfatul meu, au mușcat din mărul cunoașterii: Apărea ceva nou. Un soi de moarte, adică somnul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că aluzia la Barnovschi cade la rădăcina zidului vechiului meu demers chiar dacă, În intenția mea, nutrește pretenția de a deveni material refolosibil Întru Înălțarea pe mai departe a unui zid drept. Pretenție deșartă, după cum nici acei dinozauri n’au devenit strămoși pentru mamifere, acelea care le erau deja contemporane... Să fiu și cinic, dar obligat de aceeași bază, aceea a istoriei naturale. Evoluția, indiferent unde se petrece, lasă În urmă victime, Întotdeauna nevinovate dar utile. Dar acestea, generate de eroarea care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
evaluate, atâta cât mă pricep eu, altă/alte dăți. „Meridian“, 29 iulie 2002, ora 12,15 5. N’ai un foc? Vechii chinezi erau amatori de antiteze. Împărțind tot ce-i Înconjura În două, Yin și Yang. Las’ că și strămoșii noștri au pus la originea lumii două antiteze, Fărtatul și Nefărtatul. Chinezii au asociat lui Yin principiul Între altele feminin apa, iar masculinului Yang focul; Luna, respectiv Soarele; argintul, respectiv aurul, dar cu asta au dat cu oiștea’n gard
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avidă de energie, Focul nu poate fi decât sfânt. Motiv pentru care românul tradițional nu arde gunoaie, după cum nici nu le aruncă Înspre quintesența energiei, adică spre Soare. Iar „casa“ focului, cuptorul, nu trebuie dărâmată chiar dacă casa omului este... Că strămoșii au folosit focul pentru a se descotorosi de morți, că o mai fac Încă alții, precum indienii, e o altă poveste, pe care o justific cu mine Însumi: Îmi doresc să merit această cinste. Dar care poveste e inventată de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care acesta i-o dă atunci când ciobanul trece oaia prin foc... Desigur, noi suntem pragmatici, găsind tuturor lucrurilor, fie ele chiar Elemente, un rost În a ne sluji Întru lux, detronându-le din hieraticul În care le-au Înălțat strămoșii. Apa a irigat Pământul, devenind agricultură. Apa și Aerul ne călătoresc, iar Eterul ne duce vorbele. Focul, adică energia, a fost aflat pretutindeni: de la Soare până la atom și extras din același pretutindeni. Împământenit, adică explicat, modelat, măsurat. Copiat chiar, căci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
peste maluri, nedovedind s-o care Îndărăt În Ocean. Deh! bietele râuri au fost “croite” pe vremea pădurii... Aha! Tăind pădurea, am dat apă la moară circuitului larg al apei. Atât de larg Încât ploaia blândă dar frecventă din vremea strămoșilor devine potopul dintre secete de luni la rând, care mână la vale dealuri, case, recolte, animale și... oameni. Deh! E vorba de un soi de bumerang, dar care nu se Întoarce În capul cui l’a aruncat, ci În cel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mi-ar fi plăcut mai mult, nu numai mie dar și multora cu mult mai celebri, Dacia; și dacă s’ar fi păstrat amintirea acelei zile când, acum aproape 21 de secole, Burebista și-a desăvârșit lucrarea de unire a strămoșilor voștri, precum Roma are un 21 aprilie, vreme În care niciuna din țările Europei de astăzi nu exista nici măcar in nuce. Poate Roma? Nicidecum, căci pe atunci ea tocmai părăsise ideea de stat național În favoarea imperiului, ba Începuse deznaționalizarea, mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar dacă, mai Înainte de a fi definitorii, s’au născut, cu vigoarea potențialității... Și, cu flinta astfel Încărcată, să parcurgem istoria, Începând cu Roma deși, cu puțină imaginație, totul poate fi dat Înapoi până În epoca de piatră, chiar mai Înapoi, când strămoșii s’au certat cu verișorii simieni, coborând din copac, dar Într’o hoardă. Și tot hoardă am rămas, chiar dacă astăzi respectând o constituție... Păi Roma a Înghițit, uniformizând, o pluralitate de popoare. Negentropia pluralității a devenit entropia unicului, o degradare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]