6,881 matches
-
era dacă ar fi trebuit să-mi fie teamă sau să mă bucur că ele mă recunoșteau drept regină. Era oare legătura dintre mine și ele un privilegiu sau un blestem ? iată ce aș fi vrut să știu. În orele tăcute ale amiezii, când trebuia musai să dorm o oră ca să-i mulțumesc pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, În afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care Îl descopeream mirată urmărind jocul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a lăsat Îndeajuns timp liber pentru scris, jurnalistică, pictură și tot ceea ce mă interesa cu adevărat. Prima oară l-am remarcat pe Ducu În ultimul an de facultate, căutând cu disperare un curs care Îmi lipsea. Ducu era un tip tăcut, ușor supraponderal, cu pistrui, cu vârfurile urechilor roșii și cu părul negru, ondulat. Nimeni nu vorbea cu el, și el nu vorbea cu nimeni. Eram În preajma sesiunii, Îmi Începusem sezonul de vânătoare de cursuri, ca greierele În pragul toamnei. S-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid vechi și umed ca să ne sărutăm În voie, pentru ca apoi să ne continuăm plimbarea hipnotică, suspendată În timp. odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cerul Înalt și albastru. Parfumul florilor de mai Încă plutea În aer, amestecându-se cu cel al cămĂșii lui albe, care difuza discret prin țesătura subțire mirosul amețitor al corpului lui. Ne-am aprins câte o țigară și am fumat tăcuți, privind oglinda verzuie a lacului, apoi am Început să ne sărutăm. Dar sărutul avea un gust ciudat, verde. m-am smuls din brațele lui și l-am privit atentă. Am simțit un fel de Îngustare pe dinăuntru, ca și cum timpul Însuși
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fie Într-un ceas bun ! Parcă m-ai compătimi... observă André. — Eu unul m-am ars o dată și nu Îmi mai trebuie bătĂi de cap. iubirea mea eternă - și aici roberto arătĂ spre mine - știe povestea. Am Încuviințat din cap, tăcută. Da, știam povestea, avusese grijă să mi-o verse În poală Încă din prima seară când ieșisem cu el după serviciu. Eram frânți de oboseală amândoi - eu eram pe urmele unui faliment care se lăsase cu cântec, iar el abia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mea. — Vrei să mă omori ? Atunci ce mai aștepți ? Ce te oprește ? omoară-mă mai repede să terminăm odată ! — regulile le fac eu, ai Înțeles ? se răsti el. — Vrei să mă torturezi mai Întâi ? Ești și sadic ? ivan a rămas tăcut. S-au scurs așa câteva clipe sau poate câteva ore. Așteptarea mi s-a părut infinit de lungă. Frigul și nevoia de a urina au Început să mă Încolțească, cu toate acestea am Încercat să stau cât mai liniștită, ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
era dacă ar fi trebuit să-mi fie teamă sau să mă bucur că ele mă recunoșteau drept regină. Era oare legătura dintre mine și ele un privilegiu sau un blestem ? Iată ce aș fi vrut să știu. În orele tăcute ale amiezii, când trebuia musai să dorm o oră ca să-i mulțumesc pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, în afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care îl descopeream mirată urmărind jocul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a lăsat îndeajuns timp liber pentru scris, jurnalistică, pictură și tot ceea ce mă interesa cu adevărat. Prima oară l-am remarcat pe Ducu în ultimul an de facultate, căutând cu disperare un curs care îmi lipsea. Ducu era un tip tăcut, ușor supraponderal, cu pistrui, cu vârfurile urechilor roșii și cu părul negru, ondulat. Nimeni nu vorbea cu el, și el nu vorbea cu nimeni. Eram în preajma sesiunii, îmi începusem sezonul de vânătoare de cursuri, ca greierele în pragul toamnei. S-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid vechi și umed ca să ne sărutăm în voie, pentru ca apoi să ne continuăm plimbarea hipnotică, suspendată în timp. Odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cerul înalt și albastru. Parfumul florilor de mai încă plutea în aer, amestecându-se cu cel al cămășii lui albe, care difuza discret prin țesătura subțire mirosul amețitor al corpului lui. Ne-am aprins câte o țigară și am fumat tăcuți, privind oglinda verzuie a lacului, apoi am început să ne sărutăm. Dar sărutul avea un gust ciudat, verde. M-am smuls din brațele lui și l-am privit atentă. Am simțit un fel de îngustare pe dinăuntru, ca și cum timpul însuși
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fie într-un ceas bun ! Parcă m-ai compătimi... observă André. — Eu unul m-am ars o dată și nu îmi mai trebuie bătăi de cap. Iubirea mea eternă - și aici roberto arătă spre mine - știe povestea. Am încuviințat din cap, tăcută. Da, știam povestea, avusese grijă să mi-o verse în poală încă din prima seară când ieșisem cu el după serviciu. Eram frânți de oboseală amândoi - eu eram pe urmele unui faliment care se lăsase cu cântec, iar el abia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mea. — Vrei să mă omori ? Atunci ce mai aștepți ? Ce te oprește ? Omoară-mă mai repede să terminăm odată ! — Regulile le fac eu, ai înțeles ? ! se răsti el. — Vrei să mă torturezi mai întâi ? Ești și sadic ? Ivan a rămas tăcut. S-au scurs așa câteva clipe sau poate câteva ore. Așteptarea mi s-a părut infinit de lungă. Frigul și nevoia de a urina au început să mă încolțească, cu toate acestea am încercat să stau cât mai liniștită, ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de un picior. Îl Îndemnă, totodată, pe tânărul Dan:ia-l și tu, de celălalt picior, și, să-l aruncăm În râu. Îl aruncară. Olovinaru puse ștergătoarele. Urcă la volan. Tânărul Dan urcase deja. Porniră, prin Întunecimea ploii. Mergeau Încet. Tăcuți. Înfricoșați. Acum, ce-o să facem?, Întrebă Dan. Păi, ce să facem? N-o să facem nimic. O să tăcem, și atâta tot! Nu nea văzut nimeni, În afară de șuvoaiele ploii. Și omul?, Întrebă, băiatul. Omul?, Îi răspunse, printr-o Întrebare, cel de la volan
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a adormit <vik47>: și tu, nimic? <maya>: m-am prefăcut că e ok. Nu e greu... <maya>: cînd am văzut că nu-i pasă <vik47>: mda <maya>: dimineață am mîncat prinzul cu ceilalți <maya>: ea a întrebat de ce sunt așa tăcută <maya>: și el a răspuns: e bilbiita <maya>: au pufnit toți trei în ris... <vik47>: <maya>: apoi el a plecat la o intilnire <maya>: pe mine m-a trimis acasă, nu vroia să se vadă cu cine umblă el <vik47
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dacă mai multe persoane au fost puse În fața aceleiași situații sau Întîmplări neplăcute, oamenii aceia nu reacționau toți la fel, ci fiecare În felul lui: unii deveneau triști, abătuți, alții plîngeau, alții se agitau, deveneau violenți, alții dimpotrivă, rămîneau foarte tăcuți, sau indiferenți, sau chiar Îi cuprindea un rîs isteric. Dacă situația era aceeași pentru toți, de ce fiecare se manifesta În alt mod? Hai să ne mai amintim și altceva: mai spuneam că dacă oamenii sînt nevoiți să suporte des situații
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
hîrjoană copilărească. Aș fi vrut să rămîn cît mai multă vreme dominat de liniștea și frumusețea de neegalat a naturii neatinse de mîna omului și mă pregăteam să fac o vizită prietenei mele care mă primea oricînd și-mi asculta tăcută gîndurile, sub plopii din colțul meu de pădure Închipuită pe aleea lăturalnică din parc. Numai că m-a Întors din drum cerul care a Început să se acopere dintrodată de nori negri, anunțînd o binevenită ploaie care avea să mai
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
ce trebuie să cunoașteți, continuă doctorul să-i vorbească, în timp ce o conduse atent și o invită să se așeze pe singurul scaun existent în salon. Doctorul Emilian Grigore și asistenta Ofelia au profitat de acest moment și s-au retras tăcuți și neauziți, ieșind din salon. Iuliana a avut un gest de respingere a invitației, dar simțea nevoia să se liniștească. Își simțea trupul greu și obosit, iar în cap avea senzația că este un vacarm greu de suportat. A observat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dar... lasă să vorbim altădată despre asta. Te rog frumos! De acord! Îmi cer scuze dacă te-am deranjat! Iuliana nu răspunse. Privea în jos, părând că-și numără pașii, îngândurată, iar el i-a respectat tăcerea. Așa au mers, tăcuți, până în parcare și, mai apoi, în timpul deplasării cu autoturismul. Amândoi meditau, fără să știe, la aceleași probleme, încercând să descopere soluții acceptabile. Când au ajuns aproape de blocul în care locuia, ea a oftat lung. L-a privit la fel de lung și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
doamnă! Să își asigure liniștea familiei cu cine vrea, dar nu cu mine”, se înverșună Eugen cu teamă să nu scape cumva vreun cuvânt despre această nedorită întâmplare. Conversația s-a prelungit câteva zeci de minute, timp în care Iustin, tăcut, își făcea de lucru desenând cercuri imaginare pe stofa ce acoperea fotoliul. Pentru că era deja ora unu din noapte, Eugen și mama sa au mulțumit pentru primire și acordul de căsătorie, și-au luat rămas bun călduros și s-au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
asiști? - Dacă-mi este permis, cu siguranță, da! răspunse Eugen bucuros. Mulțumesc mult pentru invitație! În salonul destinat consultațiilor, exista aparatură tehnică modernă destinată investigațiilor și consultațiilor oftalmologice. Retrasă în apropierea ușii de acces, încărcată de puternice emoții, Iuliana privea tăcută și sfioasă toate acele aparate și dispozitive pe care nu le văzuse în clinicile la care fusese, cândva, examinat fratele său la Craiova. Sub privirea atentă a asistentei Mariana Neacșu, alte două asistente pregătiseră tot ceea ce era necesar și îl
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trebuie să rămîi calm”, spune ea. sunt, răspunde el. „Și nu uita că nu trebuie să întîrzii la birou” îl avertizează. nu uit, spune el. „o fi vreun incendiu” își mai dă cu părerea Vocea. Un incendiu ? „Da, un incendiu tăcut.” Deocamdată ce îl interesează pe X este să identifice originea sunetului sîcîitor. Bate la ușa gardianului. — Domnule Busbib... „Cred că poți să intri liniștit” îi spune Vocea. asta și face. Intră liniștit. Deschide ușa și intră liniștit în loja portarului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
eșuat într-un cartier de imobile vechi, dar fără mare prestanță. Un cartier greu de definit, nici burghez dar nici popular, cu puțină lume pe străzi, mai mult bătrîni plimbîndu și cîinii și trecători incerți grăbiți să dispară după uși tăcute. îl rog pe cititor să mă ierte, nu vreau să dau mai multe detalii pentru localizarea geografică a acestui cartier întrucît Cafeneaua Timizilor este un loc fragil și n-ar rezista în fața unei invazii de turiști sau de curioși... reiau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
computer. în sfîrșit, ceva ce funcționează. X își redactează raportul așteptînd să fie chemat dintr-un moment în altul la reuniunea de la ora 11. nimeni nu-l cheamă însă nicăieri. X așteaptă să sune telefonul, măcar o dată, dar telefonul rămîne tăcut. De altfel niciun telefon nu sună nicăieri în clădire. Faxul rămîne și el mut. La ora 11 și două minute X decide să-i facă o vizită șefului. în biroul secretarei - nimeni. (X simte o ciudată satisfacție în suflet, ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prinse soluția din zbor. — Da, suntem în pană de motor. — Și ce facem ? — nimic, așteptăm. — n-o să ne fie frig ? — nu, am pături în mașină. Cinci minute mai tîrziu Betty descoperea, lipită de Ken, că deșertul nu era de loc tăcut. Din cînd în cînd de afară se auzeau tot felul de țipete și chiar serii lungi de bufnituri ca și cum s-ar fi prăbușit niște faleze. — De ce urlă toată lumea afară, Ken ? — nu urlă. Cîntă. — Cine cîntă ? — Dunele. — așa cîntă dunele ? — așa
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe peron doamne cu rochii lungi și pălării spumoase, iar apoi intrînd cu ele în holul de marmură al Casei monteoru și urcînd cu ele la etaj în salonul prevăzut pentru recepții. Fostul palat devenit „Casa scriitorilor” era un martor tăcut al unei epoci galante și mondene, al unei perioade cînd românia se occidentaliza și se democratiza, cînd se simțea mai puțin la est și mai aproape de Paris și de de europa. La 20 de ani, sosit la București pentru a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]