5,450 matches
-
S-a uitat. A căutat. A intrat în mai multe clădiri ale orașului. Și nu s-a lăsat până ce n-a dat de-o construcție adecvată, în care, într-o zi, să poată izbândi să-și vadă materializată ideea sa tainică și curată, de-o unică noblețe și frumusețe. Singura clădire mare, frumoasă, încăpătoare, luminoasă și elegantă, cu două etaje, cu un balcon somptuos, cu linii arhitecturale clasice, specifice epocii moderne, o construcție așezată departe de zgomotul străzilor aglomerate, plasată într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
întâmplat, mai departe... Maestrul se uita când la noi, când la ea. Și părea jenat, încurcat. Rușinat. Se înțelegea că doamna a divulgat o anumită chestiune intimă. S-a foit puțin în fotoliul pe care stătea. A zâmbit unui gând tainic, ascuns. A scos din geanta pe care o avea lângă scaun, o sticluță bondoacă de Teacher's. Și, cerându-ne câteva păhărele, a turnat în ele din licoarea chihlimbarie. Și, într-un târziu, după ce-a ridicat păhăruțul și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al Kominternului, Radek, discuta în mare secret, cu reprezentanți ai Marelui Stat Major al Republicii de la Weimar, încă din 1920, problema împărțirii și lichidării Poloniei... S-a așternut iarăși o tăcere care ne stingherea și ne strângea ca o menghină tainică, nevăzută. Am luat în mână paharul și-am sorbit ceea ce mai rămăsese în el. Bătrânul Stransky mi-a imitat gestul, a plesnit din buze, scoțând un fel de "oh" nu pricepeam dacă e pentru picăturile sorbite ori pentru datele statistice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de băț, de-aproape, de la Chișoda, dintr-un sat. Însă, vin aproape duminică de duminică aici. Îmi place slujba de la Catedrală. Și Chișoda e un fel de suburbie a Timișoarei. Am tăcut, apoi. Și ne-am văzut amândoi de lumea tainică a gândurilor din noi. Între timp Vera a venit și ea în preajma mea. I-am oferit un loc alături. Dar a refuzat și-a rămas în picioare. "Șeriful" a măsurat-o, a examinat-o și pe ea, ca și când părea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a avut, câți ani de calvar a suferit, cum și cât a fost, uneori, de umilit și adus, câteodată, în situația disperată de a-și pune capăt zilelor rămâne pentru cei mai mulți o mare enigmă, o întrebare: prin ce modalitate miraculoasă, tainică, și-a păstrat un cuget limpede, echilibrat și cum a descoperit, cultivat și utilizat bucuria scrisului ca pe un elixir al vitalității și longevității sale, după toate câte-a îndurat? Și iarăși mă văd silit să-mi pun și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
italieni, englezi, austrieci, stabiliți pentru totdeauna pe pământul țării și devenind români prin căsătoria cu autohtonii". Dincolo de aspectul precumpănitor documentar, captivant și antrenant al cărții, autorul e prezent în fiecare pagină, conducându-ne binevoitor și erudit, obligându-ne la un tainic și intim dialog cu eroii cărții și cu noi înșine. Românii au primit din prea plinul altor popoare, precum cel francez, oameni cu talente și calități valoroase, oameni care au contribuit la făurirea și îmbogățirea patrimoniului nostru material și spiritual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
emoționantă, enciclopedică, duioasă, captivantă a unei lumi de creatori, extrem de mulți și de feluriți; unii împliniți și vestiți în țară și străinătate, alții știuți și cunoscuți doar în epocă sau pe plan local, dar toți legați între ei prin fire tainice și trainice, mobilizați de aceleași curate aspirații, de a da preț clipei trăite, convinși că altfel ar fi acuzați de regretul, atât de admirabil și durabil exprimat de poet: "Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ani, au trecut de-atunci..!” murmură el, abia auzit, cu glas tremurat. Tăcerea care a urmat, deveni parcă și mai apăsătoare... părea un moment de reculegere, în fața unui mormânt deschis... Doar copacii din jur, cu frunzele împuținate de toamnă, foșniră tainic, și, parcă anume, câteva crengi se frânseră cu un zgomot surd și dureros... căzând la pământ. Tresării... superstițios... „... Și, desigur, pentru a ne revedea..!”, își continuă colegul gândul, subliniind bucuria revederii după atâția ani... Îi priveam cu atâta drag, încât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai sus, nu departe de ei. Toți tresăriră ca scuturați de un fior, răsucindu și ochii în părți.. și traseră cu urechea într acolo. Și greierul se opri o clipă din țârâit și ascultă.. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Luna argintie se ridică de dincolo de brazi, crescând lin și rece.. pe cer. „ - Răsare luna !”, murmură Ichim-juristul, cu ușurare, parcă, în suflet. Tudosă, teologul, cuprins de dor, de jale... prinse a îngâna cu glas tremurat, ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înspre sud în Măgura Tarcăului... El îl cunoștea cel mai bine. „...El este „rupt”, ca să zic așa, din inima muntelui... continuă Cârțu, ca o rugăciune. El, altfel pricepe răgetul cerbului, ori al ursului... ori susurul de izvor, foșnetul frunzei, foșnetul tainic al pădurii... El le știe limba, el privește natura vie, drept în față, ca pe Dumnezeu..!”.. tăcu o clipă, și adăugă abia auzit... „El e altfel decât noi..!”. Îl iubea mult pe Gheorghiță a lu’ Baltă, încă din copilărie, și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
păsări de noapte, spintecă tăcerea.. ca un tăiș de sabie. Căpitanul Baltă tresări... Era semnalul dat de Sofronie, care din punctul de observație supraveghea Cheile și marginea pădurii. „Țipătul păsării”, venea cu vești rele. De jur împrejur, întunericul era negru, tainic și plin de amenințări.. Ei scormoneau cu ochii adâncimea codrului, pe versantul estic al Danciului, prin minte trecându le fel de fel de gânduri. La fiecare trosnet de vreasc călcat, toți tresăreau ca scuturați de un fior. O mitralieră toca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
văd...”. Vroia să-și mai vadă mama, sfânta lui mamă.. măcar o dată... „... câtă suferință.. câtă suferință i-am pricinuit..!”, repeta în alergare, cuvintele umblându-i prin creier, ca mărgelele într-o cutie de tablă. De jur împrejur întunericul era negru... tainic și plin de amenințări. Pădurea ăuia de trosnetele de arme automate.. grenadele trosneau în jur cu flăcări scurte. Încet-încet.. întunericul începu a se destrăma.. Dimineața începu a se ivi vânătă din scame de nori. „.. Frații Arnăuțoiu au fost capturați... frații
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Un țipăt de pasăre sfâșie liniștea pădurii, făcându-l să tresară. Căpitanul Baltă, spătos, voinic și frumos, stătea rezemat la tulpina gorunului, fără să clipească... Doar, flacăra aceea de oțel, care se aprindea și se stingea mereu, ca un semnal tainic, în ochii lui negri, trăda că-i o ființă vie. Era ceva în privirea lui, o liniște.. o resemnare care copleșea. Cercul viu se opri, ca încremenit, cu armele întinse spre el. Acum le vedea bine chipurile speriate, chiar înfricoșate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Tată, în mâinile Tale îmi încredințez Duhul !”. Clipa imaginată.. mă cutremură.. „Cum..! de ce..?!” mă tot întrebam... „ - Nu te frământa, omule, îmi șopti rar un gând,taina rămâne taină... la ce-ți folosesc explicațiile!.. Divinul este o zonă nedescriptibilă... Sacrul este tainic, de nedezvăluit..!” Fiori reci îmi străbătură întreaga ființă. În tăcere cu fața la Altar, cu mâinile împreunate, m am adâncit într-o rugă mută... într-o rugă cu frică și pioșenie Pentru o clipă, simții nevoia unei întoarceri în timp.. și, am
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
capela... cu sălile de clasă și holurile largi și lungi fără sfârșit; rămâneau în urmă lăcrimând bătrânii castani, care ne-au ocrotit la umbra lor adolescența... Dar, mai ales, rămâneau neasemuiții noștri dascăli, care ne-au învățat să ascultăm glasul tainic din inima pământului strămoșesc, să ne uităm adânc în trecutul lui, și să-l iubim. Trecutul tot, rămânea în urmă. Simțeam cum se rup bucăți din mine... În urechi îmi răsuna tropot de pași, în sus și-n jos... În
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
feminin. E astrul nopții care comandă ploaia, nașterea și moartea. Într-o noapte cu lună plină, m-am dus împreună cu Aia să culeg plante de leac: îmi amintesc cum ea, întoarsă cu fața către lună, a început să declame cuvintele tainice ale unui descântec pe care nu a vrut să mi le divulge. Tocmai efectele ciclului lunii sunt cele ce condiționează umorile femeilor; Aia e foarte atentă să poarte ofrande zeiței nopții, pătate de culoarea sângelui. Călătorie Am simțit mereu nevoia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că asta îl favorizează pe Virgiliu, facând să se răspândească exclusiv opera lui, Aeneida, prin care se consfințește acest status publicae felicissimus. Oralitate Sacerdoții geți folosesc o scriere care seamănă cu cea grecească, însă numai ca să însemneze lucrurile cele mai tainice. Profanii nu trebuie să aibă acces în nici un caz la astfel de comunicare: opreliștea este absolută. Din păcate, limbile orale rămân la un stadiu primitiv și dispar repede. Reverie acvatică Plouă. Zalmoxis trebuie să fi primit mesajul. Ceea ce mă izolează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acest locus amoenus, aveam să-mi găsesc mântuirea. Medeea Copilă neștiutoare, n-a fost prea greu să cazi în plasa ambiguuă a iubirii, mai ales când a apărut frumosul Iason, care părea să întruchipeze pe deplin visele tale cele mai tainice. Medeea a fost atât de tare cuprinsă de dragoste, încât a dat iute uitării toate celelalte imperative: obiceiurile severe din palatul lui Aetes, tatăl ei, atașamentul față de frați și respectul față de stirpea căreia-i aparținea. Îndrăgostită în mod fatal, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu lupii ce ne înconjurau noaptea cu urletul lor amenințător; și ei, ca și ursul, au preferat să se depărteze, domoliți și convinși de privirea lui hipnotică. De fiecare dată, am avut impresia că regele Cotys se folosea de puterile tainice ale omului primordial; în fața ființelor vii se comporta ca un zeu, iar trăsăturile feței lui adesea se înăspreau ca acelea ale unei măști. În asemenea momente, am crezut că nu mă mai considera un străin; mai mult, părea chiar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Bătrânul lăutar, drept răspuns, puse mâinile la piept și se Închină până la pământ. Liszt se puse la clavir În mijlocul unei tăceri ce se făcu deodată. Lăutarul cu scripca În mână asculta cu luare aminte fără a pierde din vedere pe tainicul muzicant. Liszt Începu cu un preludiu, apoi sub Îmboldirea inspirației lui extraordinare și a Încordării nervilor săi, improviza (pe) un marș unguresc al cărui cântec lung și melodios domina mereu În mijlocul arpegiilor, trilurilor și greutăților Înspăimântătoare cu care Împodobea cântecul
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
auctorial, în care, iată, încap și preluări din vorbirea fără de glas, doar pentru sine, a personajului: „Vitoria înclina să creadă că tot în cățelușă sălășluiește. Tot ceea ce se spune poate fi și minciună; însă adevărat este că baba are unele tainice științe și meșteșuguri”. Astfel de treceri repezi, spre și dinspre vorbirea lăuntrică a eroinei, se fac pe o „punte” a alunecărilor line, în ambele sensuri: nu încă autentic stil indirect liber, dar nici foarte departe de ambivalența și mobilitatea aceluia
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
-i internă nebănuite energii: „Poezia potențează integral sufletul omenesc în complexitate și tărie, îl intensifică până la a-l confunda cu condiția sa ideală de existență în care n-ar rezista nici un moment. Este o flacără purificând prin destrucție.”2 Firul tainic al poeziei adevărate, de o tulburătoare profunzime, trece de la Edgar Poe la Baudelaire, apoi la Mallarmé și Paul Valéry; în spațiul național, acest fir misterios vine prin Eminescu, Macedonski, Arghezi, Bacovia, Barbu, Vinea, Blaga, Philippide, 1 Pagini de critică literară
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
dreptul de tabu. Până la coacere, câmpul de recoltare e tabu și acest tabu Îl poate Înlătura numai căpetenia și sfatul bătrânilor, Într-o zi anume, când poate Începe recoltarea. Tabuuri sunt legate de anumite locuri ale duhurilor totemice sau ascunzători tainice ale sculelor totemice sfinte ale tribului, care se dovedesc „un azil pentru membrii tribului, cât și pentru străini”212. Certurile, bătăile erau privite cu o anumită blândețe de conducerea tribului (aplicarea de răni ușoare provocate de sulițe sau de loviturile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Apoi craniul se fierbea la foc, se acoperea cu desene și era păstrat de rude. Oasele se extrăgeau cu grijă și se așezau pe crengile copacilor - rămânând acolo până se albeau, fiind apoi vopsite, acoperite de desene, ascunse În locuri tainice și, În sfârșit, Înmormântate la stâlpul funerar. De Îndată ce pietrele din vatră se Încingeau bine, cărbunii erau dați la o parte, una dintre rude ridica trupul decapitat și fără oase al celui mort, punându-l pe umăr, și dansa astfel cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
semn de doliu, și timp de un an nu are voie să vorbească, folosind doar limbajul gesturilor 242. Băștinașii din Australia de sud-est cred că morții stau pe bolta cerească În chip de stele și din când În când au tainice Întâlniri cu vrăjitorii tribului. În diferite ținuturi ale Australiei, ca și În Africa și America de Sud, primii albi care au călcat pe teritoriul tribal au fost luați drept duhurile membrilor morți ai tribului. În Australia Centrală, băștinașii Își freacă picioarele cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]