5,246 matches
-
tema cîtva timp în birou, făcusem și calcule de rentabilitate: douăzeci de milioane în primul an, plus amortizarea investițiilor. Îți dai seama că Graur a avut tot dreptul să se ducă acolo pe picior mare, să nu mai fie tipul timid, care s-o ia încetișor, cu "să vedeți", "să trăiți..."; mi-a povestit șeful Serviciului investiții, care a fost acolo; asta i-a plăcut directorului general: că Graur a fost ferm, n-a așteptat să i se spună sau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care, de fapt, nu era decît o cameră de oaspeți a combinatului... În timpul ăsta, noi porneam Sinteza. Seara, Silvia a venit la lucru. Era în schimbul de noapte. În atmosfera de izbîndă, privirea mea s-a oprit asupra ei... Am încercat timid, nu știu cum să-ți spun... Parcă eram adolescent. Învățat cu femei căsătorite, descopeream că nu mi-am trăit adolescența... Cîteva filme, sărutări de mînă la despărțire în fața casei unde locuia... Au fost și cîteva îmbrățișări... Eu eram încă în emoțiile începutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
deschise, pe care el le încearcă, să-mi arate că nu se rup. Astea au stat lîngă fereastră, la loc mai răcoros, n-au fost luate prin surprindere de viscol. Ai vreo prietenă? mă întreabă brusc moș Toader. Am, răspund timid. Bătrînul scoate din buzunar un cuțitaș, îl deschide și taie crenguța cu cele trei flori de magnolie. Să-i duci asta, îmi arată bătrînul crenguța. Mulțumesc! O să se bucure foarte mult. Ehe !... Mihai-Mihai, clatină el din cap. În tinerețe am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
țigară, apoi, după ce am tras un fum, mi-a atras atenția că nu i-am cerut voie să fumez în birou la ea, în prezența ei. Asta m-a făcut să roșesc și să mă pierd. Blestemata asta de fire timidă ce-o am!... Ea a cîștigat teren. A tras încet un sertar, a scos un dosar, iar din dosar, o hîrtie. "Tovarășe Ștefănescu, mi-a spus, întinzîndu-mi hîrtia, asta e decizia dumneavoastră de numire în postul de inginer principal la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe Monica, ci o boală adâncă cu rădăcini dureroase în mine: dorința inassouvie să te văd, să te aud; mi e groază uneori că nu pot realiza imediat dulcele tău chip, atât de frumos, în care arde viața, surâsul tău timid și franc. Care va fi imbecilul care va trece pe lângă tine și să te facă să suferi, când am trimes acolo cel mai perfect exemplar uman? Acum au adormit cu toții; Dorina îmi va aduce sticla groasă de șampanie, plină cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Azi-dimineață, pe când eram încă adormită - sau, mai bine spus, pe când mă aflam între viață și neant -, am auzit pași străini în vestiar; am strigat: „Cine-i acolo?“ și Lina mi-a răspuns: „Domnul căpitan de la Slatina“. A intrat în cameră timid și jenat că mă deranjează (stătuse o oră la portar, ca să nu vină prea devreme) și a vărsat sacul cu vești proaste. Muma și Atu sunt la Craiova, în stradă, literalmente în stradă, având drept unic bagaj boarfele cu care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nerecunoscut. Dar ăștia sunt aceiași ochi întunecați pe care îi cunosc atât de bine, și cu care privește lumea cu un amestec de hotărâre și speranță. Nu sunt în stare să scot un cuvânt. Mă uit la chipul stângaci și timid al acestui băiat și-mi dau lacrimile. Ai avut dreptate de la început, Becky. Așa e, de-aia am venit la New York, ca să o impresionez pe mama. Am vrut să se oprească în mijlocul străzii, să se întoarcă spre mine și... să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
evreul oriental. Referindu-se la evreii din Orientul Apropiat, englezul Henry Blount (Voyage Into the Levant, 1636) adăuga „lipsa de curaj” la clișeele psihosomatice cunoscute (degenerare fizică, egoism, răutate, Înșelătorie, aptitudini comerciale etc.). „Caracterul evreilor este atât de nefiresc de timid - spunea el -, Încât ei nu pot să lupte În armată. Din acest motiv ei nu sunt nicăieri soldați” <endnote id=" (688, p. 35)"/>. Evreul real la războiul real În Europa Centrală și de Est, imaginea evreului laș, fricos, Înspăimântat chiar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Eminescu era bătrîn la 21 de ani. Pentru el scriitorii din trecut erau mai apropiați de sufletul său decît cei cu care era contemporan...” Verific experiența lui Ibrăileanu: Eu nu vorbesc cu Călin de la Ateneu, ci cu tînărul prea blond, timid sau ironic de altădată. și eu îmbătrînisem, căci credeam mai mult în Ureche, în Varlaam, în Miron Costin, în Dosoftei, în Antim Ivireanul, în Cantemir decît în cei din vremea cînd „eu vorbeam - eu auzeam”. Profesor și student, fiecare cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vor avisa la destituire”. Misiunea agenților și comisarilor de poliție se desfășura anevoios dovadă stând o altă adresă (nr.522/9 februarie 1877) trimisă de primărie În care erau de-a dreptul amenințați cu pierderea slujbelor. În fine, un răspuns timid s-a Înregistrat la data de 12 februarie când comisarul Pașcanu de la Despărțirea I-a a trimis o situație șefului său În care, ca de obicei, s-au Înregistrat numeroase neconcordanțe. Iată cinci asemenea situații care denotă slaba preocupare a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nici măcar nu știu spaniola) deci posibilitățile mele de comunicare cu ei sunt reduse la zâmbete și gesturi. Petrec ziua conversând cu tot felul de rude constat că Secoya nu prea sunt obișnuiți cu străinii, la început sunt de-a dreptul timizi să mi se adreseze. Ziua trece relaxat și aflu că se pregătește o tăiere a porcului la Maria, una din surorile lui Guillermo (sunt șapte frați și surori), unde se va reuni întreaga familie. Singura tulburare în scurgerea lină a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
prăfuleț și toarnă apă peste el. Urmează niște bulbuci și un proces gen amarunele din Arabela , după care cutia se umple cu ceva ce Mario identifica drept mâncărica de pui (într adevăr pot simți un miros de pui răspândindu-se timid prin cameră). Toată lumea este încântată și cutia merge la grămada de nepoți și strănepoți îngrămădiți în fața ferestrei. Ne luăm la revedere de la Don Julio și ne urcăm în canoe pentru a ne întoarce la școala sătească. Eu voi reveni a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mă relaxez și să uit ce s-a întâmplat. Deschid ochii și aud vocea șoptită a lui Chris: „Ingrid, este patru fără zece”. Mă ridic, îmi culeg geanta, mă uit la corpurile întinse în jurul camerei și ies tiptil în lumina timidă a dimineții. Dăm peste Uros care nu are somn. Chris îl îmbrățișează în semn de la revedere și pornim către mal. Chris îmi șoptește că este ceva care trebuie să știu: unul dintre participanți aparține și el categoriei reptilelor și este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
schimba, ce sens are să-mi imaginez scenarii aberante când știu că pe partea cealaltă a râului ne așteaptă o mulțime de lucruri de făcut, oameni de întâlnit și momente fascinante de trăit. Zâmbesc către Chris și motorul reîncepe să sforăie timid. Pornim, ajungem fără probleme, luăm un mototaxi până la hotelul meu, coborâm și ne luăm la revedere. Oriunde în lume ne-am afla, am trăit ceva unic împreună și avem o conexiune specială. Ne apropiem frunțile una de cealaltă, aud un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mogîldețe ciudate, nemetalice. Ei bine, aflați de la mine (care știu din caietul de presă) că acele chestii se numesc oameni. Hai să terminăm mai întîi cu ei, că nu sînt multe de spus. Cel mai important ar fi un adolescent timid (Shia LaBeouf) care, neștiind că rabla lui de Camaro e de fapt o mașină-robot, o invită pe frumoasa liceului (Megan Fox) la o mică plimbare cu ea un bun prilej pentru regizorul Michael Bay (al cărui simț al umorului și-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din stație. Când mă gândeam să mă întorc acasă și să anunț ca nu pot ajunge, a oprit o mașină, care aproviziona magazinele din zonă cu pâine și m-a întrebat unde vreau sa ajung pe ploaia asta. Am zis, timid, ca vreau sa merg la Buzău și m-a invitat să urc în mașină. Din acel moment am știut că ceea ce vreau să fac este bine și am considerat că acela era semnul pe care-l cerusem eu. Când fr.
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
prin fața ochilor și a minții firul unor întâmplări care mi-au marcat viața până în momentul de față. Am venit pe lume, bătând la porțile vieții într-o zi de 12 martie a anului 1916, pe o vreme instabilă, cu soare timid, cu semne că primăvara era gata să intre în dreptul ei firesc, dar iarna încă nu se dădea bătută. Tata era concentrat la o unitate din Silistra, din partea de sud a Dobrogei, obținută de România în 1913, și tot pe acolo
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acum subiectul dat: „Medo perșii”. Ni se predase bine. Știam aproape tot ce conținea subiectul. Știam cine erau mezii și cine erau și perșii, dar eram nedumerit oarecum asupra „medo-perșilor”... Stau în cumpănă aproape 10 minute, gândesc intens și încep timid cu religia lor dualistă. Profesorul observase ezitarea mea momentană și când a văzut că scriu a venit lângă mine, eu mă ridic în picioare iar el îmi spune încurajator: „Dă-i înainte, dă-i înainte!”. Atât mi-a trebuit, am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a făcut rapid ocolul satului natal și al celor din jur. Vacanță fericită pentru mine cu speranțe ce trebuia să ducă în final la împlinirea visului meu de a ajunge învățător. Am fost prin firea mea un sfios și un timid și așa am rămas până în momentul de față. Nu m-am împăunat cu acest succes, dimpotrivă, am continuat să muncesc cu râvnă și mai multă bucurie alături de ai mei, conștient fiind că toți ai casei munceau pentru împlinirea marelui meu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plecat cu o mașină și ne-am întors seara cu trenul. Singuri în compartimentul de clasa I, discutăm de una, de alta și căutam un moment potrivit pentru a-i spune despre clocotul din inima mea! Cu acel curaj al timidului care eram și am rămas până acum, îndrăznesc să-i declar scurt: „Domnișoară, te iubesc și te rog să-mi dai răspunsul!” Tăcere îndelungată. Amândoi coborâm muți din tren și după 2-3 km. ajungem stingheri la casa în care întâmplător
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
amintit că nu degeaba circula o butadă pe lângă acest liceu: „Mulți boi se vând în iarmarocul de lângă școală pentru a se admite elemente slabe!” Tot cam pe atunci, la Liceul nr.3, în 1966, un candidat bine pregătit, dar excesiv de timid, vorbește pițigăiat, sacadat, încât stârnește râsul colegilor din comisie. Am fost și am rămas încă un timid, am încercat treptat să mă eliberez de timiditate și de aceea i-am luat apărarea. Am poftit candidatul în bancă cerându-i să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
școală pentru a se admite elemente slabe!” Tot cam pe atunci, la Liceul nr.3, în 1966, un candidat bine pregătit, dar excesiv de timid, vorbește pițigăiat, sacadat, încât stârnește râsul colegilor din comisie. Am fost și am rămas încă un timid, am încercat treptat să mă eliberez de timiditate și de aceea i-am luat apărarea. Am poftit candidatul în bancă cerându-i să scrie tot ce știe și când se va mai liniști... să răspundă. Am examinat următorul candidat și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de timiditate și de aceea i-am luat apărarea. Am poftit candidatul în bancă cerându-i să scrie tot ce știe și când se va mai liniști... să răspundă. Am examinat următorul candidat și după o jumătate de oră cer timidului să-mi dea hârtia. Spre a-l scuti de noi emoții necontrolate, citesc textul scris și unanim candidatul primește o notă bună, termină liceul în bune condiții și merge și mai departe. Îl întâlnesc și astăzi și cred că s-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă păstreze tânăr la minte spre a nu-mi fi mie povară și nici celor din jurul meu! Un gând frumos de adâncă recunoștință păstrez și pentru orașul Bârlad, în care viețuiesc de atâția ani. Este orașul în care am pășit timid spre lumina cărții, m-a înzestrat cu neasemuita comoară a științei și culturii, m a format profesional și astfel format, m-a trimis să înfrunt provocările pe care viața mi le-a pus în cale! Atâția ani am muncit și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ați auzit știrea la radio?" Noi nu am răspuns la întrebare, doar l-am privit curioși, așteptând să auzim ce ne spune el. Da, l-au sinucis", a spus Scărlătescu. Ceilalți ofițeri l-au privit scurt, au îngăimat un dezacord timid, că nu putem ști, că o să vedem, iar Scărlătescu a repetat: "L-au sinucis. Voi sunteți mai departe la dispoziția comandanților voștri, așteptați în ordine și disciplină noi ordine!" După care a plecat la celelalte dormitoare să dea vestea. Noi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]