7,762 matches
-
suspiciune bolnăvicioasă, prin inducerea ideii de genocid sau prin lansarea psihozei legate de așa-zișii teroriști, care a avut efectul ei dramatic. A existat manipulare, manipulatori și manipulați, dar prin aceasta revoluția nu a fost invalidată. Sensul ei a fost trădat nu în timpul, ci după încheierea ei, atunci când structurile comuniste de putere au fost desființate doar teoretic. Din această pricină, un proces al comunismului nu a fost posibil. Gândul meu final nu se îndreaptă însă spre cei care au deturnat sensul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
stat - în țara în care a triumfat minciuna (traducere de Ioana Cantacuzino), Agora Timișoreană și Editura Continent, 1991 Preda, Dumitru; Retegan, Mihai, 1989. Principiul dominoului. Prăbușirea regimurilor comuniste europene, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000 Rados, Antonia, Complotul Securității. Revoluția trădată din România (traducere de Mihnea Romalo și Delia Nicoleta Petrache), Editura Saeculum, București, 1999 Rady, Martyn, Romania in Turmoil. A Contemporary History, Tauris & Ltd Publishers, London - New York, 1992 Raiha, Valentin, În decembrie ’89, KGB a aruncat în aer România cu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lumii - și urmărește prin conservarea ei - cunoașterea lumii și, prin ea, însăși cunoașterea Ei de către om”1. Apoi, acest limbaj substanțialist („Ființa supremă”) este abandonat aproape complet pentru a îmbrățișa idiomul personalist: setea de comuniune, sens și iubire a omului trădează nevoia de relație „cu o Persoană infinită și absolută”2. Pentru Părinții Bisericii, distincția conceptuală între „natură” și „persoană” nu este niciodată transgresată, iar un limbaj analog celui folosit de Stăniloae (Dumnezeu ca „Persoană supremă” ori „Subiect absolut”) poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cei care îl citesc însă, teologul britanic rămâne autorul unei scriituri senine, eliberată de capriciile polemicilor de tip confesional, critică dar mai ales aluzivă, articulată în stil britanic, cenzurând manierismul și estompând auctorialitatea. O astfel de scriitură (self-effacing) nu-și trădează de la bun început textura metafizică. Discursul se etalează în mișcări învăluite și progresive, recapitulate la fiecare pas. Argumentația nu cedează ambițiilor retorice, dar nici nu decade în silogistica elementară de tip analitic. Totul este produsul viu al unui autentic travail
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
afirmă imposibilitatea demonstrării noncontradicției unui sistem clasic prin mijloacele sale interne finite (pe care Hilbert le postulase). Alături de teorema Löwenheim-Skolem din teoria modelelor, Gödel a reușit să pună în evidență nu doar limitele metodei axiomatice, ci și limitele monismului metodologic, trădat de idealul utopic al totalizării formale și al autofundării cunoașterii științifice după niște reguli logice, universale și stabile. Ireductibilitatea matematicii la statutul de limbaj artificial demonstrează neputința descriptivismului formalist (care este, în fond, solidar cu presupozițiile logicismului) de a exprima
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
teologic restaurator care infirmă atât sterilitatea sceptică a rațiunii carteziene, cât și entuziasmul idealist al spiritului hegelian. Nici una dintre științele pozitive ale modernității n-ar putea confirma sensul teologic al tradiției, misterului și revelației 2. O asemenea speranță ar mai trăda încă slăbiciunea teologiei în fața „rațiunii tari” a modernității. Louth avertizează asupra limitelor unor analogii între paradoxul evocat de științele naturii și paradoxul dogmatic al teologiei. Desigur, identificarea prezenței incoative a unei tradiții culturale în actul interpretativ, redescoperirea istoricității pe fondul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de adevăruri propoziționale, abia reciclate de fiecare nouă generație a teologilor de catedră, rupți de patosul Scripturilor și surzi în fața întrebărilor veacului. La un veac de la denunțul semnat de preotul martir Pavel Florensky, pulsul adormit al gândirii dogmaticii ortodoxe este trădat de starea de lehamite a celor care-l perpetuează într-un organism artificial. „Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor încât oamenii renunță să mai polemizeze cu el.”1 Din această rațiune tare se naște denunțul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unificat, impus tuturor în același mod”1. Foucault face aluzie cu oarecare insistență la reverberațiile totalitare ale ideii creștine de asceză, ulterior sistematizată în cazuistica romano-catolică medievală. Avertizându-și cititorul asupra potențialului discriminator al unui sistem juridic de corecție, Foucault trădează o înțelegere unilaterală și preponderent negativă a disciplinei corporale. Pe harta genealogică a instituțiilor moderne ale persecuției și supravegherii (cum sunt închisoarea ori spitalul psihiatric), el identifică urmele unor structuri ecleziastice de înregimentare a subiectului uman plecând tocmai de la aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
oricare dintre fragmentele operei sale (care deține structura unei holograme), Michel Henry nu probează virtuțile doxografului hrănit din superstiția exhaustivității. El face economie de citate, blochează conturile polemice și, mai ales, ignoră referințele critice secundare. Acest boicot sistematic al formalităților trădează vocația esențialului. În locul minuției erudite a enciclopedistului, Michel Henry a ales să folosească muniția simplificată a gânditorului. Titlurile bibliografiei sale1 abreviază geniul totalității, împlinită din datorie și cu pasiune. Solstițial, ultimele eseuri au venit parcă să confirme rectitudinea și consistența
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apariții. Fenomen, manifestare, apariție, revelație, donație - o suită de termeni gândiți sub raport de sinonimie. Ce înseamnă însă, de dincolo de această mutuală referire semantică, o apariție? Pentru Henry apariția este un act, acela al ivirii, pe care limbajul comun îl trădează prin înlocuirea verbului (în grecește participiul phainomenon, derivat din phainô) cu un substantiv (în limbile moderne: die Erscheinung - germ., the manifestation - engl., le phénomène sau l’apparition - fr.). Privirea fenomenologică, purificată de tentația comodității optice, va trebui sa verbalizeze dinamica
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
început, cartea aliniază un program ambițios. Peste patru sute de pagini dense, scrise cu veleități de estet și orchestrate cu precizie geometrică, discută principiile ontologiei comunitare de la Duns Scotus la Gilles Deleuze. Dispusă într-o sintaxă dialectică, fiecare piesă a cărții trădează formația cosmopolit-eclectică a autorului. Geniul analitic de tip britanic e obturat uneori de barocul francez al frazei și depășit prin masivitatea unei erudiții mai degrabă teutonice. O asemenea desfășurare, care prezintă ramificații arborescente, excursuri istorice, rapeluri polemice și paranteze retorice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apelul la teologia grației create, pe de o parte, și prin noua orientare angelologică a cosmologiei, care suferă de o certă inspirație arabă, pe de altă parte 3. Modelul relației om-om, respectiv om-natură-Dumnezeu, devine unul contractual 4. Faptul este trădat în istoria ecleziastică a sfârșitului de Ev Mediu, când Biserica romană oscilează doar între un „absolutism hierocratic” și „un contractualism conciliar”5. Același lucru s-a întâmplat ulterior în Rusia țaristă. După cum sugerează F.M. Dostoievski în parabola „Marelui Inchizitor”, Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cum ar fi nevoia de reducere a costurilor de producție concomitent cu ridicarea cererii pieței), Milbank consideră piața liberă un sistem „viabil” atât timp cât capitalul nu e creat prin monopol tehnologic sau manipulare ideologică a dorințelor corpului social. Această exigență elitistă trădează intenția unei critici etice a capitalismului. Deși a sesizat comportamentul „prozelitist” al pieței, Marx n-a vrut să ofere această evaluare etică a capitalismului. Înrădăcinate în grija pentru paideia, primele forme de critică a capitalismului au fost lansate în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vieții» nu trebuie condamnată, ci mai curând celebrată”1. Din spectacolul istoriei umanității, Nietzsche nu reține decât spasmul continuu al violenței, în spatele căruia el citește echilibrul unei soteriologii ludice și necruțătoare. Admirația lui Nietzsche pentru Heraclit și pentru cultura dionisiacă trădează conținutul propriu-zis al ontologiei violenței. John Milbank are dreptate să identifice în estetismul postmodern o anumită nostalgie după valorile păgânismului (rezumate de imaginea homerică a „pământului” și a „sângelui”2). Lipsește aici spațiul necesar pentru a infirma - cu o pleiadă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
invizibilă a unui sens ultim; nici un discurs nu are semnificații definitive, susține gramatologul francez. Totul are valoarea unei urme care vorbește despre enigma unei absențe și promisiunea unei treceri trecătoare. Dar ideea că orice dezvăluire „ascunde” sau că orice supliment „trădează” o falsă origine (inexistentă ca atare) este inacceptabilă pentru teologia creștină. Milbank se întoarce la dogma trinitară ortodoxă proclamată de Crezul nicean, sugerând un alt model ontologic: „Fiul, dăruit întotdeauna împreună cu Tatăl, este un supliment pentru origine; Duhul, care este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
locașul cel sfânt al Lui” (Ps. 95,6). Cacofonia este structural demonică, fiind o abatere de la vocația doxologică a creației: „Doamne, Dumnezeule, Te-ai preamărit foarte, întru cinstire și frumusețe Te-ai îmbrăcat” (Ps. 103,1c). Refuzul darului ființei e trădat de logica emancipării vindicative, precum și de obnubilarea interiorității invizibile, acolo unde inima este gazda experienței nemijlocite a bucuriei și suferinței. Biserica a câștigat încrederea oamenilor probând, la fiecare generație, veracitatea acestei ontologii chenotice a donației. Retorica binelui constă, așadar, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de remarcat similitudinea cu una dintre sintagmele pe care Sara le-a folosit adesea în descrierea locului ei în familie: fiică a casei. 20. Sara se referă la faptul că întreaga sa casă, precum și hainele șimanierele copiilor conțin elemente ce trădează un mod de viață religios evreiesc, în vreme ce ea însăși nu prea pare o persoană religioasă. Intervievatoarea a întrebat-o despre aceste aspecte la sfârșitul primului interviu, iar ea a promis să revină la acest subiect către finalul poveștii sale. Populația
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
în orice caz, evidentă în multe narațiuni, așa cum se poate vedea în cazul Sarei, în calitatea ei de primă-născută. Acest tip de unicitate- similar prezentării altor intervievați ca fiind singurul băiat din familie sau cel mai mic dintre toți - nu trădează, în sine, o discontinuitate; depinde în primul rând de semnificația enunțului. Cele mai relevante dintre toate au fost cazurile (opt în grupul nostru) în care intervievatul se descrie pe sine ca fiind singurul din familie care are diplomă de bacalaureat
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de manipulare”. Elevul care minte, sau cel care încearcă să ascundă adevărul, e deseori stresat, e stânjenit și puțin încurcat de ideea că-i înșală pe cei care-l ascultă. El va încerca să-și ascundă emoțiile, dar îl vor trăda unele mișcări inconștiente precum: frecarea nasului sau a urechii, o bătaie cu degetul pe obraz, suptul buzelor sau bătaia cu degetele pe un obiect. În ceea ce privește conotațiile educaționale ale mimicii, profesorul Ekman afirmă că la școală, în sala de clasă învățăm
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Paris, 1997. Lieury, A.; Van Acker, P.; Durand, P., „Mémoire encyclopédique et réussite en 3e au brevet des collèges”, Psychologie et psychométrie, nr. 16, 1995, pp. 35-59. Se poate citi inteligența în scrisul nostru? Grafologia și inteligența Ideea că scrisul trădează inteligența este o prejudecată bine înrădăcinată în Franța (mai puțin în Statele Unite - vezi capitolul 5). La fel ca în cazul chipului sau al caracteristicilor mâinii, Alfred Binet, pionier al psihologiei experimentale, a studiat la sfârșitul secolului al XIX-lea relația
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
face observația că plăcerea apare atunci când frica sau mânia încetează, distingând din acest motiv plăcerea de dorință; dar acest argument este discutabil și ne putem întreba dacă plăcerea își face într-adevăr apariția atunci când durerea, mânia sau frica încetează. Așadar, „trădându-l” pe Panksepp, putem considera că, în general, dorința ființei umane corespunde nevoilor hedoniste ale filosofilor și căutării plăcerilor. Sistemul mâniei (furie, agresivitate etc.) a fost descoperit cel dintâi. Ablațiunea cortexului la pisică (Magoun, 1954, apud Magoun, 1960) și a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
înainte de romantism, când mimesis-ul era considerat criteriul esențial pentru stabilirea literarității, în general. Pentru a răspunde acestei obiecții, trebuie să precizăm de la bun început că ne vom ocupa doar de acele texte care - apărute după perioada de glorie a simbolismului - trădează orientarea conștientă către valorile concretului prozaic, imediat, lipsit de transcendență. Nu vom ignora deci împrejurarea că, în absența fundalului oferit de poezia abstracționistă și orfică, formula poetică pe care o avem în vedere nu ar putea căpăta relevanță; în plus
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Eliot, de pildă - nu reușesc să favorizeze accesul către ceea ce este vag, contingent, neformat, incomplet în limbaj sau în experiență. Către ceea ce este, cu alte cuvinte, foarte uman. Mai mult chiar, aceste nuclee narative - rotindu-se în jurul unor imagini disparate - trădează, în cele mai multe cazuri, o nostalgie mai abil sau mai stângaci disimulată, a esențelor primordiale și a tiparelor atemporale. Pentru a vedea prin ce mijloace poate fi depășită o atare viziune, ne vom opri deocamdată - nu înainte de a preciza că din
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
copilărie. În vreme ce scrie aceste rânduri pe primele file ale cărții lui Bachmann soarele a răsărit deja peste Boulogne 291. Aluzia la cartea scriitoarei austriece Ingeborg Bachmann, Al treizeci și unulea an, din care în alte bilete Tondelli chiar citează fragmente, trădează nu numai afinități evidente cu scriitura acestei autoare - preocupată și ea de ritmurile secrete ce acompaniază cele mai banale experiențe -, ci și o anumită înclinație către intertextualitate și valorificarea ironică a altor discursuri. Astfel se poate explica împrejurarea că Biletele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pare greu de explicat cum a putut apărea - destul de devreme, dacă ne gândim la situația particulară a literaturii române, în cadrul căreia formele propriu-zis literare au început să se cristalizeze abia prin secolul al XVIII-lea - acest tip de literatură ce trădează, printre altele, o evidentă neîncredere în poezie și în gravitatea sa oraculară. Un discurs (liric) care să valorifice virtuțile limbajului prozaizant, întemeiat pe redare, indiferent la mijloacele de potențare, într-un cuvânt suprasaturat de poetizare, își poate găsi mai lesne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]