6,548 matches
-
Atunci, Ștefan era învins, era suficient ca o parte dintre boieri să i se închine sultanului și campania din 1476 s-ar fi încheiat, cel puțin, cu înscăunarea unui domn supus Porții. Scrisoarea polonului este, însă, semnificativă: zvonurile despre o trădare au fost lansate chiar de turci. În general, creștinii i-au judecat pe turci pe baza unei imagini destul de străină realității. A fost remarcată numai forța brutală a acestora. Pe măsură ce studiile în legătură cu istoria medievală au pătruns mai adânc în substanța
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ziua de miercuri” (15 iulie 1484). Pe temeiul unor asemenea mărturii se poate afirma că unul dintre pârcălabii cetății Chilia a trădat. Acest fapt i-a făcut pe unii istorici să considere că succesul lui Baiazid în 1484 se datorează trădării, vinovații fiind boierii moldoveni cărora nu le convenea domnia autoritară a lui Ștefan cel Mare. În felul acesta se găsea o explicație comodă a capitulării celor două cetăți. Dacă pentru Chilia se poate vorbi de trădare, nu același lucru se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în 1484 se datorează trădării, vinovații fiind boierii moldoveni cărora nu le convenea domnia autoritară a lui Ștefan cel Mare. În felul acesta se găsea o explicație comodă a capitulării celor două cetăți. Dacă pentru Chilia se poate vorbi de trădare, nu același lucru se poate spune în cazul capitulării Cetății Albe. În mai multe cronici turcești se afirmă că cei doi pârcălabi ai cetății, Gherman și Oană, au pierit în timpul luptelor. Așadar, conducătorii cetății și-au făcut din plin datoria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
relatează Sa'adeddin - i-au făgăduit că îi vor preda cetatea dacă va veni pe neașteptate. La rândul său, acest nedemn (Ștefan), îngâmfându-se, a sosit cu corăbiile lângă cetate și a pregătit scări. Atunci, apărătorii cetății (turcii), aflând de trădarea acelor ghiauri, i-au trecut pe toți prin sabie. Pe când așteptau cu luare aminte sosirea dușmanului, acel umil (domnul Moldovei) a venit într-o noapte întunecoasă sub zidurile cetății și, punând scările, pe când se pregătea să smulgă cetatea prin forța
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lupta de la Baia și cu lupta de la Șcheia. Erau plăsmuiri ce nu meritau să fie luate în seamă. Noua istoriografie marxistă, prin pana lui Barbu Câmpina, a dat o importanță deosebită acestei cronici, deoarece oferea argumente pentru a vorbi despre trădarea boierilor lui Ștefan cel Mare. Rezumând în Istoria României, se menționa că „nu se poate explica alăturarea cetelor boierești la mica oaste a pretendentului (Hronoadă), decât prin faptul că Ștefan a zăcut printre morți așa cum se arată în Cronica moldo-germană
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un pașă la Călugăreni, sau când calul nu mai putea fi stăpânit. Călărețul îl îndeamnă într-o parte și calul țâșnește în alta sau, cum zice Ureche, „calul a luat-o la vale”. La Șcheia nu poate fi vorba de trădare. Cronicarul neamț știa că, la Baia, Ștefan a fost trădat. Să nu fi aflat ce s-a întâmplat la Șcheia, un eveniment care s-a produs mult mai aproape de momentul în care își scria cronica ? La trei săptămâni după bătălia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Mihăești intrau sub stăpânirea domnului, ca și biserica din Feleac, ridicată pe locul unei vechi biserici de lemn, cu ajutorul domnului. Emanciparea de sub suzeranitatea polonă a avut un răsunet internațional, regele polon prezentând cazul în fața scaunului pontifical ca pe o trădare. Regele îi reproșa papei, la 26 iulie 1489, că ruptura cu Ștefan s-a făcut cu știința și binecuvântarea papei: „Sanctitatea Voastră a încredințat protecției regelui Ungariei pe voievodul Moldovei, vasalul meu și al regatului meu, îndepărtându-l de la mine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
când afirmau că domnul i-a cerut regelui să ocolească Codrii Cosminului ? Pe de altă parte, nu poate fi vorba de o capcană pe care i-a întins-o Ștefan regelui, așa cum reiese din cronicile polone, și nici de o trădare, așa cum reiese din instrucțiunile date de Ioan Albert solilor pe care-i trimitea, în toamna anului 1497, la regele Vladislav. În Letopisețul țării se arată că, aflând că regele n-a respectat înțelegerea și a apucat-o pe alt drum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în fața regelui Cazimir, dar, în loc ca suzeranul să se achite de obligația de a-l ajuta în recuperarea cetăților răpite de turci, urmașul lui Cazimir a urzit proiectul de la Levocea, cu scopul de a-l alunga din scaun. Era o trădare fără precedent, dacă ținem seama de mentalitatea din Evul Mediu, răzbunată în Codrii Cosminului. Incursiunea din Polonia demonstra că Ștefan nu se mulțumea numai cu atât. Arunca pe masa tratativelor asul din mânecă, dacă ne este îngăduită această exprimare, as
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de crezut că unul dintre cei mai credincioși și mai vrednici boieri ai lui Ștefan cel Mare să fi dorit să ajungă domn. Mai întâi că nu era os de domn, iar Luca Arbure, dacă ar fi fost bănuit de trădare, n-ar fi rămas în continuare, în Sfatul Domnesc, până în 1523. S-a mai formulat și ipoteza călugăririi lui Ștefan cel Mare înainte de moarte, care „se întemeiază pe confuzii grave și că nici unul dintre argumentele prezentate pentru a o susține
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de susținut că boierii l-au obligat pe Ștefan să-l recheme în țară pe Mihul, din moment ce ceilați pribegi se întorseseră și ocupaseră locuri înalte în Sfatul Domnesc. Cronicarul polon Ioan Dlugosz știa că Ștefan cel Mare se temea de trădarea unor boieri din cauza severității sale. Sau, se poate spune, mai aproape de realitate, din cauza spiritului său de ordine și de dreptate. Iar faptul că domnul știa să-și impună autoritatea ne-o arată și cazul vornicului Crasnăș, cel care a trădat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aducea pe tronul Moldovei. Iar pentru că domnul era “degrabu vărsătoriu de sânge”, Crasnăș și alți 19 boieri mari și-au pierdut capul, iar alți 40, boieri mai mici, au fost spânzurați, după cum se arată într-un raport al regelui polon. Trădarea s-a produs într-un moment critic, când țara fusese călcată și jefuită fără milă de către regele Matei, care voia să pună în scaunul de la Suceava un vasal credincios coroanei sale. Politica domnului față de regimul proprietății, în primii zece ani
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici o ridicare a unui boier sau a mai multora împotriva autorității domnului este o dovadă că acesta avea mijloacele necesare ca să-și impună autoritatea. Crasnăș vornicul și Isaia vornicul nu au îndrăznit să se ridice pe față împotriva domnului, iar trădarea lor a fost plătită cu capul. Domeniului domnesc îi reveneau moșiile celor care nu aveau moștenitori. Un asemenea caz îl întâlnim în privilegiul dat la 5 aprilie 1488. Ștefan cel Mare dăruia pârcălabului Duma “un sat dintre satele noastre, anume
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luptele din 1462, Vlad Țepeș a reușit să îl oblige pe sultan să se retragă, Mahomed al II-lea mulțumindu-se să-l înlocuiască pe Vlad Țepeș cu fratele său, Radu cel Frumos. S-a ajuns la acest epilog în urma trădării regelui Ungariei, Matei Corvin, aliatul lui Vlad Țepeș, căruia îi promisese ajutor, dar nu a făcut-o, și în urma trădării boierilor munteni. Speriat de creșterea puterii otomane și de amploarea cuceririlor făcute de turci, Petru Aron, domnul Moldovei, îl trimitea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-se să-l înlocuiască pe Vlad Țepeș cu fratele său, Radu cel Frumos. S-a ajuns la acest epilog în urma trădării regelui Ungariei, Matei Corvin, aliatul lui Vlad Țepeș, căruia îi promisese ajutor, dar nu a făcut-o, și în urma trădării boierilor munteni. Speriat de creșterea puterii otomane și de amploarea cuceririlor făcute de turci, Petru Aron, domnul Moldovei, îl trimitea pe logofătul Mihul, în 1456, ca să ducă un tribut de 2.000 de galbeni sultanului, care semnifica răscumpărarea păcii. Pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apar în Sfat înainte de domnia lui Ștefan, în 1467, înainte de Baia erau șase pârcălabi, primii dregători din Sfat fiind Stanciul, pârcălab de Cetatea Albă și Vlaicul, pârcălab de Hotin. După lupta de la Baia, dispar trei dregători: Crasnăș vornicul, executat pentru trădare, Lazea Pitic, Șandru de Dorohoi, uciși probabil în timpul luptei de la Baia. Vornic este numit Isaia, cumnatul lui Ștefan cel Mare, în rest sunt prezenți în Sfat toți boierii de dinainte de Baia. În 1470, apar în Sfat Mârza, fiul lui Stanciul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnul, vornicul Bodea, Luca, pârcălabul de Cetatea Albă, Arbure, pârcălabul de Neamț, comisul Ilea Huru, Iuga postelnicul și Mihău, spătarul, Barsu stolnic, Toma stolnicul, ultimii, boierii “de casă” ai domnului, care au luptat alături de Ștefan. S-a vorbit totuși despre trădarea marilor boieri, ca, mai apoi, să se ajungă la formula potrivit căreia Ștefan s-a lovit de ostilitatea marilor boieri. Un salt apreciabil de la trădare la ostilitate. Și această ostilitate, câtă a fost, era firească. O domnie autoritară naște și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boierii “de casă” ai domnului, care au luptat alături de Ștefan. S-a vorbit totuși despre trădarea marilor boieri, ca, mai apoi, să se ajungă la formula potrivit căreia Ștefan s-a lovit de ostilitatea marilor boieri. Un salt apreciabil de la trădare la ostilitate. Și această ostilitate, câtă a fost, era firească. O domnie autoritară naște și nemulțumirea unor supuși. Problema, care se pune, este dacă această ostilitate poate stânjeni autoritatea domnului. Ștefan cel Mare a avut grijă să numească în Sfat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză ? Cioran: Dintr-o dată, la sfârșitul războiului, mi-am dat seama că a mă îndârji atât de o limbă a unei țări cu care tăiasem punțile era o stupizenie. Atunci am comis o trădare totală față de limba mea maternă și am început să scriu, să gândesc, să visez în franceză. A fost ca și cum aș fi început o luptă înverșunată cu o limbă deosebit de dificilă, pentru că franceza nu este, cum se spune, limba ideilor clare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
din București. Am introdus în judecata mea intimă și elementul care mă zguduise imediat după ce mă întorsesem de la Lima, cazul Mircea Răceanu, acuzat de spionaj în favoarea S.U.A., și reacția administrației americane față de măsurile justiției române împotriva unui diplomat acuzat de trădare. Desigur, era o problemă cu un coleg de serviciu, cu care avusesem relații normale, mai ales că în sinea mea îl apreciasem, la nivelul meu, drept un diplomat bun, care excelase în postul său din S.U.A., care vorbea cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pentru a stabili, între Focșani și Brăila, o puternică linie de baraj în fața Moldovei, ceea ce, considera Berthelot, „ne lasă să credem că în ochii rușilor, pierderea Valahiei era un lucru deja stabilit”. Tot el face referire, în acest context, la trădarea filogermanului Stürmer, prim-ministrul imperial rus, care era decis încă din octombrie 1916 să facă pace separată cu Centralii, împărțind cu aceștia România și anume: „Rusiei să-i revină Moldova, Austriei Valahia în compensație pentru Galiția cedată în vederea reconstituirii Poloniei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
s-a retras, iar frontul s-a fixat pe linia Siret-Dunăre. Multe discuții, uneori chiar controverse, s-au iscat în legătură cu pierderea Dobrogei. Nu este locul să insităm asupra lor. Un lucru este însă necesar a așeza în această canavá a trădării rusești. „De la începutul campaniei în Dobrogea - scrie generalul Pétin - la care trupele ruse au luat parte târziu și într-o măsură mult mai mică decât era scris în Convenția militară [din august 1916, n.n.], mulți ofițeri ruși declarau: `noi n-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
neamurilor noastre”. Este interesant de amintit că germanii vedeau rău pretențiile bulgare de a stăpâni toată Dobrogea, mai mult, doreau să evite ca podul Cernavodă-Constanța să cadă în mâinile bulgarilor, preferând ca Nordul Dobrogei să rămână României sub administrație germană. Trădarea Rusiei țariste în toiul bătăliilor pentru apărarea teritoriului național al României, reaua voință manifestată pe față de conducerea politică și militară rusă, demonstrau fără nici un dubiu că România nu putea spera la nici un fel de sprijin din partea acestui așa-zis aliat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
multe mijloace materiale, crease școli ortodoxe în Palestina, cât și în Siria. Aceste stabilimente erau protejate de Ambasada Rusiei la Constantinopol și de consulatele locale.[...] 5 Generalul Pétin, fost șef de Stat Major al Misiunii Militare Franceze în România, despre trădarea rusească pe frontul românesc Venind să preia conducerea Misiunii Militare Franceze în România, Generalul Henry Mathias Berthelot s-a oprit la Marele Cartier General Rus, unde a avut o întrevedere cu generalul Janin, aghiotant al comandantului, generalul Alexeev, care l-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu avea ordine ! Astfel, bulgarii au scăpat de dezastru.... Pe scurt, partida putea fi jucată cu condiția ca factorul rus să-și joace rolul. Abținerea rușilor a fost prea flagrantă pentru ca motivele să nu fie căutate cu multă curiozitate. Cuvântul trădare a fost pronunțat. Partizanii tezei trădării premediate își adună argumentele. Prima probă ar fi atitudinea generalului Belaiev după bătălia de la Târgu Jiu. Acesta a consiliat deja retragerea metodică din poziție în poziție, ceea ce însemna ca această operațiune să implice indiscutabil
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]