5,174 matches
-
care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat și pe urmă am auzit două bubuituri distincte, și numaidecât s-au pornit Împușcături răzlețe alternând cu rafale de mitralieră. Altminteri, zvonul războiului de afară abia de ne-a făcut să tresărim. Știam bine că războiul e-n toi, și nu de azi, de ieri. Doar În mijlocul acestui război văzusem lumina zilei. Și tocmai ca să n-o sfârșesc precum un vierme și-un șobolan sub dărâmăturile lui, nu trebuia să-l scap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
parcă și mai apăsătoare... părea un moment de reculegere, în fața unui mormânt deschis... Doar copacii din jur, cu frunzele împuținate de toamnă, foșniră tainic, și, parcă anume, câteva crengi se frânseră cu un zgomot surd și dureros... căzând la pământ. Tresării... superstițios... „... Și, desigur, pentru a ne revedea..!”, își continuă colegul gândul, subliniind bucuria revederii după atâția ani... Îi priveam cu atâta drag, încât simții nevoia să-i dezmierd... Pe chipul lor liniștit, de oameni greu încercați de viață, o viață
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
urmă, când abia se târa în noapte oprindu-se la nesfârșit în gări neluminate, ori în câmp, că s-ar fi spus că nu vine de nicăieri și nu va ajunge niciodată undeva... „ Mărășești... stația Mărășești..!”, murmură cineva întuneric... Eu tresării la auzul acelui nume sfânt „Mărășești”... În minte venindu-mi vorbele bunicului meu, veteran din Primul război mondial, „... Românii, când citesc istoria bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz... ar trebui, să o citească ca pe o rugăciune, iar când trec
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
marginea pădurii se clătină și, în locul bătrânului apăru Nică, feciorul fratelui său mai mare, Alexandru, căzut la „Cotul Donului”. Nică era un flăcău de vreo 14-15 ani, curajos, cu o inimă de om trăit la munte Când îl văzu, Baltă tresări simțind furnicături sub piele, dar nu-l întrebă nimic pe băiat, înțelegând totul. Bătrânul bănuit de „legături” cu „bandiții” din munți, fusese „anchetat” la postul de miliție din Hangu, unde a „încasat” o „mică corecție”.. și, acum zăcea grav la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încredințat că nici o faptă nu rămâne fără răsplată... Dintre toți călăii, continuă bătrânul printre lacrimi, a lu’ Bojoagă, țâganu’, care o fost argat la voi și l-ați omenit.. o fost cel mai rău... acu-i mare comunist. Căpitanul Baltă tresări cu toată ființa lui, și, cu fălcile încleștate ca să nu urle.. tăcu și ascultă până la capăt supliciul... Dar, ce față înfricoșătoare avea el... e cu neputință a fi înfățișată în cuvinte. Se ridică, sărută mâna bătrânului și,fără nici o vorbă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
jder după pradă !”, zise cu nepăsare, Sofronie. „ - Ori, poate o vulpe.. sau un râs..!”, interveni Căruntu. „ - Nu !.. jder a fost.. pentru că..!”, dar Sofronie nu-și termină argumentația... un răget de urs auzindu-se mai sus, nu departe de ei. Toți tresăriră ca scuturați de un fior, răsucindu și ochii în părți.. și traseră cu urechea într acolo. Și greierul se opri o clipă din țârâit și ascultă.. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Luna argintie se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
suflare... Pădurea părea pustie,.. Doar tăcerea codrilor, cu clătinarea crengilor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, păsări de noapte croncănind, ori câte un fâlfâit greu de aripi... Țipătul unei păsări de noapte, spintecă tăcerea.. ca un tăiș de sabie. Căpitanul Baltă tresări... Era semnalul dat de Sofronie, care din punctul de observație supraveghea Cheile și marginea pădurii. „Țipătul păsării”, venea cu vești rele. De jur împrejur, întunericul era negru, tainic și plin de amenințări.. Ei scormoneau cu ochii adâncimea codrului, pe versantul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vești rele. De jur împrejur, întunericul era negru, tainic și plin de amenințări.. Ei scormoneau cu ochii adâncimea codrului, pe versantul estic al Danciului, prin minte trecându le fel de fel de gânduri. La fiecare trosnet de vreasc călcat, toți tresăreau ca scuturați de un fior. O mitralieră toca întruna, nimicitor, ținându-i pe loc și, tăindu-le retragerea spre nord. Valea Cheilor ăuia de trăsnete de arme automate și rafale de mitraliere. Baltă, liniștit... părea că nici nu le aude
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și cu ochii închiși, gâfâind în coate și în genunchi, se cățărară pe povârnișuri abrupte către izvoarele râului Dreptu.. „ - Baltă, dă-te prins !”, un glas gros sfâșie liniștea pădurii, o umbră furișându-se printre copaci. Baltă și Cârțu, amândoi deodată, tresăriră și se căutară din ochi prin întuneric... Îl recunoscură după glas... Era Baftaliu, un țigan din Drăgușeni, fost argat, ajuns subofițer de miliție. „ - Cârțule, ești liber dacă ni-l dai viu... Ori muriți amândoi..!”, continuă Baftaliu, și-i orbi cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
într-un cerc de umbre, care se apropia în jurul său. Într-o liniște deasă, că-ți auzeai bătăile inimii, lanțul acela viu se strângea din ce în ce, în jurul gorunului... Un țipăt de pasăre sfâșie liniștea pădurii, făcându-l să tresară. Căpitanul Baltă, spătos, voinic și frumos, stătea rezemat la tulpina gorunului, fără să clipească... Doar, flacăra aceea de oțel, care se aprindea și se stingea mereu, ca un semnal tainic, în ochii lui negri, trăda că-i o ființă vie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un calm care parcă, le paraliză orice voință... Ca treziți dintr-un somn hipnotic, securiștii se uitară unii la alții ca.. buimăciți. Baltă, chiar înfuriat, se pomeni strigând.. „..Trageți, odată... trageți !”, și, își aruncă arma automată la picioarele lor. Toți tresăriră ca înspăimântați... și dezorientați, chiar nu mai știau ce să facă... „ - Nuu... nu, îl vreau viu !.. Viu îl vreau !”, strigă în alergare șeful securiștilor, făcându-și loc printre ei... cu coatele și umerii, pofticios de cruzime. Călăul din el nu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ani de zile, hărțuind o armată.. ?!”. N-ar fi vrut să fie adevărat.. Rânji la el, văzându-l neînarmat. „ - Ei, tâlharule, acum să te văd de ce mai ești în stare, și-și îndreptă spre el pistolul mitralieră. Inima lui Baltă tresări, nu de frică... ci, la insulta grosolană a maiorului de securitate. Caracterul unui om nu se cunoaște niciodată mai bine decât după felul cum se poartă, el, în momentele limită.. Numai primejdia scoate întotdeauna la iveală, puterile și calitățile cele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
iartă-mă !.. Mai mult de atât, nam putut face..!” și își făcu cruce de mai multe ori, până să-și simtă sufletul ușurat... Deodată, un ăuit, pornit de sub poalele Stânișoarei, de unde începe pădurea, despică cu jale valea Bistriței. Toți milițienii tresăriră, și se priviră cu frică.. de lup în ochi. „Hau-hauuu... hau-hauuu.. !”, întâi mai încet, apoi mai tare și mai tare, cu ecouri prelungi, înmulțite de văile Bistriței... „ - Oare, pentru cine urlă.. Pârvu ?!”, se întrebă cu mirare, căpitanul Baltă. Își recunoștea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
privirea peste noi, cu ochi răi, bănuitori, oprindu-se asupra fiecăruia.. până și-o fixă asupra lui Florin Constantinescu. „ - Tu, de acolo,.. cum te numești ?”, îl întrebă cu un autoritarism care intimida. „ - Constantinescu Florin, domnule !”, îi răspunse el calm.. Civilul tresări, cu luciri stranii în ochi. „ - Bine... bine !” îi zâmbi el larg, satisfăcut, ca unei cunoștințe, și îi făcu semn cu mâna... „Hai, cu noi..!”... L-au luat cu ei, pe Florin, iar noi ne-am uitat după dânsul, cum ieșea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la fiecare pas. În dreptul Mitropoliei, clopotul din turn bătu de două ori la rând. Dangătul lui, vibra prelung și adânc aerul, vălurit până departe.. peste valea Bahluiului.. până spre Miroslava... La cea de adoua bătaie a clopotului, în mintea mea, tresării cu tot cu pat. O liniște grea mă cuprindea din toate părțile... Era târziu, dar, cu toată oboseala somnul tot nu mă prindea. „E întuneric. Ce oră poate fi ?!”, mi-am zis. Ca trezit dintr-o lunga visare.. m-am uitat împrejur
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
jumătate de oră, vibră aerul atât de aproape, de parcă m-ar fi lovit în piept cu ceva. Cloptul bătu rar, cadențat, de două ori, la rând, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o bucată de piatră în oglinda apei liniștite. Am tresărit. „Oare n-am întârziat..!”, repetai ca o mașinărie stricată. „ - Nu, nu... mai este până la zece..!” îmi șopti rar, un gând. De-a lungul gardului înalt, de fier forjat, atingându-l în trecere, ca o mângâiere, cu vârful degetelor ca în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
continuă mai încet...”.. că, tat-tu, mi-o zâs ce avem di făcut..!”. Apoi, li se adresă fraților mei, cu glas hotărât. „Voi, măi... s-aveț’ grijă de oi și di orătănii, și să ciț’ cuminț’... pân’ mă’ntorc..!. Eu am tresărit. Adică, cum... se întoarce singură ?!.. „Aveț’ măligă, învălită’n ștergar, în ocniță, și udătură, în sobă..!”. Atât le-a spus. Și, m-o luat pi mini de-o mână, și pe Florica de funie.. și am ieșit toți trei pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Pe profesorul Matei, l-am regretat cu toți. Capitolul II ȘI CASTANII AU LĂCRIMAT... Apăsat de amintirea, doar a unora dintre minunații și inegalabilii noștri profesori, m-am uitat pe fereastră, afară, în curtea școlii, în „Patratul cu castani”. Am tresărit.. Castanii care mi-au ocrotit întreaga copilărie și adolescență la umbra lor,.. păreau niște moșnegi, împovărați de ani, frânți de șale și lipsiți de vlagă. Era mai mult decât deprimant, să-i vezi cât de scunzi au ajuns. Rezemat de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu le găsesc..! Castanii, și ei parcă lăcrimau... părea, că ar vrea să spuie ceva... Frunzele, le cădeau ca lacrimile.. „Și copacii plâng !”, mă pomenii gândind cu voce tare. Niște pași, rari... și un glas cunoscut, mi-au risipit gândurile... Tresării... Era colegul și prietenul meu de-o viață Mircea Cozma... „ - Gândurile prea adânci... îmbătrânesc..!”, îmi murmură el la ureche, zâmbind... Cu acel zâmbet inconfundabil. Ne-am privit în tăcere... într-o tăcere ca în biserică, făra prea multe vorbe. „ - Încă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
umblu prin locul acela plin de surprize, observând încordat natura, pătruns de obscuritatea ei profundă. Pe cărarea umbroasă, am surprins o veveriță, mică și grațioasă, care de îndată ce ne-a simțit prezența a fugit speriată. Ne-am îmbibat de răcoarea dionisiacă, tresărind speriați la fiecare mișcare suspectă a desișului. Din neatenție, ne-am afundat prea adânc în pădure, astfel că, până la urmă, am rătăcit drumul de întoarcere și am continuat să ne învârtim în cerc, printre copaci, în căutarea potecii cunoscute. Pașii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și stomacul refuză hrana la acea oră târzie. Ca să evităm problemele gastrice ne hidratăm cu apă și sucuri naturale de portocale sau kiwi, apoi ne așezăm confortabil pe scaunul care În curând devine „patul” nostru pentru lunga noapte. Sufletul neliniștit tresare la zgâlțâielile repetate ale aeronavei În golurile de aer, asemenea unui bidiviu În galop. Privesc În jur, unii deja au adormit și nu mai simt nimic În dulce lume a viselor, alții murmură În gând o rugăciune adresată Atotputernicului ceresc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
rece afară decât ne-am așteptat. Se simte răcoarea nopții montane. Ne cuibărim În așternuturile reci și umede, trăgând pătura peste cap. Somnul este scurt și agitat. La ora trei și jumătate ni se bate insistent În ușă pentru sculare. Tresărim agitat și ne frecăm buimăciți la ochi. Privim pe geam, afară este Încă Întuneric, selenara Doamnă, În lințoiul argintiu lasă dâre luminoase pe ulițe. Stele clipocesc somnoroase. Deodată, liniștea nopții este Întreruptă brusc de un dulău lânos cu urechi clăpăuge
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
km, singura de pe Pământ vizibilă din spațiul cosmic, emblema civilizației chineze. Ciclopica zidire, ridicată pe parcursul mileniilor cu scop defensiv, de miile de lucrători istoviți, cu figuri cadaverice, unii dintre ei constituind după moarte liantul dintre bolovanii de piatră și prundiș, tresare din somnul letargic la prezența vizitatorilor ce-i urcă zidurile, roase de patina vremurilor de restriște, a numeroaselor atacuri ale invadatorilor mongoli și nu numai. După ce larma vizitatorilor s-a potolit și autocarele gonesc spre alt obiectiv turistic, Marele Zid
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ierburi sălbatice, sau șoldurile goale ale unei stânci, se Înfiripau și trăiau viața scurtă a unei năluciri apocaliptice, care mi se părea că se mișcă Încet, se târăște furiș, vine, ajunge și Întinde spre mine o gheară flămândă și ucigașă. Tresar năucită de clipa fantasmagorică și revin cu picioarele pe pământ, și accept o adevărată aventură palpitantă cu barca, un fel de pirogă, condusă cu multă Îndemnare de băștinași printre bolovani de mărimi uriașe ce se ridică din albia râului și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
furtunoase sunt Însă peripețiile lui Rică Îndrăgostitul În Încercarea de a-și salva pielea, când, urmărit, află scăpare Într-un butoi; episodul este reconstituit narativ de către protagonist: „O, ce noapte furtunoasă! Oribilă tragedie! (i se pare că aude ceva și tresare) Ce de peripețiuni!... Ies pe fereastră și pornesc pe dibuite pe schele! mă Țiu binișor de zid și ajung În capătul binalii... Destinul mă persecută implacabil... Schelele se-nfundă; nicio scară... Cocoana perfidă mă indusese-n eroare... Vreau să mă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]