8,428 matches
-
poarta infernului se deschide: „căci mă perd cînd cat la tine Și-mi ies cu totul din sîne, Pentru că duh nu-mi rămîne. Au nu știi, dulce lumină, Ochii mei că ți să-nchină Și că la a ta ivire, Tulburați de-a lor răpire, Ca oglinda drept soare Cipind plină de-nfocare, Cu gene Înlăcrămate Spui că inima să bate?” Ochii spun mai mult decît vorbele. Conachi sugerează existența unui limbaj al ochilor, a unui adevărat cod al privirii. Ei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a fost intenția ta. ...și a Cristinei. A Cristinei cu mine Ștefan nu cu tine Gavriel! Nu înțelegi? Totul s-a încheiat! Gata! Ai milă! Gavriel, Gavriel. Ți-am dăruit șapte ani de zile din existența mea fără să îți tulbur găndurile cănd știi bine că îmi sta în putere. Te-am întrerupt doar cănd am avut nevoie să faci notații în lucrarea mea. Și îți mulțumesc pentru asta. N-am terminat încă. Aici sus căteva limbi se dezleaga și nu
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
acea plăcere a lecturii ce, așa cum grăia Roland Barthes, e o treaptă obligatorie dacă se vrea intrarea în rezonanță cu emoționalitatea profundă a cititorului. Existența lui Campanella a fost atât de fracturată și plină de evenimente încât a reușit să tulbure pe oricine. Neîndoilenic că ar fi putut fi atinse alte aspecte ale gândirii și biografiei filosofului de la Stilo (cum a spus Giulio Ferroni), dar am fi avut mai multe romane născându-se dintr-un singur roman, în detrimentul ritmului epic. Romanul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prezent în însuși spiritul său, în chiar conștiința sa. Ca să nu se lase covârșit de aceste gânduri, ce dădeau pe-afară și aveau nevoie să-și găsească rânduiala pe hârtie, începea pe nepusă masă să ragă ca un leu ațâțat, tulburând toată lumea și punându-i la încercare pe temniceri. Încetează, călugăr necredincios, te porți ca un sălbătic. Dacă eu sunt parte a Infinitului, nu pot fi un sălbatic, pricepi, biata piază rea, sclav și nenorocit ca și mine? Gura, blestematule. Ciorile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
te vadă. Apoi o să plece, în schimb eu o să rămân, m-am măritat cu marchizul de... Vizita nu dură mult; atunci când micuța Baroneasă își luă rămas bun, călugărul rămase cu capul plecat, așezat pe salteaua de paie. Baroneasa l-a tulburat întotdeauna și chiar și acum îi răscolise sângele. Ce n-ar fi dat să nu fie văzut în condițiile alea mizerabile: barba stufoasă, părul ciufulit îi lăsaseră poate o impresie groaznică, la care se adăuga mai ales putoarea ce domnea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe Sine luând chip de rob. „Sfântul Siluan Învață că smerenia e lumina În care putem vedea luminaDumnezeu, după cum se cântă «Întru lumina Ta vom vedea lumina». Sufletul celui smerit e ca marea: dacă arunci o piatră În mare ea tulbură pentru un minut fața apelor, după care se cufundă În adâncuri.” Sfântul Ioan Îndeamnă la disciplinarea mirosului; În acest sens copilul trebuie să fie ferit de parfumuri și mirosuri plăcute. Parfumurile pot Întări poftele trupești, mai ales dacă aceste mirosuri
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
acela, rezemat de trunchi, aștepta Iacob al lui Zevedei. — Nu, clătină din cap Cosmina. Nu poți fi tu. Tataia n-ar fi permis una ca asta ! — Am fost la înmormântare, spuse el. Am stat deoparte, n-am vrut să te tulbur. Te-aș fi văzut. A fost puțină lume. Nu știam cât de mult s-a împuținat lumea lui... — Erai îmbrăcată cu o rochie neagră și pe deasupra cu o scurtă de piele, tot neagră. Și purtai un batic negru. — Toate femeile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Lipsit de rădăcini, de-a dreptul prăvălit. Tatăl lui adevărat, pe care nu-l cunoscuse, împrumutase un nou chip. Golea striga în camera de alături, fără să știe că vocea lui nu e a lui, ci cea de demult, care tulburase apele hrănitoare, și că pe umeri poartă un alt cap, care nici nu are nevoie de trăsături pentru a fi înspăimântător. Și, mai ales, lovind peste încheieturile flăcăului, cu plesnituri surde și îndesate, chircindu-i dureros trupul din trup, Golea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la vale. Oamenii își uitară rândul la moaște, osemin tele, în racla lor, rămaseră stinghere. Flăcările lumânărilor adunate mănunchi se tulburară. În vâltoarea pulpanelor răsu cite, a pașilor împleticiți, a coatelor îndesându-se, multe luminițe se stinseră, dar se aprinseră altele în ochii care luceau măsurând cu lăcomie distanța până la cazanele aburinde. Mulțimile coborau dinspre Mitropolie ca un zid îmbrâncit, o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unei feline mici și iscoditoare. Era îmbrăcată cu un tricou larg peste umeri și blugi, semnele feminității păreau nedezmeticite, ar fi trebuit s-o faci să plângă, pentru ca femeia să iasă la iveală. Apoi, încetul cu încetul, apele oglinzii se tulburară, umerii lui căzură, carnea obosi pe oasele uscate, iar părul se cerni, nemaiîntorcând lumina. Iar de pe chipul ei mica felină se trase, alene, într-un ungher. Dar, pentru clipa în care se recunoscuseră, Rada îl privi fără îngăduință : — Cine ți-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
temură ca el să nu plutească prin aburii respirațiilor. Dar nu apăru, Magul nu poate fi decât atâta vreme cât își respectă semnele. Era prima ninsoare din anul acela. O zăpadă mare, pufoasă, pe care aici, în parc, n-avea s-o tulbure nimeni zile în șir. La fel dincolo de gard, unde era cimitirul vechi al Bisericii Armenești. Zăpada venise deodată și prea devreme, credeau ei. Mai apoi, crescând, au înțeles că prima zăpadă vine totdeauna prea devreme. Atunci când ultimul dintre ei spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru un anumit moment al explicației sale. — ăsta e cel mai greu dintre toate, continuă, păcatul trufiei. Nu de alta, dar se strică vinul de împărtășanie. Se acrește. Ridică paharul și îl privi în lumină. Limpezeala rubinie a vinului îl tulbură peste măsură. — Și atunci, întrebă, ținând paharul cu amândouă mâinile, ca pe sfântul potir al Graalului, eu ce fac cu vinul ? Îl beau, ca un adevărat duhovnic, și iau, în felul ăsta, asupra mea toate păcatele lumii. Luă asupra lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atâtea flăcări ce luminau de pretutindeni, ceasul lui de pământ arăta toate orele deodată. Era atâta lumină, încât flăcăruia căpețelului de lumânare prisosea. Cu mâinile îmbrobonite de ceară, fetița suflă în lumânare. Era semnul că povestea luase sfârșit. Cerul se tulburase deasupra orașului. Mirosea a zăpadă, deși abia era început de octombrie. Vântul aducea mirosul ninsorilor de la răsărit. Crengile desfrunzite ale castanilor luceau de bruma care nu mai apuca să se topească. Dintre șinele de cale ferată se ridicaseră stoluri de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
convinge, cea mai grozavă aventură în publicitate a lumii."146 Creel a insistat asupra faptului că activitățile departamentului său nu constituiau propagandă, ci erau exclusiv educaționale și informative. Dar faptele l-au contrazis. Creel a organizat, printre altele, turnee, a tulburat apele cu broșuri despre "Evanghelia Americanismului", a înființat un serviciu de știri în slujba guvernului, s-a asigurat că producătorii de film primesc fragmente din puținul material filmat în timpul războiului și că filmele transmit o imagine pozitivă a Americii.147
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
o "familie endogamă" extinsă simbolic la națiunea reunificată s-a dezvoltat în cadrul penuriilor materiale, împărtășite la nivel general, prin care s-a neutralizat diferențierea economică și s-a exaltat verticalitatea "virtuții politice". Apariția bruscă a bunurilor pieței, concedierile și șomajul tulbură această orânduială. Incriminarea marginilor subalterne în fața direcțiilor din întreprinderi acuzate de păstrarea posturilor pentru copiii lor și de refuzul de a le da celor ai lucrătorilor, ca altădată indică un gol din ce în ce mai mare pe care termenul de "inegalitate" îl califică
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în subzistență). Devenită apodictică, piața este prin urmare mediatorul de neînlăturat al modurilor de comunicare ce dirijează raporturile interpersonale, colective și instituționale, naționale și transnaționale. Oglinzile în serie ale libertății, tot atât de absolute pe cât de iluzorii, pe care piața le vehiculează tulbură percepțiile (in)dependenței pe fondul unui slogan repetat la infinit al interdependenței. Această mediere prin definiție internă și externă este, după cum o cere funcția ei, obiectul unui proces, totdeauna original, de fabricare și de fondare în care actorii privesc situațiile
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
imposibil să nu ne surprindă lipsa totală de reacție a acestor oameni; dovedind o pasivitate incredibilă, ei s-au lăsat transformați în ceea ce li s-a cerut să fie. Numai câteva evadări în pădure, de altfel repede înăbușite, veneau să tulbure uneori funcționarea mașinii exploatatoare. Ce este deci acest sat? Orice aspect al realității lui este determinat de sistemul de exploatare în care se află integrat. El apare mai întâi ca reflectarea acestui univers al forței și al coerciției pe care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
faptul că, o vrem sau nu, avem o relație specială cu emoțiile, sentimentele, dispozițiile și pasiunile noastre. Unii, le consideră esențiale, alții, un capriciu, o fantezie; unii, o stare esențială, alții, o stare derizorie. Unii, spun că emoțiile, sentimentele ne tulbură judecata și ne complică relațiile interpersonale, alții, disting între emoții, sentimente pe care ar dori să le resimtă permanent și cele pe care le detestă și de care le-ar plăcea să se debaraseze (Brillon, 2010, p. 13). Cert este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să nu folosim atacul la persoană; • să întrerupem întrevederea dacă simțim că ne pierdem autocontrolul; • să învățăm să întoarcem foaia: "dintre toate emoțiile negative scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003) furia este una dintre acelea care continuă să ne tulbure, sub formele atenuate ale resentimentului, animozității, chiar ale urii" (p. 56); • să ne stabilim prioritățile; • să acceptăm consecințele; • să acceptăm reconcilierea, dar nu imediat: în cele mai multe cazuri, exprimarea supărării noastre nu are ca scop încetarea definitivă a relațiilor cu celălalt
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mereu vom avea impresia că facem și că suntem prea puțin. Astfel conceput și înrădăcinat în atmosfera ideologică a epocii noastre, acest tip de ideal generează stres, instabilitate sufletească, vulnerabilitatea stimei de sine. Invidia stă la orice pas să ne tulbure, să ne dezechilibreze, să ne strivească. Teama de mediocritate intră (tot mai) adânc în cele mai ascunse fibre ale existenței și actelor noastre. Ni se cultivă și ni se întărește în și prin actuala ideologie un eu hiperexigent, care ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și dragostea desăvârșită (caracterizată prin intimitate, pasiune și decizie/atașament) (2010, p. 35). 73 T. Bennett Goleman (2002) arată faptul că sentimentul compasiunii se îndreaptă nu numai către ceilalți, ci și către noi înșine. Ea ne liniștește emoțiile care ne tulbură și izvorăște ca o expresie spontană a receptivității noastre "atunci când suntem lipsiți de temeri sau când ne lăsăm copleșiți de milă față de propria persoană, când ne eliberăm de grijile interioare" (p. 31); pe scurt, ne suntem de ajutor nouă înșine
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
contact între cei doi, au existat înrudiri de structură estetică. Ca și la Mérimée, cu alte coordonate, scrisul lui France comportă câteva perioade în care, în romane dar mai ales în nuvele, France a cochetat cu enigmele, cu fapte ce tulbură ordinea rațională, fără a-și modifica în esență viziunea. Deosebirile evidente dintre France și Caragiale estompează asemănările de structură. Configurațiile culturale, zonele de formație precum și tradițiile îi separă pe aceștia. Un France pur livresc este o formulă minimalizatoare, care se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
este dublată de indiciile care dau tuturor acestor momente înfățișarea unor efecte de vrăji. Acest ton pozitiv, circumscris la senzație și cenestezie, fiind contrazis de implicațiile supranaturale. Un accident este acela al apariției magiei, element impresionant firește, dar care îl tulbură profund pe erou, scoțându-l pentru un timp din ritmul lui obișnuit de viață și aruncându-l într-o aventură neașteptată. Pe tot parcursul Hanului lui Mânjoală se aude glasul unui narator ingenuu, care nu reflectează, trăiește în concret, la
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
său. Și de această dată irezistibila forță de atracție a femeii se concentrează mai ales în privire. Cu totul fascinat de chipul veșnic tânăr, tânărul bărbat nu-și poate reprima impulsul de a recunoaște pe față că însușirea aceasta îl tulbură cel mai mult În mod tipologic, coana Marghioala, sau, cum i se spune de obicei, Mânjoloaia, își datorează faima atributului de ,,vrăjitoare’’, acceptat de toți cu o teamă admirativă. În acest punct se află sursa irezistibilei atracții pe care hanul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de tâlhari, socotit mort, în războiul de la 1877. În acest moment avocatul face o glumă referindu-se la posibilitatea întoarcerii fratelui, vorbe care, din păcate, pentru hangiu, nu vor fi în vânt. Timp de cinci ani după război, nimeni nu tulbură pe Stavrache ,,afară decât de popa Iancu volintirul care venea din când în când de pe altă lume să tulbure somnul fratelui său’’. Credința magică în temeiul căreia hangiul cade pradă groazei induse de fantasticul coșmaresc postulează tocmai ,,dreptul’’ pe care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]