5,483 matches
-
Turciei controlul asupra sudului oblastului Batumi (okrugul Artvin), supra fostlui oblast Kars, fostului uezd Surmanlisk și a părții de vest a fostei gubernii Erevan. Acest acord a fost urmat în octombrie 1921 de semnarea Tratatul de la Kars dintre forțele kemaliste turce și RSS Armeană, RSS Azerbaidjană și RSS Georgiană - care aveau să formeze în cadrul URSS RSFS Transcaucaziană. Acest tratat a stabilit definitiv granițele internaționale ale republicilor caucaziene cu Turcia, granițe care au rămas neschimbate până în prezent. În conformitate cu prevederile armistițiului de la Mudors
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
a stabilit definitiv granițele internaționale ale republicilor caucaziene cu Turcia, granițe care au rămas neschimbate până în prezent. În conformitate cu prevederile armistițiului de la Mudors semnat de Imperiul Otoman și puterile Antantei, autoritățile britanice au cerut guvernului otoman să retragă toate forțele armate turce din Caucaz pe frontiera stabilită în 1878 prin Tratatul de la San Stefano. Pe teritoriul fostului oblast Kars, guvernatorul-general britanic a autorizat formarea așa-numitei „Republici Democrate a Caucazului de Sud-Vest”, care își propunea să cuprindă între granițele sale populația musulmană
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
10 aprilie 1920, în condițiile agitațiilor panturcice, britanicii au desființat Republica Democrată a Caucazului de Sud-Vest, i-au arestat conducătorii și au predat teritoriul fostului oblast Kars noului stat Armean. În cadrul Congresului de la Sivas (4 - 11 septembrie) 1919, organizațiile naționale turce au luat hotărârea formării unui comitet al reprezentanților condus de Mustafa Kemal Atatürk. Acest comitet și-a stabilit stabilit sediul la Ankara. Pe 8 aprilie 1920, înaltul comandament al trupelor aliate a anunțat trecerea teritoriului oblastului Batumi sub protecția Ligii
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
și italiene. După înfrângerea forțelor „albilor” din Caucazul de nord, Armata a XI-a „roșie” a Rusiei bolșevice a fost transferată la frontiera de nord a Azerbaidjanului Democrat. Comitetul reprezentanților condus de Mustafa Kemal i-a dat ordin comandantului local turc, Kâzım Karabekir, să nu se opună înaintării Armatei Roșii în Azerbaidjan și sovietizării acestui teritoriu. Pe 23 aprilie 1920, s-a deschis la Ankara prima sesiune a Marii Adunări Naționale a Turciei, care a proclamat nulitatea acordurilor semnate de guvernul
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
care a proclamat fondarea RSS Azerbaidjane. Guvernul Marii Adunări Naționale a Turciei a hotărât pe 11 mai 1920, trimiterea lui Bekir Sami Kunduh, ministru de externe al naționaliștilor, la Moscova pentru negocierea unui tratat de prietenie și asistență mutuală. Delegația turcă a sosit la în capitala RSFS Rusă pe 19 mai. Bekir Sami Kunduh și adjunctul său, Yusuf Kemal, au fost primiți pe 24 iulie de către Comisarul pentru afaceri externe al RSFSR, Gheorghi Vasilievici Cicerin. Marea Adunare Națională a Turciei a
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
în această situație sprijin din partea comunității internaționale, apelul armenilor rămânând însă fără răspuns. Georgia și-a declarat neutralitatea în acest conflict pe 6 noiembrie 1920. Turcii și-au continuat înaintarea victorioasă și, pe 30 noiembrie, au ocupat Karsul. Comandantul trupelor turce din zonă, generalul Karabekir Pașa, a cerut pe 6 noiembrie 1920 armenilor să se retragă și să predea controlul asupra orașului Alexandropol, a căilor ferate și podurilor din regiune și să-și retragă forțele armate la o distanță de minim
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
turcești primeau dreptul la liberă circulație pe întreg teritoriu al Armeniei. Proaspătul format Soviet al Comisarilor Poporului al RSS Armene a declarat pe 10 decembrie că nu recunoaște valabilitatea tratatului semnat de guvernul Armeniei Democrate și a invitat guvernul naționalist turc să negocieze un nou tratat de pace, dar propunerea bolșevicilor de la Erevan a fost respinsă. În aceste condiții, guvernul rus a intervenit, invitând reprezentanții Marii Adunări Naționale a Turciei să negocieze un tratat de pace cu mijlocirea autorităților de la Moscova
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
mijlocirea autorităților de la Moscova. Pe 24 august 1920, RSFS Rusă și Marea Adunare Națională a Turciei au semnat la Moscova un acord de cooperare între cele două părți. Pe 27 august, comisarul pentru afaceri externe Cicerin a propus șefului delegației turce, ministrul de externe Bekir Sami Kunduh, reglementarea diferendelor turco-armene prin cedarea către RSS Armeană a teritoriilor care au făcut parte până în 1914 din Imperiul Rus și a regiunilor Van și Bitlis, (cu excepția negociabilă a Sarıkamıșului). Bekir nu a reușit să
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Yusuf Kemal Tengirșenk, în țară pentru instrucțiuni. Mustafa Kemal, președintele Marii Adunări Naționale a Turciei, a respins cu hotărâre propunerile bolșevicilor. Mai mult, l-a schimbat pe Bekir de la conducerea delegației și, pe 18 februarie 1921, noua echipă de negociatori turci condusă de Yusuf Kemal a sosit la Moscova pentru continuarea discuțiilor. În toată această perioadă, Armata Roșie a continuat campania de recuperare a teritoriilor care făcuseră parte din Imperiul Rus. Pe 14 februarie 1921, trupele bolșevice au lansat o ofensivă
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Palestina o instituție de învățământ superior de tip politehnic, care să încununeze eforturile educaționale ale societății Esra. Inițiativa s-a încadrat în atmosfera de schimbări petrecute în acei ani în regiune. Guvernul otoman, aflat din anul 1908 sub conducerea Junilor Turci,a inițiat un număr de mari proiecte și avea nevoie de un personal tehnic calificat. Pe tot cuprinsul Imperiului nu exista nici un institut politehnic și statul era de aceea nevoit să aducă specialiști din străinătate. Paul Nathan spera că evrei
Technion () [Corola-website/Science/324027_a_325356]
-
(24 iulie 1908 - 30 octombrie 1918) include o serie de evenimente majore, începând cu Revoluția Junilor Turci și instalarea celei de-a doua perioade constituționale și sfârșind cu împărțirea Imperiului Otoman de către puterile victorioase în Primul Război Mondial. În doar câteva săptămâni din iulie 1908, Revoluția Junilor Turici a modificat radical structura politică a Imperiului Otoman. Regimul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Turci în Macedonia și Kosovo la care au participat și albanezi s-a transformat într-o insurecție în rândurile armatei imperiale, sultanul Abdül Hamid al II-lea a acceptat să restaureze regimul constituțional. Numeroși albanezi au participat la rebeliunea Junilor Turci, sperând că în acest fel își vor cuceri dreptul la autonomie în cadrul imperiului. Junii Turci au anulat interdicția asupra organizării învățământului în limba albaneză. Ca urmare, intelectualii albanezi au hotărât în cadrul unei întâlniri din Manastir din 1908 să folosească alfabetul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
prin emiterea „Legii de strămutare și colonizare”, care a dus la deportarea armenilor din regiune. O serie de istorici consideră că această acțiune poate fi calificată drept genocid la adresa populației armenești.. Acest punct de vedere nu este împărtășit de guvernul turc și de păturile largi ale populație țării, care consideră că cea mai mare parte a deceselor din rândul armenilor otomani se datorează condițiilor grele de viață din Primul Război Mondial, a războiului civil din regiune, care au afectat în egală
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
cea mai mare parte a deceselor din rândul armenilor otomani se datorează condițiilor grele de viață din Primul Război Mondial, a războiului civil din regiune, care au afectat în egală măsură populația locală, indiferent de religie sau apartenență etnică. Guvernul turc consideră că deportările care au urmat aplicării Legii Tehcir nu au contribuit în mod semnificativ la creșterea mortalității în rândurile armenilor, iar afirmațiile conform cărora otomanii ar fi responsabili de crime de război. Participarea Imperiului Otoman la Primul Război Mondial
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
legături de sânge și a dorinței părintelui de a avea raporturi cu fiul său sunt suficiente pentru a se naște viața de familie", viață de familie care este protejată de Articolul 8 al Convenției. Reclamantul, Kazim Görgülü, era un resortisant turc, care sa născut în 1969 și locuia în Germania. Reclamantul a avut o relație cu o femeie, în cursul căreia aceasta a rămas însărcinată. Ulterior cei doi s-au despărțit, iar femeia a dat naștere unui copil pe care l-
Görgülü vs. Germania () [Corola-website/Science/324143_a_325472]
-
rusă („Загадка доктора Хонигбергера”, Согласия, nr. 3 (28), 1994; traducere de Anastasia Anatolievna Starostina), norvegiană („Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal Norsk, Oslo, 1995; traducere de Tor Fotland), estonă („Doktor Honigbergeri saladus”, Loomingu Raamatukogu, Tallinn, nr. 38, 1996; traducere de Riina Jesmin), turcă („Dr. Honigberger’ in Sırr”, Ithaki Yayinlari, Istanbul, 2000; traducere de Berat Çelik) și sârbă („Tajna doktora Honibergera”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
de Căpitanul Pavel Zăgănescu. A fost un moment în care, dintr-un aparent incident, se angajează o luptă crâncenă între cei 931 infanteriști și 165 pompieri români aflați în cazarma Dealul Spirii și cei 5000 de pedestrași, călăreți și tunari turci, eveniment cunoscut în istorie ca Bătălia din Dealul Spirii. În lupta inegală dintre militarii revoluționari români și turci (raport de forțe 1 la 5) Colonelul Radu Golescu este rănit grav și luat prizonier iar conducerea forțelor este preluată de Maiorul
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
crâncenă între cei 931 infanteriști și 165 pompieri români aflați în cazarma Dealul Spirii și cei 5000 de pedestrași, călăreți și tunari turci, eveniment cunoscut în istorie ca Bătălia din Dealul Spirii. În lupta inegală dintre militarii revoluționari români și turci (raport de forțe 1 la 5) Colonelul Radu Golescu este rănit grav și luat prizonier iar conducerea forțelor este preluată de Maiorul Nicolae Greceanu. Colonelul Radu Golescu a rămas prizonier la turci, la Brussa, până în 1853. Între 1853-1856 se alătură
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
(în limba turcă: "Jön Türkler") a fost o coaliție a unor grupuri cu diferite orientări, dar care erau cu toate în favoarea reformei administrației Imperiului Otoman. Mișcarea era împotriva monarhiei absolutiste a sultanatului otoman și militau pentru repunerea în drepturi a constituție Constituției Kanûn-ı
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
și care se opuneau status quo-ului vremii. Mișcarea a clădit o tradiție durabilă a disidenței care a modelat viața intelectuală, politică și artistică a perioadei otomane târzii, care a coincis în general cu perioada declinului și destrămarea imperiului. Numeroși Juni Turci au fost activi nu doar pe arena politică, dar și în alte domenii precum artele, administrația sau știința. În societatea turcă modernă, Junii Turci sunt considerat ca fiind grupul care a inițiat procesul de liberalizarea care a dus la apariția
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
și artistică a perioadei otomane târzii, care a coincis în general cu perioada declinului și destrămarea imperiului. Numeroși Juni Turci au fost activi nu doar pe arena politică, dar și în alte domenii precum artele, administrația sau știința. În societatea turcă modernă, Junii Turci sunt considerat ca fiind grupul care a inițiat procesul de liberalizarea care a dus la apariția Turciei moderne. Deși anumite comunități modernen turce consideră că Junii Turci au fost de fapt niște infractori, care au inițiat prima
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
arena politică, dar și în alte domenii precum artele, administrația sau știința. În societatea turcă modernă, Junii Turci sunt considerat ca fiind grupul care a inițiat procesul de liberalizarea care a dus la apariția Turciei moderne. Deși anumite comunități modernen turce consideră că Junii Turci au fost de fapt niște infractori, care au inițiat prima lovitură de stat din istoria Turciei, majoritatea populației consideră că acțiunile lor au avut un caracter progresist, chiar și după standardele zilelor noastre. Prin generalizare, „Junii
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
progresist, chiar și după standardele zilelor noastre. Prin generalizare, „Junii Turci” sunt numiți orice grup din rândul unei organizații care au vederi progresiste și care caută să câștige puterea Printre cei mai cunoscuți lideri politici și ideologi se numără: Junii Turci își au originile în grupurile de studenți autoproclamate ca „progresiste”. Ei au iniția activități clandestine și disidență politică după anularea constituției de către sultan. Inspirați din activitatea revoluționarilor italieni Carbonari, ei au format celule clandestine, interconecate. Opozanții regimului absolutist otoman au
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
în drepturi a constituției. Armata a III-a din Macedonai a mărșăluit asupra palatului sultanului pe 12 iunie și, pe 24 iunie, constituția a fost reinstaurată. După ce Comitetul Unității și Progresului (CUP) a ieșit câștigător la alegeri, unitatea Revoluției Junilor Turci a fost înlocuită de fragmentarea politică care caracteriza realitatea Imperiului Otoman. Detaliile evenimentelor politice din această perioadă sunt descrise de A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman, iar cele militare în Destrămarea Imperiului Otoman. Pe 2 noiembrie 1914, Imperiul Otoman
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
a prezentat dovezi detaliate cu privire la numărul kurzilor deportați din Erzurum și Bitlis din iarna anului 1916. Kurzii erau considerați de către autoritățile otomane elemente subversive, care ar fi luat partea rușilor în caz de război. Pentru eliminarea unei asemenea amenințări, Junii Turci s-au implicat în acțiuni ample de deportare a kurzilor din regiunile Djabachdjur, Palu, Musch, Erzurum șj Bitlis. Aproximativ 300.000 de kurzi au fost forțați să se mute spre sud-vest la Urfa și spre vest la Aintab și Marasch
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]