5,306 matches
-
pași În dreapta corabiei, care Își continua cursul. Strategia lui Morovan era clară: nu oferea nici o țintă laterală, mergând cu prova spre dușmani, și, În același timp, scurta rapid distanța făcând dificilă reglarea tirului. Mai problematică era apropierea altor două galere turcești, care veneau dinspre tribord, precum și pregătirile galioanelor. Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor! Să semnalizeze flotei turcești oprirea ostilităților! - Și dacă... - Dacă cele patru galere continuă tirul, galioanele noastre deschid focul! - Împotriva flotei sultanului?! exclamă Amir, uluit. - Împotriva oricui atacă acea corabie! - Moldova e principalul nostru dușman! - A fost. Nu mai e decât dușmanul sultanului. Nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțeleagă, cei doi războinici care cunoșteau semnalele fluturară steagul alb și pe cel galben, ceea ce Însemna pace și protecție. Cele patru trireme, acum la doar o sută de pași de corabie, Încadrară nava moldoveană și Îndreptară arbaletele lateral, spre galerele turcești. - Cuceritorii intră În formație de escortă!! exclamă Morovan, parcă nevenindu-i să creadă. -Galioanele cu semnul șarpelui și săgeții au ridicat ancora și se Îndreapta spre flota sultanului! Pe punte se pregătește artileria! - Ce naiba se Întâmplă pe marea asta?! Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la minute, ore sau zile distanță. Uneori cerul era albastru. Alteori gri. Alteori era noapte, dar torțe luminau zăpada din apropiere, făcând-o să scânteieze În mii de mici diamante. O dată văzu deasupra lui chipul unui necunoscut cu un turban turcesc, de culoare galbenă. Era un chip aspru, sever, nebărbierit, cu o cută adâncă de-a latul frunții. Deschise iarăși ochii și nu mai era nici un chip, era doar cerul, de un albastru intens. Apoi Începu să simtă frigul. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea nici o șansă să scape. De aceea a fost trimis mesajul cifrat. Dar Apărătorii care au preluat mesajul au adăugat Încă ceva. Au văzut cu ochii lor cum navele Cuceritorilor au protejat corabia noastră, gata să deschidă focul Împotriva galerelor turcești. Acum, ai noștri sunt În Mediterana și peste o săptămână vor intra În Marea Adriatică. Au scăpat datorită noului conducător al Cuceritorilor. Istanbulul e răvășit de aceste schimbări. - Ce se Întâmplă... Cine e... - Și Încă ceva. Din ordinul aceluiași conducător, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
marele vizir n-a renunțat chiar atât de ușor. S-ar putea să fi dat alarma În alte porturi ale Semilunii, iar corabia să fie interceptată pe parcurs. - Unde ar putea merge? Spre Marea Neagră? Nu cred. E Împânzită cu nave turcești. Iar pe Dunăre n-ar putea intra, căci fluviul e Înghețat. Spre Mediterana? Evident... dar de acolo? Mai departe, spre coastele Franței, sau ale Spaniei? Spre Africa? Sau... spre Veneția? Tu ce ai alege dacă ai fi hăituit de nave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fregate, În desfășurare de escortă! Abia terminase anunțul, că cele șase nave de război deschiseseră focul simultan, cu toate tunurile de la bord. Lui Alexandru i se păruse că marea se cutremură de puterea de foc dezlănțuită de venețieni asupra galerei turcești, care virase scurt și ridicase toate pânzele ca să scape de urgie. Navele se apropiaseră de fregata moldoveană cu steagurile alb și cel galben, de pace și protecție, arborate imediat dedesubtul pavilionului venețian. Una din fregate se apropiase de nava lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Inima Îi spusese că acolo, În casa aceea, se află iubirea ei. Universul ei pierdut. Că trebuie să ajungă acolo, cu sau fără haiducii lui Mihajlo. Plecase Înainte ca ei să fi luat o decizie. Drumurile erau blocate de trupele turcești În retragere, Învinse de avangarda lui Vlad Dracula la cetatea Sabac. Trecuse, cu herghelia ei de cai, peste munții Înzăpeziți. Găsise trecătorile și izvoarele. Nu se oprise decât ca să dea de mâncare cailor, din desagiii pe care Îi aveau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și privi coloana Apărătorilor, care se afunda În munții Balcani, ținând direcția nord-vest. Era singura direcție În care ciocnirea cu trupele de ieniceri putea fi evitată. Singura direcție care ducea, pe drumuri ocolite, spre Italia. La nord-est se scurgeau regimentele turcești care Încercaseră să apere Belgradul și fuseseră spulberate de Vlad. Din ultimele vești se Înțelegea că și cetatea Sabac, aproape de hotarul Bosniei, fusese cucerită de oștile maghiare și transilvane conduse de generalul Dracula. Cetatea fusese apărată de un general Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
purtau furtuna. Cercetașii trimiși de Angelo se Întorceau În goana goanelor, ridicând trâmbe de zăpadă sub copitele cailor. La două ceasuri de marș spre nord-est, soseau peste două mii de spahii, urmați de trei regimente de ieniceri. Alte valuri de oaste turcească se apropiau, la aproape patru ceasuri de marș. Erau În jur de zece mii de oșteni, care se Îndreptau spre Bosnia, ca să-și găsească scăparea la malul mării, În porturile de la sud de Sarajevo, unde Semiluna debarcase forțe proaspete, sosite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Balcanii și trimite deja scrisori papei la Vatican, clamând meritul victoriei. - Deci dincolo de munți nu se află decât mica avangardă a lui Dracula. - E suficient, commandante. Chiar și numai numele lui Dracula e destul pentru a provoca debandada În trupele turcești. A lăsat două mii de oameni la cetatea Sabac si coboară pe valea Moravei cu alți cinci mii. - Și zece mii de oșteni ai Semilunei se calcă În picioare fugind de cinci mii de oameni ai lui Vlad? - Întocmai, commandante. - Bine fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
N-a Încercat să treacă de zidul de foc. Pregătește un alt atac, probabil cu ocol prin păduri. Giuliano, trimite echipe de cercetare pe ambele flancuri și plasează un observator pe cea mai Înaltă poziție! Vreau o panoramă asupra armatei turcești și asupra defileului din est! Semnale vizuale, cu steaguri! Giuliano execută ordinul În grabă. Două echipe de câte cinci cercetași dispărură În codri. Un observator dotat cu lunetă de mare precizie și cu cele două steaguri roșii de semnalizare fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care Apărătorii rămași pe poziții continau să aștepte, netulburați. Alexandru simți acest nou Început de bătălie ca un preludiu al unui concert care Își reținea, Încă, forța de revărsare muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins În pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se simtă, dincolo de ceea ce se putea vedea și auzi. Ritmul adevărat al confruntării. Pe care, deocamdată, doar dirijorul Îl intuia, mărind imperceptibil intensitatea instrumentelor. - Mihaloglu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
hotărâtor. Generalul turc avea varianta de a Încerca o Încercuire a atacatorilor sau de a continua marșul flancurilor spre versantul Apărătorilor. Consideră că atacul poate fi respins și ordonă continuarea marșului. Un nou val de călăreți porni spre centrul armatei turcești, dar, de data aceasta, purtând cu ei mici găleți de lemn umplute cu petrol. Cascada continua să crească. Ajunși la limita liniei de confruntare, noii veniți balansară gălețile cu capac, nu mai grele de cinci litri fiecare, aruncându-le spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oștean călare. Dar acesta nu era decât Începutul Înfrângerii. Francisco avusese ideea ingenioasă de a pune tălpici de lemn sub tunuri, astfel Încât reușise să schimbe poziția artileriei, mutând-o cu treizeci de pași În față. Următoarea salvă distruse mijlocul liniilor turcești, provocând un moment de debandadă. Iar În acel moment totul se răsturnă. O nouă șarjă a lui Yves lovi ienicerii din careul stâng, destrămându-le liniile, În timp ce Apărătorii din preajma lui Angelo atacară centrul. În jurul celei de-a doua căruțe, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ienicerul care purta steagul verde al Profetului, luă drapelul cu mâna stângă și Îl ridică deasupra capului, În timp ce, cu dreapta, seceră alți trei ieniceri care se repeziseră să salveze simbolul puterii Semilunei. În urma lui, luptătorii Bordjighin lărgiră breșa, Împingând liniile turcești Înapoi, spre „cascada” Apărătorilor, construind o invincibilă mașinărie a morții. Cu steagul verde În mână, Amir continua să avanseze. Iar Alexandru Înțelese că Înaintarea era de neoprit, fiindcă puterea lui de luptă era uluitoare și fiindcă sufletul turcilor Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
muri. Generalul dădu pinteni și se Îndepărtă fără să răspundă. Angelo Își dădu seama că Mihaloglu căuta un răspuns, dar nu-l găsea. Ceea ce era, totuși, un Început. O Îndoială. Iar fără Îndoială nu exista adevăr. * Odată cu plecarea rămășițelor armatei turcești, Alexandru simți că se Încheie un capitol din aventura salvării tatălui său. Într-un fel, fusese capitolul cel mai simplu. Un capitol pur militar, prevăzut din timp de Angelo, o demonstrație de inteligență strategică și de măiestrie În luptă. Comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care ne-a salvat atunci, după moartea tatălui meu. Știu că vei elibera Belgradul, ca și unchiul nostru Iancu de Hunedoara, așa cum știu că vei zdrobi armata lui Mihaloglu la Sabac. Continuă marșul spre sud. Dacă vei spulbera toate cuiburile turcești din Balcani, Îl vei găsi pe Cosmin Oană, poate prizonier, poate grav rănit. Salvează-l și adu-mi-l. Te voi ajuta când va fi nevoie. Ștefan” - Așadar... murmură Erina, măria sa Ștefan a pus În mișcare o Întreagă armată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru trecerea cavaleriei. Trecuseră deja două mii de cavaleri ai regelui Matei Corvinul, iar acum trecea grupul Apărătorilor, În mijlocul cărora se afla căpitanul Oană. Rănitul fusese la un pas de moarte În noaptea care urmase confruntării dintre Apărătorii italieni și armata turcească aflată În retragere de pe pozițiile sârbești. În zori, medicul venețian anunțase o stare critică, ce putea fi Începutul sfârșitului. Dar imediat după discuția cu medicul, Amir scosese un alt mesaj de la Marele Maestru al Cuceritorilor. Un mesaj pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi, dar nici pe jumătate atât de largi ca șalvarii ienicerilor, strânși la mijloc cu o centură largă, din mătase roșie. Era un roșu purpuriu, semn al puterii și al regalității. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de oaste, Încercau să nu presupună nimic și să aștepte ordinele de pregătire a țării de război, căci, după poruncile primite până atunci, nu mai aveau nici o Îndoială asupra hotărârii pe care o luase Ștefan, cu mult Înaintea sosirii soliei turcești. Știau și ei, Însă, că sorți de izbândă nu erau. Chiar dacă aveau să câștige prima bătălie, asemeni lui Vlad Dracula În campania din 1462, aveau să fie nevoiți mai apoi să se retragă, să lupte și iar să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pârcălabul Dajbog. - Care e misiunea lui Laiotă? Întrebă domnitorul. Bănuiesc că Mahomed Îl aruncă În avangardă, ca să ne pună În situația de a lupta români Împotriva românilor. - Exact, răspunse Ivașcu. Și mai mult, oamenii lui Laiotă trebuie să ghideze armata turcească spre Suceava, evitând ambuscade sau mlaștini, ca la Vaslui. - Hanatul Crimeii? continuă domnitorul, fără a se opri asupra strategiei oștilor muntene. - La ordinele sultanului, cu trupele În așteptare. Aproape patruzeci de mii de războinici, toți călăreți. Ștefan se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Marelui Maestru al Cuceritorilor. - Identitatea lui se confirmă? - Până acum, da. Toate datele și toate evenimentele verificate de noi sunt reale. Dar cred că În jurul lui există și multă legendă. Trebuie să fim atenți. Poate fi un joc al spionajului turcesc pus la cale demult și exploatat acum cu beneficii care pot fi imense. - Ce vrei să spui? - Sunt unele Întâmplări neverosimile. Prima, uciderea unui grup de o sută de Cuceritori la marginea de vest a deșertului Gobi. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vremurile În care trăim. O forță căreia nu numai Moldova, dar nici una din țările europene nu cred că i-ar putea face față. Dinspre Apus, trecătorile sunt deja blocate de armata Țării Românești, comandată de Laiotă Basarab. La sud, trupele turcești trec Dunărea peste cinci poduri de vase instalate În vadul Oblucița. Cetățile de la est se află În așteptarea unei posibile invazii a tătarilor din Crimeea. Mă aflu, alături de voievodul Ștefan, În ținutul Vrancei. Suntem Însoțiți de cinci mii de oșteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cunosc puterile țării și cunosc și puterile dușmanilor. Ceea ce facem acum e o sinucidere lentă, care păstrează Încrederea țării Într-un viitor nebulos. Nu știu cât va mai dura agonia. Poate două-trei săptămâni, poate o lună. Mai mult, nu cred. Puhoiul oștilor turcești se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama mi-ar stăpâni sufletul. Nicidecum. Sunt mândru că mă aflu aici, acum, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]