10,815 matches
-
care își făcea de lucru cu paharul, a vorbit, ca pentru sine: Măi! Când îi să ai noroc... ai! Când îi să nu-l ai, nici șapte babe nu ți-l pot aduce. Uite cum fulgeră afară. Acușica începe să toarne ploaia, iar tu, căluțule stai în colibă boierește. Nici nu-ți pasă că în jur îi potop. Ce tot vorbești de fulgere și ploaie, Toadere? Dacă ar fulgera s-ar auzi și tunând. Da’ nu se aude nici musca. Când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trecut prin minte ca o viespie imaginea calului zvârcolindu-se în mijlocul focului.... „Și l-am priponit să nu scape ușor! Doamne!!!”... Cu această imagine în fața ochilor, s-a prăbușit leșinată peste marginea prispei... În așteptarea întoarcerii Marandei, Toaibă și-a turnat încă un pahar de rachiu. A cântărit paharul în zarea roșie de afară și... l-a dat peste cap, împăcat cu sine. Parcă și greutatea din furca pieptului se mai ușurase. De afară nu se mai auzea nici un zvon. „Maranda
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
căutând ceva din priviri... În cele din urmă, a găsit ce căuta. Marandă, fă bine și umple două pahare, să ne clătim sufletele. Apoi ce văd eu acolo pe fundul sticlei nu este nici de un pahar, nu de două. Toarnă cât este și după ce om pune ceva în gură te-i duce să aduci o sticlă cu rachiu de la Prispă. Au mâncat în silă... Toaibă s-a întins pe laiță și a ațipit cât ai clipi, iar Maranda s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Întâi s-a gândit la zbuciumul bietului cal ca să scape de urgia focului. Apoi cine știe pe unde aleargă încă îngrozit? Cel mai tare îl durea faptul că nu-și va mai vedea căluțul niciodată. Sub apăsarea acestor gânduri își turna pahar după pahar. La o vreme, a ieșit până în prag, să se mai dezmorțească și să dea de mâncare orătăniilor care cârâiau și cotcodăceau de zor în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a scos căpăstrul și i-a spălat botul însângerat. Ei. Acum altcum stăm de vorbă. Arăți și tu a cal de soi. Stai să aduc niște rachiu să ștergem rana, că ferească Dumnezeu... Îi mai obrinti și necazu-i gata... A turnat rachiu în palmă și a aplicat-o pe rana de pe bot. Calul a tresărit sforăind. Gata, băiatule! Gata! A trecut usturimea. Ca mâinepoimâine mergi la fete... ha ha ha! S-a așezat pe marginea ieslei. Cu o mână în coama
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Da’ și tu n-ai tăcut... Te-o mâncat limba tocmai când și unde nu trebuia... Acum dacă s-o întâmplat ce s-o întâmplat, lasă-mă să povestesc trebușoara asta”. „N-ai decât...” Bade Prispă, fă bine și mai toarnă câte un țoi de rachiu la gospodarii de la masa asta. Știi tu vorba ceea, Toadere? Care vorbă? Cu răbdarea treci marea. De unde știi mata vorba asta, bade? Păi mai știu și eu câte ceva? Doar pe aici trece și lume subțire
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în casă. Cu gesturi precipitate, a cotrobăit prin blidar până a găsit sticla cu rachiu și o ulcică de lut. Le-a drămăluit în mâini de parcă s-ar fi întrebat: „Ce sunt astea?” A așezat ulcica pe colțul mesei, a turnat doar câteva picături de rachiu și a gustat cu precauție. „Uăh! Da’ anapoda gust are!” Până la urmă, vrând-nevrând, a dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat ca de friguri. Nu a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai altă fiertură, care trebuie s-o ajute pe ceea pe care ai băut o. Să știi că asta îi chiar mai plăcută la gust... după ce îi termina-o, mai stăm de vorbă... Doar nu ai de gând să-mi torni pe gât cine știe câtă scursură din asta? Nici vorbă. Vreau să știu doar cum îți merge... Sunt sigură că ai să-mi mulțămești. Dacă tu nu, atunci Maranda negreșit! N-o amesteca pe Maranda în treburile iestea, că ea nici nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
al ei, pe măsură ce trecea timpul, devenea altul... Când venea de la târg nu se mai repezea la blidar după sticla cu rachiu... Dacă ieșea în sat, mergea pe la crâșmă așa să mai schimbe o vorbă cu unul, cu altul... Prispă îi turna un țoi de rachiu care însă rămânea nebăut... Când ajungea la poarta Dochiței, se uita în ograda ei, doardoar a vedea-o. De ce? Nici el nu știa. Poate să-i mulțumească... Mai degrabă însă aștepta să-l întrebe ea cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se mai vede / Ca printr-o fereastră prea veche... Nici timpul, în curgerea lui continuă nu-i provoacă eului liric lamento-uri, deși înregistrează cu neplăcere că prezentul trăirii e prea puțin și nu poți face din noapte zi / Decât turnând catran / La rădăcina Timpului. În concluzie, volumul-antologie al lui Ion Lazu, oferă cititorului imagini ale unei lumi blânde sau edulcorate de privirea caldă a poetului, care o străbate prețuindu-i toate înfățișările prin care îi iese în cale, și zborul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv. 37. Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osîndiți, și nu veți fi osîndiți; iertați, și vi se va ierta. 38. Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura." 39. Le-a spus și pilda următoare: "Oare poate un orb să călăuzească pe un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
înainte pe alături. 33. Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el și cînd l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34. S-a apropiat de i-a legat rănile și a turnat peste ele untdelemn și vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, și a îngrijit de el. 35. A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
vin de-acasă și mă preocupă găinațul. Aha. Derulezi o afacere ecologică? Nu. Vrei să crești struți? Nu. Nuuu? Da. Aha. Am înțeles. Despre ce este vorba? E vorba de statui. Care statui? Statuile, în general, și mai ales cele turnate în bronz cu cai cu tot când e cazul de cai. Le-au albit păsările și în general porumbeii. Să punem o taxă pe porumbei? Ar fi o idee. Dar ce facem cu ciorile, cu vrăbiile, cu... Punem și pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
volanul cu o manșă. Formidabil. Da. Când trage de ea curge câte un sfert de vodcă. Și când trage de patru ori? La al patrulea semnal vine Salvarea. Salvarea ? Exact. Salvarea e mătușa Săvuca și ciorba de potroace. I-o toarnă în cap. Bine, dar cum mai ajungeți la G.P.Country ? Împingând. Împingând? Exact. Împingem două bancnote de câte cinci sute de mii lui nea Guță de la Salvare și ne duce la destinație. Totul e ca destinația să nu-și mute
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la medicament, preferând mai bine boala decât amărăciunea tratamentului. Textul este atât de fidel subiectului tratat încât realmente trăiești drama. Lectura devine treptat incitantă datorită autenticității narațiunii dezvăluită de unele repere cunoscute, cât și datorită faptului că viața autorului se „toarnă” și se mărturisește în paginile cărții. Dar autorul este poet. Intercalarea prozei cu versuri, unele din ele create în timpurile retrospectivei, sporește valoarea povestirii. Poeziile sunt de o rară gingășie ce deconspiră o adâncă și inefabilă tandrețe pentru eroina „Jurnalului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. $2 1. Cînd va aduce cineva Domnului un dar ca jertfă de mîncare, darul lui să fie din floarea făinii: să toarne untdelemn peste ea, și să adauge și tămîie. 2. S-o aducă preoților, fiilor lui Aaron; preotul să ia un pumn din această floare a făinii, stropită cu untdelemn împreună cu toată tămîia, și s-o ardă pe altar ca jertfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn. 5. Dacă darul tău, adus ca jertfă de mîncare, va fi o turtă coaptă în tigaie, să fie făcută din floarea făinii, nedospită și frămîntată cu untdelemn. 6. S-o frîngi în bucăți, și să torni untdelemn pe ea; acesta este un dar adus ca jertfă de mîncare. 7. Dacă darul tău adus ca jertfă de mîncare va fi o turtă coaptă pe grătar, să fie făcută din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn. 8. Darul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
sare. 14. Dacă vei aduce Domnului un dar ca jertfă de mîncare din cele dintîi roade, să aduci ca dar de mîncare din cele dintîi roade ale tale, spice coapte de curînd, prăjite la foc, boabe noi pisate. 15. Să torni untdelemn pe ele, și s-adaugi și tămîie; acesta este un dar de mîncare. 16. Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate și din untdelemn, cu toată tămîia. Acesta este un dar adus ca jertfă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
lucrurile, care erau în el, și le-a sfințit. 11. A stropit cu el altarul de șapte ori, și a uns altarul și toate uneltele lui, și ligheanul cu piciorul lui, ca să le sfințească. 12. Din untdelemnul pentru ungere a turnat pe capul lui Aaron, și l-a uns, ca să-l sfințească. 13. Moise a adus și pe fiii lui Aaron; i-a îmbrăcat cu tunicile, i-a încins cu brîiele, și le-a legat scufiile, cum poruncise lui Moise Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
fiii lui și-au pus mîinile pe capul vițelului adus ca jertfă de ispășire. 15. Moise l-a junghiat, a luat sînge, și a uns cu degetul coarnele altarului de jur împrejur, și a curățit altarul, celălalt sînge l-a turnat la picioarele altarului, și l-a sfințit astfel, făcînd ispășire pentru el. 16. A luat apoi toată grăsimea care acopere măruntaiele, prapurul ficatului, cei doi rărunchi cu grăsimea lor și le-a ars pe altar. 17. Iar cealaltă parte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
s-a apropiat de altar, și a junghiat vițelul pentru jertfa lui de ispășire. 9. Fiii lui Aaron i-au adus sîngele la el; el și-a muiat degetul în sînge, a uns coarnele altarului, iar celălalt sînge l-a turnat la picioarele altarului. 10. A ars pe altar grăsimea, rărunchii, și prapurul ficatului de la vițelul pentru jertfa de ispășire, cum poruncise lui Moise Domnul. 11. Iar carnea și pielea le-a ars în foc afară din tabără. 12. A junghiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
jertfei de ispășire, să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curățește, pe degetul cel mare de la mîna dreaptă a lui, și pe degetul cel mare de la piciorul drept. 15. Preotul să ia untdelemn din log, și să toarne în palma mîinii stîngi. 16. Preotul să-și moaie degetul mîinii drepte în untdelemnul din palma mîinii stîngi, și să stropească din untdelemn de șapte ori cu degetul înaintea Domnului. 17. Din untdelemnul care-i mai rămîne în mînă, preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
jertfei pentru vină. Preotul să ia din sîngele jertfei pentru vină; să pună pe marginea urechii drepte a celui ce se curățește, pe degetul cel mare al mîinii drepte și pe degetul cel mare al piciorului drept. 26. Preotul să toarne untdelemn în palma mîinii stingi. 27. Preotul să stropească de șapte ori cu degetul de la mîna dreaptă înaintea Domnului din untdelemnul care este în mîna stîngă a lui. 28. Iar din untdelemnul din mîna lui, preotul să pună pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
căci Eu sunt sfînt, Eu, Domnul, care vă sfințesc. 9. Dacă fata unui preot se necinstește curvind, necinstește pe tatăl ei: să fie arsă în foc. 10. Preotul care este mare preot între frații lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, și care a fost închinat în slujba Domnului și îmbrăcat în veșminte sfințite, să nu-și descopere capul, și să nu-și sfîșie veșmintele. 11. Să nu se ducă la nici un mort; să nu se facă necurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela. Am tresărit ca fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva, cu o franțuzoaică, soția directorului unei întreprinderi industriale, ungur de origine. ― Măi, e așa de gelos ungurul că, auziți voi, în fiecare seară o pune să jure că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]