5,154 matches
-
n.n.). Undeva cam la cinci centimetri. Cam așa. Cred că până În cinci centimetri, mai mult n-avea... Cred că era o cruce a Sfântului Andrei... Și m-a bătut, În fine, ce mi-au tras, În orice caz, au fost uimiți și ei... Și căpitanul Ștefan... uite că mi-am adus aminte! Căpitanul Ștefan a Început să râdă și să-i ia la mișto pe ăștia după secție: „Când ai intrat, bă, pe secție, când ai intrat?”. Și eu am spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
războaie manuale și războaie mecanice, și Între noi aveam băieți și de la Liceul Industrial, lăcătuși, mecanici, și un război n-are voie să stea mai mult de un ceas. Și a fost un director care pur și simplu i-a uimit pe toți cu producția și În prima fază au rămas toți uimiți de conștienciozitatea (sic!) și abnegația cu care lucram. Da’ lucram, că se mai dădea un supliment, un spor, și toți au fost de acord ca noi toți să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Liceul Industrial, lăcătuși, mecanici, și un război n-are voie să stea mai mult de un ceas. Și a fost un director care pur și simplu i-a uimit pe toți cu producția și În prima fază au rămas toți uimiți de conștienciozitatea (sic!) și abnegația cu care lucram. Da’ lucram, că se mai dădea un supliment, un spor, și toți au fost de acord ca noi toți să beneficiem de acel spor, să avem aceeași mâncare, să nu fie diferență
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bătuse destul, cât mă-sa să mă mai bată? Între noi era pe viață și pe moarte toată asta... Probabil că mi-a dat pachetul ăla și de frică sau l-am impresionat pur și simplu, pentru că eram și eu uimit... Mureau mulți În lagăr? În fiecare zi mureau. Nici hainele nu le lăsau pe cei care mureau, că ziceau că sunt la număr ălea, că erau În gestiune... Mortu’ era Învelit cu câte o cârpă din aia, Îl ducea fără
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
diferență să repet tot anu’ cinci. Aveam 16 examene diferență, că se modificase Între timp programa, plus anul cinci... 22 de examene, din care și trei limbi străine. Deci, practic, mi-am luat Într-un an toată Filologia. I-am uimit pe ăia de-acolo la Facultatea de Filologie. A zis: „Domnule, sunt ăștia cu diferențe de la trei la cinci ani, au șase examene, se târăsc ani de zile, da’ mata ești nebun? 22 de examene să le iei Într-un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
hotărâtoare. Muntenegrenii, ajutați de herțegovineni, s-au apărat eroic în munții patriei lor, imobilizând aici importante unități otomane numărând peste 100 000 de ostași; ei au dobândit, după unele eșecuri, succese răsunătoare în bătăliile de la Niksić, Bar, Skadar, care au uimit întreaga Europă, cucerindu-și astfel, prin lupte înverșunate în „Marele război“, independența (Ciachir, Independența, pp. 188-190). Intervenția grabnică a armatei ruse este cerută. Căci într-altfel, atât bosniacii și herțegovinenii, cât și muntenegrenii vor fi zdrobiți. N.T. Orășanu, vestitul umorist
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bibliotecii Academiei, îl văd pe șerban Cioculescu șuetînd cu vervă inlasabilă și contagioasă. Am ajuns să cred că aceste conversații constituie gimnastica sa zilnică și că ele îi întrețin și-i înviorează spiritul, a cărui vivacitate nu încetează să mă uimească. Aparent mai puțin dotat fizic decît ceilalți „mari interbelici”, le supraviețuiește. Secretul vieții sale lungi să fie acela că, după cum spunea un poet, „timpul pierdut e cel mai cîștigat”? Dacă aș ști că acest lucru e valabil pentru toți, aș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fără bibliografie, în ce constă „titanismul” marelui compozitor. În faptul că opera sa eminamente patetică e construită pe o puternică aspirație la demnitate a ființei umane, pe care, dacă pot spune așa, o reabilitează sonor. Alții (Haydn, Mozart, Brahms) mă uimesc, mă încîntă, mă înviorează sau mă relaxează. Singur Beethoven (am remarcat asta și aseară ascultînd „Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră”, interpretat de Radu Lupu) mă răscolește, îmi tonifică sufletul și-mi dă un sentiment de maximă rectitudine morală
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a nu influența exportul de carne în RFG), astfel copiii au fost lăsați să se joace lîngă blocuri. Preventiv, în școli li s-au administrat tablete de iodură de potasiu și în cîteva magazine s-a vîndut apă minerală. *Sînt uimit de rapiditatea cu care apar bancuri, chiar și după evenimente tragice. Ultima temă a acestora: radiațiile. „Ce vor oamenii aceia, Sfinte Petre?, l a întrebat Dumnezeu pe portarul Raiului. De ce mai strigă PCR, căci potop le-am dat, cutremur le-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la care acul s-a împotmolit și nu mai poate sălta la șanțul următor. *Crăciunul e aproape așa cum îl prezintă popii: zi de armonie între cer și pămînt, de pace între oameni. Așezat lîngă radio, ascult colinde românești și mă uimesc de varietatea lor și de frumusețea unor versuri. Crăciunul e sărbătoarea pe care o simt mai deplin decît Paștele; acesta cere o participare dramatică și, în final, o exaltare patetică. Mie îmi plac sărbătorile confortabile, calme. Acum, cînd am trecut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
orice fel, frica de a comunica deschis: acum, cică, primește scrisori prudente, compuse pentru ochii nimănui. Pur retorică, întrebarea pe care și o pune e: „De ce nu protestează, de ce nu se revoltă oamenii aceștia?” Nu se poate să nu Te uimești, Doamne, de ceea ce ai făcut Tu însuți, de unduirea ierbii, de foșnetul copacilor, de clipocitul apelor, de mișcarea a tot ceea ce este viu, aleargă, saltă, zboară! *„Greșeala arată - a formulat aforistic profesorul Solomon Marcus - că numărul nostru de încercări e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dar uite și un vers frumos: „Omule, de om ai milă!” * Ce rară-i satisfacția de a fi scris o frază matură, coaptă, adevărată care să dea formă definitivă, memorabilă unui gînd, unei impresii, unei senzații! Fraza strunjită care te uimește și te încîntă pe tine însuți. Cea care speri să impresioneze pe toți ce o vor citi. Și despre care îți închipui că va rezista. Ea nu-i trofeul zilnic al încordării la masa de lucru. Vine cînd crezi că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acum ridicat la suprafață. Izolați de noi în epoca postbelică, basarabenii reprezintă astăzi o noutate, cea mai reconfortantă la sfîrșitul actualului deceniu. * Mi-a revenit obligația să fac corectura la paginile de evocări „Ateneu - 25”. În timp ce le citeam, m-am uimit cît de tare se aburesc amintirile și cît de capricios se face selecția întîmplărilor din trecut. Fiind vorba de o aniversare, bineînțeles că majoritatea faptelor rememorate sînt din categoria celor convenabile, chiar vesele, ca la focul de tabără! Ioanid Romanescu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost viața unui păgubos, nu a unui triumfător. Mîndru, nu s a resemnat cu „realizări aproximative”, a evitat compromisurile, „n-a trișat”... * La Arhive, am dat iarăși de nume ciudate, dintre care unul (evident, o poreclă) l-ar putea uimi și pe Eugen Barbu: Matei Spurcă-Sulă! Aflu, din editorialul numărului 11 al „Spoutnik”-ului, că, începînd din septembrie, revista nu mai e difuzată în Cuba, unde erau expediate o sută optzeci de mii de exemplare. De ce? Cubanezii, opinie exprimată în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
51 Buftea, 15 februarie 1973 Iubite domnule Dimitriu, Cum să Vă mulțumesc, matale și domnului Prof. Popa, pentru neprețuitul dar, pe care mi l-ați făcut? Mata ai pus multă muncă, pricepere, căldură, dragoste chiar, În rândurile matale. M-a uimit ampla documentare. Sunt lucrări, pe care le-am uitat; dar talentul și pasiunea matale de cercetător le-a descoperit și mi-au făcut plăcere, aducându-mi aminte de tinerețea mea Îndepărtată. E admirabil procedeul, că ai Început cu „Istoria literaturii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
poată vedea literele lui Gutenberg. Poate extrase din ea, cu vreun prilej (atunci când nu voi mai fi de ex.). Într-adevăr „Ist. lit. germane” e copios și mai ales e perfect și fin redată legătura ei cu mine. M-a uimit și lista lucrărilor mele, pe care eu n-aș fi fost În stare s-o redau așa de amănunțit. Ilustrația bogată a cerut, desigur, sacrificii bănești și mi-e penibil, când mă gândesc, că le-ați suportat singuri. Terminând de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
găsea prin locurile acelea îmi spunea că nu poate concepe să se demoleze astfel de locuințe, că nu pot să le înlocuiască niciodată. Îmi arăta unele în care încă nu intraseră tancurile, spunând că, dacă aș vedea interiorul, aș rămâne uimit de atâta frumusețe! Alt cetățean mi-a spus că i-ar face plăcere să-i vizitez casa, ca să mă conving pe viu, și voi rămâne impresionat plăcut de cele ce voi vedea. Unui cetățean care lucra pe strada Cazărmii i-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu uitasem umorul sorescian, nici țărăneasca sa precauție În a-și gospodări șansele, „Înăuntru”, cât și „afară”. Contactul nostru la Maastricht a fost formal: nu avea rost să forțez Întrebări al căror răspuns Îl știam, nici să mă arăt excesiv uimit de poziția sa, rămasă ambiguă - chiar și În afara țarcului socialist - În acel moment de vârf al tensiunii. Ne-am revăzut În 1991, la Torino, la o conferință scriitoricească despre Europa de Est la care se Întâmpla să fim, din nou, singurii români
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Și Computatorii, și Simbolatorii, cu toată rivalitatea acerbă dintre ei. Profesorul o să revoluționeze cât de curând lumea cu cercetările sale. Și are nevoie de tine. Nu neapărat în calitate de Computator. Tu prezinți interes pentru el ca ființă umană. — Eu? am întrebat uimit la culme. Are nevoie de mine? De ce tocmai de mine? Eu n-am nimic special, sunt un om obișnuit și-atât. N-am cum să-mi aduc contribuția la o conspirație care urmează să revoluționeze lumea. — Și noi căutăm răspunsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rost. Îți faci treaba foarte serios, așa că nu văd la ce te-ar împiedica să ai un instrument. Du-te la termocentrală și întreabă-l pe paznicul de acolo. S-ar putea să-ți găsească el ceva. — Termocentrală? am întrebat uimit la culme. — Doar acolo ai putea găsi, zise Paznicul arătând spre becul de deasupra capului. De unde crezi că ne vine curentul? Din livada de meri? zise el izbucnind în râs. A luat o hârtie și-un creion și mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că nu am șanse de revenire la normal? — Cam așa ceva. Va trebui să trăiești „la capătul lumii“. Te rog să mă crezi că regret din tot sufletul că s-a întâmplat așa ceva. — E tot ce puteți spune? am întrebat eu uimit la culme. Nu cred că se rezolvă nimic cu regretele. Dumneavoastră regretați... dar eu ce mă fac? Ați pus la cale toată tărășenia asta și acum vă exprimați regretele... N-am mai auzit așa ceva! Zău că nu-i de glumă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toți iubitorii de frumuseți. Mi-a fost elev?! Ce elev!! Nu știu dacă i-am strecurat cu adevărat în suflet otrava plăcută a celui ce nu are astâmpăr dacă nu mâzgălește ceva, dar , cert e, că m-a depășit și uimit cu ceea ce a realizat. Îi doresc să se autodepășească continuu și să nu aibă pace decât cu pensonul în mână pentru alte minuni ce uimesc sufletele tuturor iubitorilor de frumos! Dan-Neculai Hudescu ,, Ulița îl învățase să privească primăvara. Știa acum
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
nu are astâmpăr dacă nu mâzgălește ceva, dar , cert e, că m-a depășit și uimit cu ceea ce a realizat. Îi doresc să se autodepășească continuu și să nu aibă pace decât cu pensonul în mână pentru alte minuni ce uimesc sufletele tuturor iubitorilor de frumos! Dan-Neculai Hudescu ,, Ulița îl învățase să privească primăvara. Știa acum că primăvara e o Duminică a pământului și că florile pomilor sunt drăgălașe ca surâsul unui copilaș din leagăn; căzute de pe crengi, ele tot râd
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
toți iubitorii de frumuseți. Mi-a fost elev?! Ce elev!! Nu știu dacă i-am strecurat cu adevărat în suflet otrava plăcută a celui ce nu are astâmpăr dacă nu mâzgălește ceva, dar , cert e, că m-a depășit și uimit cu ceea ce a realizat. Îi doresc să se autodepășească continuu și să nu aibă pace decât cu pensonul în mână pentru alte minuni ce uimesc sufletele tuturor iubitorilor de frumos! Dan-Neculai Hudescu ,, Ulița îl învățase să privească primăvara. Știa acum
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
nu are astâmpăr dacă nu mâzgălește ceva, dar , cert e, că m-a depășit și uimit cu ceea ce a realizat. Îi doresc să se autodepășească continuu și să nu aibă pace decât cu pensonul în mână pentru alte minuni ce uimesc sufletele tuturor iubitorilor de frumos! Dan-Neculai Hudescu ,, Ulița îl învățase să privească primăvara. Știa acum că primăvara e o Duminică a pământului și că florile pomilor sunt drăgălașe ca surâsul unui copilaș din leagăn; căzute de pe crengi, ele tot râd
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]