5,010 matches
-
în spate acel punct comun al realității colective, trecute și prezente: "Am început, prin a încerca să mă exprim și am sfârșit, prin a mă lăsa, de mine însămi, exprimata. Ați văzut, vreodată, ochii unui copil bolnav? Gravitatea, tristețea, nemărginita uimire, în fața durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"24. Reconstrucția Universului propriu, prin poezie, se înfăptuiește la Ana Blandiana, pe parcursul celor 12 volume, fiecare dintre ele aducând o notă de originalitate, specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut). Uimirea, dublată de o acută teamă de necunoscut, întrețin criza identitară, care începe să se contureze: "Va veni o vreme/ Când voi simți nevoia frunzelor/ Și-o să mă vindec cu iarbă,/.../ Fiți liniștiți, va veni o vreme, Când nu voi putea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
compresă pe frunte,/ Galbenă doamnă iertată.// Leagă-mi urechile cu foșnet de aripi/ Să uit mecanicul vuiet de zbor/ Și pentru a nu mai căuta să-nțeleg/ Acoperă-mi ochii ușor.// Și lasă ploaia să curgă pe trupul/ Prin care uimirea a trecut ca un plug./ Bandajează-mi rănile naive,/ Doamnă frumoasă și bună,/ Rănile prin care credința mi s-a scurs,/ Clipă de clipă, o lună". (Elegie) Zborul, care de data aceasta devine mecanic, fără obiectiv real, capătă o valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
compresă pe frunte,/ Galbenă doamnă iertată.// Leagă-mi urechile cu foșnet de aripi/ Să uit mecanicul vuiet de zbor/ Și pentru a nu mai căuta să-nțeleg/ Acoperă-mi ochii ușor.// Și lasă ploaia să curgă pe trupul/ Prin care uimirea a trecut ca un plug/ Bandajează-mi rănile naive,/ Doamnă frumoasă și bună,/ Rănile prin care credința mi s-a scurs,/ Clipă cu clipă, o lună". (Elegie) Ruptura de copilărie echivalează cu ruptura de natură, dovadă a suprapunerii inițiale perfecte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vieți, bazată pe cea de altădată. Dubla conotație vizează laolaltă semnificatul și semnificantul somnului. Simbolistic, somnul joacă rolul ultimului spațiu protector, "în care ființa umană se află la adăpost de conștiința trează"116 care va interveni odată cu maturitatea. Suferința sau uimirea în fața trecerii timpului vor marca, de acum înainte, întreaga creație poetică a autoarei, care, înțelegând ireversabilitatea timpului, încearcă o reconstrucție a prezentului prin prisma trecutului. Dincolo de protecție și de închidere, marcate de consoane sonore de tipul nazalei bilabiale m și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vreuna care vă este cea mai dragă sufletului? A.B.: Volumul de nuvele Proiecte de trecut. A.-I. P.: Obișnuiți să recitiți, peste ani, ceea ce scrieți? A.B.: Foarte rar, dar, când se întâmplă, o fac întotdeauna cu o imensă uimire. A.-I. P.: Aveți regrete? A.B.: Da.Regretul de a nu fi debutat cu cel de-al doilea volum. A.-I. P.: Cum definiți libertatea? A.B.: A rămâne tu însuți, indiferent de consecințe. A.-I. P.: Dar Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
colț; Ilie observă) Mă duc pînă la bucătărie. Ilie: N aș vrea să te duci... Mai stai aici. (pauză) Știi, Mina, m-am gîndit bine și am renunțat la cavou... (pauză mare în care cei doi se privesc cu surpriză, uimire și neîncredere) Mina: (cu oarecare teamă) Din cauza mea? (greoi) Ilie: Nu știu... poate... dar am ajuns la concluzia că n-are nici un rost... zău așa. Mai întîi că e mult prea devreme pentru noi ca să ne gîndim la... Bani închiși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
avut nevoie de puterea ei. Dar, asta-i! (părăsind subiectul) Uite, eu am luat banii ăștia. Știi pentru ce, nu? Mina: Nu știu. Ilie: Cum, nu-ți amintești? Mina: Nu. Ilie: Pentru excursie, Mina. (Mina și Vera au trecut de la uimire la indignare) Ei, ce dracu' vă uitați așa la mine de parcă am de gînd să facă o crimă nu o excursie. (cele două tac) Că doar n-am de gînd s-o fac azi! Azi mergem acolo unde trebuie. Azi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
iubire, de alcool, de cărți și de hărți, de călătorii, de asceză și, peste toate, singura perenă, de scris. Ramuri ale acestui copac biografic desenat aici găsiți În alte romane: În Metafizica tuburilor, pe cea despre prima copilărie japoneză, În Uimire și cutremur pe cea despre despre reîntoarcerea, la 21 de ani, În Tokyo și despre experiența de translator avută aici. Romanciera debutează la Începutul anilor 90. Le Sabotage amoureux, al doilea roman al său, publicat În 1993, vorbește, la persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o literatură adesea monotonă, senzație nu foarte supărătoare, Însă, pentru că temperatura camerei nu se impune sensibilității epidermice cu nimic, este temperatura care adoarme simțurile și nu stimulează, prin experiențe senzoriale de prag, operația deductivă de discriminare și cea intelectuală de uimire. Este, apoi, literatura contemplativă prin excelență. CÎnd nici un stimul exterior nu mai vine să provoace excitații, cînd informațiile primite de organism se răresc, conștiința ăși apare sieși mai limpede ca altădată, În toată splendoarea inefabilului ei. Tot ce ține de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spirituală proprie, concretizată parcă într-un cântec continuu, care curge inepuizabil, depășind impasurile. Așa se explică tehnica versului liber, dezlănțuit într-o imagistică în care se includ spații afective la limita dintre real și fantastic-oniric. Analizând cu atenție, descoperim cu uimire că împotriva limpezimii, a accesibilității, ți se dezvăluie o lume de metafore simbol, de metafore rare, de comparații și epitete personificatoare, ajutate de o muzică amplă de oratoriu, de bocet metafizic, de voci ale obsesiilor devenite alegorii ale unor stări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sat, viața duioasă de familie, poezia naturii, la plug, revelația divinității". Există în acest volum teme cunoscute în lirica tradiționaliștilor, în formula ușor parodică, realizată pe două laturi pe de o parte,ochii copilului ce se bucură și trăiesc cu uimire și înseninare tot ce amintirea a putut păstra, pe de altă parte, trăirile omului matur, ale poetului trecut prin cultură, care redescoperă teme cunoscute într-o anumită epocă și pe care le privește detașat, dar și cu un anume romantism
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
asistat la o erupție vulcanică de proporții, cred că nu mai văzuse de mult o extraterestră. Ar fi deplasat să intru în detalii, dar prietenele mele, cărora le-am povestit totul cu lux de amănunte, au căzut pe spate de uimire. Buna-cuviință mă lasă să vă spun doar atât: imaginați-vă o noapte perfectă petrecută în compania unui campion la sexatlon... Nuca o am și acum pe undeva prin bibliotecă... Revenind la plăți, vă mai recomand ca la piață să aveți
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
preparat în parte și am răspuns la numeroasele lor întrebări (nu vă ascund că au ridicat niște probleme de un infantilism înduioșător, mai că mi se făcuse rușine de nevinovăția lor). Ospătarii au chicotit pe tot parcursul prezentării, probabil din pricina uimirii pe care o citeau în ochii invitatelor mele; când am ajuns la întrebări, unul chiar a râs cu lacrimi, dar apoi au redevenit cu toții profesioniști desăvârșiți: au debarasat în viteză, au rearanjat sala și au luat comanda de la fete. De
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ființa, chipul unui om, un mediu social, o stare sufletească. Într-o descriere literară, în proză sau în versuri, pe lângă prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul dă glas și sentimentelor declanșate în sufletul sau de contemplarea obiectului descris (uimire, încântare, bucurie, spaima etc.) Există opere literare construite exclusiv prin apelul la descriere, ca mod de expunere, cum sunt, de exemplu, pastelurile. Alteori, descrierea apare în cadrul narațiunii, atunci când scriitorul descrie personaje, realizând portrete. 3. Naratiunea Este o relatare a unor
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
se păstrase ca în tinerețe” * “Obrazul Vitoriei parcă era un portret neclintit” Caracterizarea făcută de alte personaje: * “Iar se oțărăsc în tine cei șapte draci!” Îi zicea râzând Nichifor * “Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare; cunoaște gândul omului”, cugeta cu uimire Gheorghiță * “Munteanca asta de n-ar avea soț, iar eu n-oi fi ovrei și însurat, într-o săptamână aș face nuntă” (dl David) Autocaracterizare: * “Eu sunt cea mai necăjită și mai amărâtă de pe lumea asta, am rămas văduvă și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
citim aci e, însă, numai o parte a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în interior, în „inimă”, în „suflet”, în „stomac”. E, adesea, produsul fricii, al deznădejdii, al uimirii. Deși vechi (le găsim în Biblie), golul produs de frică (emoție) și frica de gol sînt senzații care variază, ca frecvență și intensitate, de la o epocă la alta. De pildă, în literatura de dinainte de Bacovia, cuvîntul (îndeosebi cu sens figurat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alți poeți cu calități de instrumentiști. Bacovia lua „note”, adică făcea însemnări, care aveau un ton, nu aranja portative. Apropo, nu-i ciudat oare că printre manuscrisele și desenele sale nu e nici o frîntură de portativ? Am și o altă uimire: de ce cineva care „a făcut” muzică n-a fost văzut niciodată printre melomani, într-o sală de concert? Fie și la Bacău, unde „se făcea” muzică: de exemplu cvartetul doctorului V. Crăciunescu. Corect ar fi deci să spunem că, pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și nici cititori. Acum preferată pare a fi vara, care înseamnă vacanțe, trupuri dezgolite, lejeritate. Toamna e un anotimp grav. Numai cineva care a avut barem o dată senzația de declin biologic vibrează cu adevărat la venirea ei. Toamna încep marile uimiri și marile neliniști. Vrînd-nevrînd, îți pui aceleași întrebări ca și poetul în finalul unui Pastel: „Și spune-mi de ce-i toamnă/ Și frunza de ce pică?” Iar răspunsurile le cauți nu în vreun manual științific, ci în sufletul tău. „De iubire
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Uitarea și indiferența pentru marii noștri literați le-am dăruit de mult și Iuliei Hasdeu./ Am încercat (prin acest articol - n. m.) să zguduim puțin uitarea. Poate vor veni vremuri pentru care asemenea genii să nu mai fie prilejuri de uimire...” („Iulia Hasdeu”, în „Presa”, 2, nr. 24, 8 mai 1933, p. 2) Scriind despre fiica marelui lingvist de la Cîmpina, Agatha se gîndea, desigur, și la Bacovia, în legătură cu care a avut permanent ideea că e un „geniu al liricii romînești” nedreptățit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
milenar"52; Natura ațîță dorința de împreunare. Ea este Edenul, locul sexualității, de aceea poetul își strigă acolo femeia"53; "Intimitatea eminesciană nu e analitică. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", care este neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației."54 Cu orice argumente s-ar mai susține această interpretare, ea totuși rămîne un act de profundă denigrare față de prima iubire a lui Eminescu. Mai bine de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
constant de nealterare a feminității, ba chiar un fel de panaceu al animei universale. Deloc întâmplător, ultimul volum de poezii al jurnalistei, Inventatorul de cuvinte, se grefează explicit pe această convingere a mamei, îndreptată exclusiv spre universul infantil, redescoperit cu uimire și inocență, dar mai ales cu nedisimulată tandrețe. Receptorul textelor și, de multe ori, actantul eroicelor istorii... domestice rememorate în poeme precum Inventatorul de cuvinte, Făt-Frumos din lapte, Ce visa un somn, Pijama cu pis-pis, Inventatorul de cuvinte ori Secrete
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doamne crud/ Când la nord și când la sud/ Mă împarți de zece ori/ Și mă macini pe la mori// Dinăuntru rugină ca un plâns ca un sânge/ În dedesubtu-mi cojește/ Istovindu-mi sufocarea/ O mai mare lumină/ O mai mare uimire/ Ca o lotul imensă din nou mă desface/ În taină.// A doua strigare/ Eu sunt doamne numai unul/ Mic cum palma strâns cum pumnul/ Nu te văd și nu te-aud/ Crud mă spulberi doamne crud// Doi corbi din aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvinte care să sporească frumusețea lumii. Majoritatea poeziilor din carte sunt de altfel pasteluri selenare, executate cu migală de o artistă care nu se sfiește să își recunoască undeva sursa de inspirație, o eternă fascinație în fața spectacolului universului: "mereu tânără, uimirea,/ cu semnul de lună/ apare de după moară/ în crucea bolții se oprește și naște// fețele de lumină..." (Triptic de lună). Legământul cu esențele primordiale ale acestuia nu poate însă camufla certitudinea intrării într-o etapă existențială marcată de mari neliniști
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
continuă cu un pelerinaj cu scop divinatoriu și se încheie cu sugestia unei epifanii artistice: "Nemaigăsind nicio urmă,/ Nici vreo înfățișare,/ Hăitașii se-ascunseseră.../ Vipere blânde le sărutau picioarele gonacii/ Cădeau pe rând în somn îndelungat,/ În sunete pământoase și uimiri./ Corăbierii îmbătrâneau așteptând, așteptând;/ Pești intrau și ieșeau din năvoade / Copiii se ascundeau după lacrimi.// Prima întoarcere, prima înălțare, începuse/ Dinaintea vremurilor septuaginte,/ Cei ce se-ntorc și acum se întorc;/ Mereu se întorc / Vipere blânde le sărutau picioarele.// În urma
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]