10,104 matches
-
seama și de peisajul interior (cabinetul poetului), trei. Cel dintîi sugerează, printr-un șir de tablouri aspre, Încremenirea universului material, colosala amorțire a lucrurilor, stingerea proceselor vitale. În modul lui poetic, Alecsandri lasă privirea să alerge slobod pe astfel de vaste Întinderi: „Crivățul din meazănoapte vîjie prin vijelie, Spulberînd zăpada-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cosmică. În poetul Înspăimîntat de tulburările materiei se aprind, sub inspirația iernii, o fantezie care bate departe. Fantezia depășește, aici, hotarele și Înfrînge teama de nemărginit. Reveria pietrificantă și reveria cristalizantă se unesc Într-o reverie a monumentalului strălucitor cu vaste deschideri spre universul mare. Frigul provoacă, În planul imaginarului, două figuri: una a retragerii, a solitudinii tihnite, alta a plutirii, evaziunii sub forma plimbării. Pentru cea dintîi caracteristică este imaginea cabinetului (iar În interiorul cabinetului imaginea ocrotitoare, stimulativă a focului), pentru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să mor!” Soarele, invocat des, primește toate atributele de preț. E falnic, e dulce, voios, rolul lui este să dea lumină și căldură, două dintre condițiile fecundității. Toate imaginile din Pastelurile primăverii și verii nuanțează această pregătire pentru facere. O vastă figură a fecundității se profilează: lumina devine caldă, cîmpia scoate aburi, pîraiele se umflă, mugurii se desfac, lunca „clocotește” de seve regeneratoare. Elementele materiale nu-și pierd, În acest obscur proces al creației, strălucirea și limpiditatea: pîraiele sînt „cristaline”, aerul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dintre soare și pămînt. Alecsandri patetizează: mii de glasuri „celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare”, verginile intră În apa proaspătă, soarele se Înalță de trei suliți pe „cereasca mîndră scară” și absoarbe rouă de pe ierburi... Clasicizînd, alegorizînd, poetul aduce În vasta scenă lirică pe radioasa Aurora care - „dulce, veselă, rozie, scumpă ca un vis iubit” - zboară peste lume și dă sfaturi bune unei copile triste. Nu se configurează, din aceste imagini comune, o figură poetică specială, o formă memorabilă a sensibilității
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dintre soare și pămînt, procesul fecundității, integrarea elementului uman (Într-un chip, e drept, decorativ!) În ritmurile cosmice ale materiei etc. * Alecsandri cîntă, ca toți poeții romantici, umbrele nopții, fără Însă un simț deosebit al fantasticului. Noaptea lui este un vast tablou animat: insule de nori, foc tainic pe deal, adunare - În jurul lui - de păstori, Împresurare liniștită, răcoroasă a lucrurilor. Elementul nocturn este, cel puțin În Pasteluri, sărac. Imaginația surprinde doar somnul nepăsător al firii: „Acum Însă viața-i lină; țara
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
timp: 1) a intimiza, a stăpîni și ordona informul, haosul material și 2) a elibera fantezia de strînsorile realului. Un refugiu, o solitudine fecundă și, totodată, o expansiune În spațiile reveriei, o acumulare de peisaje care se constituie Într-un vast peisaj imaginar. Despre figurile acestui peisaj am vorbit. Mai trebuie spus ceva despre peisajul retoricii („Au paysage de la rhétorique pourrait corespondre alors une rhétorique du paysage” - JeanPierre Richard*). Alecsandri este, din acest punct de vedere, un om al epocii lui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care se exprimă ușor, prea ușor. Mai inventivă, cu o mai mare mișcare, În orice caz, este retorica În poemele epice. Dumbrava roșie este un model. Regăsim, aici, toate instrumentele retoricii romantice: antiteza, iubirea de eufonii, descripțiile grandioase, pînza epică vastă, o desfacere și o restrîngere ritmică a unghiului liric... Poemul (publicat În Convorbiri literare, 1872) Începe cu povestirea unui vis (Visul lui Albert) Într-un limbaj care epuizează nuanțele trufiei și ale grandorii: falnic, gigantic, imnător, un uragan de glasuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arme contenire, Ci este după răceală a dragostei Înnoire. Războiul lui nu-i spre moarte, ci spre dulce pătimirea, Cari-nghimpă și deșteaptă și iuțăște toată firea.” Poemul acesta (și, În genere, toate versurile lui Conachi) se grupează În jurul unei vaste figuri a oximoronului. Relația rece - cald, dulce - amar este urmărită pe toate planurile. CÎteva definiții sînt fine. Pentru Amor, zice Într-un loc stihurgosul, mișcarea și repaosul sînt totuna: „mărsul, dusul și stătutul la dînsul sînt tot o stare”. O
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
protocol al execuției, gelatul: acela ce „face morți” și aruncă „În munci / pre amorezați”... Infinit mai subtile, mai perfide sînt armele psihice. Obiectul erotic are, În acest cîmp, o capacitate de invenție uluitoare. Delii milă la mînie e un spectru vast de nuanțe ale seducției și represiunii. Conachi le exaltă mai ales pe cele din urmă. Chiar seducția (cînd seducția vine din cealaltă parte) este resimțită ca o formă de agresiune. 12. O agresiune Întoarsă, ca toate celelalte, spre petrecere. Simptomele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scrie! Orice condeiul s-arăte, orice graiul să rostească. Nimic spre asămănare nu pot să Închipuiască!” Există, În fapt, două peisaje: unul intim (locul tainic, ferit, „sub copaciul cel mare”, unde relația de vasalitate, de robire veșnică se săvîrșește) și peisajul vast simbolizator care supraveghează idila și-i dă o justificare cosmică. Conachi are În chip evident simț pentru monumentalitate, vede grandiosul din natură. G. Călinescu nu-l citează (În Domina bona) printre scriitorii români care monumentalizează natura. Conachi este, totuși, printre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frecventată, lipsită de orice expresie edilitară, pavată toată (trotuare inclusiv) cu bolovani. Casele G. Călinescu au numai parter, și excepțional, în interiorul curților, dependințele sunt sporite cu câte un etaj scund ca un mezanin. Departe de arterele principale, într-o suburbie vastă și labirintică, fără o notă distinctivă, strada e intruvabilă pentru un ochi deprins cu indiciile plastice. Nu există nicăieri în apropiere vreo piață cu fântână sau monument, nimic tipic. Cîte-o biserică văruită, învelită cu tablă, răsare din când în când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în una din aceste localități, la casa lui, continuîndu-și oricât de modest negoțul. Până la această eventualitate, se folosea de legăturile cu Orientul imediat, făcând afaceri în releu, și probabil că prin asociații săi el era interesat și în combinații mai vaste. Astfel, totdeauna mărfurile orientale îi soseau la Constanța pe un vas grecesc, al cărui coproprietar este probabil să fi fost. Ca și Voltaire, Saferian își așeza baza de operații pe mai multe state, ca să poată fugi ușor dintr-unul într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lua la orele zece dimineața cafeaua cu lapte în sufragerie împreună cu doamna Pomponescu-mamă și doamna Pomponescu-consoartă. Acest moment reprezenta pentru el o adevărată solemnitate domestică. Gătite foarte atent, nepermițîndu-și nici un fel de neglijeu, cele două femei luau loc în jurul mesei vaste și rotunde, ce evita dificultățile alegerii locului preeminent. Doamna Pomponescu se sprijinea mergând pe un baston de argint și cu un vârf de cauciuc, soacra călca liber, își aranja părul foarte abundent într-un fel de toupet și purta ochelari
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru Hagienuș de a locui în ea. O bucată bună de vie fusese dată la toți laolaltă, cu drept de uzufruct pentru Hagienuș. Ca să tragă mai mult profit din asemenea combinație, precum și dintr-o simpatie colectivă, toți copiii locuiau în vasta casă a lui Hagienuș, împreună cu acesta, care dădea o sumă de bani pentru întreținerea lui și a guvernantei. ("Nu vreau gratis, domnule, se justifica Hagienuș peste tot, nu vreau să fiu întreținut de copii.") Venitul viei îl luau copiii, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
relativ aspră, motiv pentru care nu petrecea noaptea în același dormitor cu doamna Ioanide. Numai ideea ferestrei închise îl sufoca pe arhitect, oricât de mare ar fi fost camera. Odaia în care dormea cu Ioana era G. Călinescu excepțional de vastă și aerată și fără mobile, afară de divan, dulapuri în perete și un fel de bancă fixă în apropierea geamurilor. Totuși Ioanide nu se gândi nicidecum să procedeze la recluziunea odăii, cu toată răcoarea de afară, și fu cu totul mirat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hamlet. Carababă zice că simte capodopera teatrală atât de sincer, încît are impulsul de a o transforma în dramă reală și că în general scena nu-l satisface. El conține atâta vitalitate, încît vrea să joace pe o scenă mai vastă, pe scena vieții. Un actor de talent, dacă e îndrăzneț, O, libertate! Tirania-i moartă! Fugiți și dați de veste la răspîntii! (engl.). G. Călinescu găsește în viață destule piese nescrise care să-i ofere un rol adevărat. În scurt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
altă pricină. Suflețel aflase că o rudă foarte apropiată a lui Hangerliu, o doamnă cu relațiile cele mai considerabile, purtând același nume Hangerliu, obținuse încuviințarea de a deschide în A nu admira nimic (lat.). G. Călinescu București, într-un local vast, în mijlocul unui mare parc, ce aparținuse patrimoniului ei, o școală completă de fete, de la întîia clasă primară până la ultima de liceu, care nu primea decât orfane și dădea o educație având la bază sentimentul religios. Era o școală confesională, după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ataci toate autoritățile și ucizi o mie de oameni plătit de o putere vrăjmașă cum ar fi... (Ioanide voia să spună "Germania lui Hitler", dar înghiți cuvintele) ai făcut, după unii, o lovitură de stat. Milimetrul acesta e teribil de vast, e distanța dintre fișa unui penitenciar și un capitol trist într-un manual de istorie, alături de adevărații revoluționari. - Și tu-ți închipui că Gavrilcea?... - Nu, nu, să nu ne gândim la asta. Am voit pur și simplusă-l cunosc pe Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a nu lipsi. Că madam Pomponescu sluji ca intermediu între Pomponescu și Ioana, lucrul nu-i așa de surprinzător. Madam Valsamaky-Farfara aparținea unei familii - mai bine zis unei rețele de familii - foarte interesante. Legăturile ei de rudenie erau și mai vaste decât ale lui Gaittany și Hangerliu. Sub un raport, madam Farfara aparținea unei familii mai vechi decât a lui Hangerliu, mai autentice. Vălsămăkeștii se trăgeau dintr-un neam de boieri de mâna a doua, citați încă din secolul al XVI
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
multe romane franțuzești, de-a valma, fără a reține exact numele autorilor. În scurt, reputația prin valoarea absolută ieșea din înțelegerea grupului, esențialul în viață era a fi "băiat de familie". Însușirea de căpetenie a doamnei Valsamaky-Farfara era o memorie vastă, cu care îmbrătișa într-o clipă, în timp și spațiu, toată rețeaua socială, putând oricând găsi firul de legătură. Afară de aceasta, era singura care cunoștea personal un număr incalculabil de familii, putând circula între ele nu numai cerebral, dar și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
devotat unei comunități de apași. Banda avea legislația și ceremonialul său, credea, într-un cuvânt, într-o religie neagră, și scena de debut era impresionantă (în concepția regiei). Scena făcea un corp unic cu sala, care era decorată ca o vastă pivniță cu pereți de piatră și cu răsuflători. Scena înfățișa doar un promontoriu al sălii, ridicat pe câteva trepte de scândură, și pe ea, în fața unei mese acoperite cu pânză neagră, împodobită cu un craniu, un pumnal înfipt și un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
face un serviciu, ci uneltea secret cu directorul de cabinet, rezolvând totul peste capul lui. Gaittany avea la Casa de Artă o agentură de intervenții, complet dezinteresată. Plăcerea seniorală de a oferi servicii, amabilitatea, interesul de a-și face legături vaste făceau din Gaittany un intervenționist impenitent. Intercesiunea lui era mai sigură decât a ministrului, fiindcă poseda un registru mai G. Călinescu mare de posibilități. După ce asculta doleanța, Gaittany, consultîndu-se din ochi cu toți amicii care-i făceau o curte permanentă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
înfiptă în minte, cu concursul de altfel al Sultanei. Saferian consultă pe Smărăndache. . - Domnul Smărăndache, azi e mai sigur pentru comerț în Egipt, în Asia Mică. Englezii țin frâul. . Smărăndache trecea printr-o criză de haos și scepticism din cauza prea vastei lui informații. . - Nu prea e sigur nici acolo. E o mișcare fermă printre oamenii de culoare și în dominioane. Englezii înșiși își dau seama de prăbușirea sistemului și încearcă să-l înlocuiască printr-o rețea G. Călinescu de alianțe comerciale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Saferian în posesia unor astfel de acțiuni. Relațiile Sultanei cu oamenii importanți nu produceau nici o modificare a atitudinii comerciale, Sultana necedând nici cu o iotă. O întîmplare este caracteristică. Într-unul din magazine atârna de mult pe un perete un vast tablou în ulei, reprezentând un peisaj cu fiind maritim, cu aspect general de tapiserie. Tabloul încurca locul, după opinia Sultanei; trebuia pus acolo ceva mai cald, un șal turcesc, o oglindă venețiană. Pictura părea o banalitate oarecare învechită, poate un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și după discuții violente cu Aurora hotărî să se interneze în sanatoriu, spre a avea un alibi. XXIII Încă din primăvară, Ioanide primise din partea unui primar de cartier invitația de a construi o primărie monumentală și o biserică pe un vast teren cu desăvârșire degajat și care urma să constituie piața principală a cartierului. Primarul era un om politic temut, polemist parlamentar care făcuse interpelări răsunătoare și divizor de partide, cu toate că el însuși era șeful unui mic partid, cu ajutorul căruia pătrundea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]