7,806 matches
-
lungi și obositoare plimbări pietonale, să intru în holul marilor hoteluri - Hilton, Sheraton - , să mă las să cad în brațele voluptuoase ale fotoliilor adânci și să privesc luxul din jur prin fumul de țigară. Nu m-am gândit niciodată la viciile marilor creatori. Viciile merg mână-n mână cu creația. M-am gândit întotdeauna numai la cât este de plăcut să fumezi o țigară. Furată, cumpărată, că pă tată - țigară să fie. „Dacă mama lui Lenin și-ar fi făcut raclaj
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
plimbări pietonale, să intru în holul marilor hoteluri - Hilton, Sheraton - , să mă las să cad în brațele voluptuoase ale fotoliilor adânci și să privesc luxul din jur prin fumul de țigară. Nu m-am gândit niciodată la viciile marilor creatori. Viciile merg mână-n mână cu creația. M-am gândit întotdeauna numai la cât este de plăcut să fumezi o țigară. Furată, cumpărată, că pă tată - țigară să fie. „Dacă mama lui Lenin și-ar fi făcut raclaj...“ R.P. Spuneați la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
R.P. Nici n-are rost să vă mai întreb dacă ați câștigat sau ați pierdut procesul. A.R. Am pierdut, bineînțeles. Din cauza unei chichițe, cum se întâmplă de atâtea ori. O întârziere de două săptămâni, ceva de genul ăsta. Un viciu de proce dură. Interesant este că unul dintre argumentele invocate de directoarea editurii a fost că ea a aflat că Antoaneta Ralian murise. I-am spus: „Doamnă, eu sunt Antoaneta Ralian și uitați-vă la mine, am puls, respir, sunt
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
educativă a muncii, țăranul își deprindea odraslele cu forme ușoare de activitate încă din copilăria timpurie, pregătindu-le astfel pentru viață și ferindu-le de tarele trândăviei, intuind că, așa cum spunea Voltaire, munca îndepărtează de noi trei mari rele: urâtul, viciul și sărăcia. Și mai înțelegea un lucru esențial: că munca este izvorul prosperității, așa cum afirmă H. Seidel. În anii din urmă, mai precis după demolarea structurilor statului socialist și instaurarea democrației de emanație românească (ceva ce seamănă mai mult a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sărăcia etc.). Oamenii care muncesc pe bani puțini, și care abia își asigură supraviețuirea, dezavuează politica de protecție socială a Guvernului, care se laudă cu sumele tot mai mari acordate nevoiașilor (cei mai mulți dintre ei fiind săraci din cauza trândăviei și a viciilor), încurajând astfel nemunca și creșterea poverii sociale, în loc să se asigure locuri de muncă pentru toți cetățenii țării. Dispariția interesului pentru muncă și a dorinței de a munci sunt cele mai mari pierderi în plan social și moral ale tranziției. Mulți
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îl pune pe acesta la adăpost, apărându-l de abuzurile și violențele de orice fel. Este normal să existe un cod legislativ care să apere pe copil pentru ca acesta să nu cadă victimă unor părinți sau altor persoane măcinate de vicii și practici aberante. Aceasta nu înseamnă că în creșterea și educația copilului totul decurge lin, frumos și bine. Practica a dovedit că în acest complex și îndelungat proces pot să apară greșeli, unele generate nu de relele tratamente aplicate copiilor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prestigiul de educator sunt în pericol de a-i fi compromise. Se poate afirma că parcursul profesional al unui debutant depinde de nivelul de aspirații al colectivului în care își face ucenicia, de capacitatea lui de a rezista tentațiilor spre vicii, de idealul profesional și de viață pe care și le-a stabilit. Tânărul învățător sau profesor nu trebuie să uite că este educator nu numai al copiilor care îi sunt încredințați, ci și al părinților acestora, precum și al tinerilor din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la capacitatea individului de a decoda un text tipărit sau caligrafiat și pe care o posedă toți cei care au beneficiat de alfabetizare școlară. Obișnuința de a citi include, în plus, nevoia, trebuința lecturii, pasiunea, patima cititului ( M. Gorki) sau viciu binecuvântat ( G. M. Zamfirescu) Lectura, în înțelesul formulărilor de mai sus, se învață ca orice activitate umană dobândită prin asimilare și exersare. “ De când am cucerit rând cu rând misterul abecedarului, ... nam avut plăcere mai mare, nici mângâiere mai statornică decât
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
imaginația în lucrare pentru a legitima anumite pretenții, anumite atitudini sau anumite poze... Unii, în fine (sinceri aceștia), sunt stăpâniți de o stranie dorință a de a se acuza, de a retrăi suferințele vechi, de a se umili, divulgându-și viciile, descoperindu-și turpitudinile, recunoscându-și erorile, exagerându-le chiar, adesea"... În celebrele Confesiuni ale sfântului Augustin, l-a impresionat "povestirea anilor de pasiune și libertinaj petrecuți la Cartagina". A zăbovit pe mărturisirile de mare sinceritate ale lui Rousseau; l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
naturale ale acestei puteri cum și de influența, adeseori fatală, pe care diverse circumstanțe o pot exercita asupra cunoștințelor și amintirilor noastre. De multe ori însă, eroarea are drept cauză eficientă unele defecte în construcția noastră morală, unele infirmități, unele vicii... Aproape ori de câte ori am avut ocaziunea de a citi lucruri, pe care mă știam în măsură de a le controla și verifica prin mine însumi am dat peste exagerări și confuziuni, peste diformațiuni voite, căutate, combinate, peste lucruri care m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cântarului, o perioadă a vieții în care totul era controlat și pe care nu o regret nici azi, dovadă că și în prezent am păstrat același obicei de a sta departe de alcool, țigară și cafea, într-un cuvânt fără vicii. După absolvirea celor zece clase, am reușit să prind doi iepuri: m-am înscris și la școala profesională, fiind prima promoție care a dat examen la matematică și desen tehnic, datorită concurenței foarte mari și m-am înscris și în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
De altfel, întâlnim tipul uman al cacealmistului nu numai pe sticlă, ci și printre noi. De la micile întreprinderi până în Parlament, vezi cum cacealmiștii ies întotdeauna în câștig de cauză. Deja nu ne mai surprinde când vedem vreun coleg de ser viciu submediocru cum este promovat numai pentru că știe să pluseze dezinvolt, chiar dacă e total pe dinafară. Mona Muscă, prinsă cu mâțan sac, a ținuto pea ei și a crescut în sondaje. Voiculescu la fel. Trăim întro vreme a cacealmalei - ceea ce pentru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un bun simț natural, carei vine din „fibra lui sănătoasă“, iar veșnicia, precum știm, a făcut ochi în cerdacul unei case țărănești, nu în altă parte. În contrast, orașul este decăzut moral și spiritual, o adunătură de mizerie și de vicii. Această viziune are o lungă tradiție la noi și a vizitat, dea lungul istoriei, de la curente culturale (sămănătorismul, de exemplu) până la miș cări politice și ideologii (cum sa întâmplat în cazul legionaris mului). De fiecare dată, a fost produsul minților
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Poate dacă În locul acestor zeițe cu ochii nemișcați, transparenți și măriți Înlăuntru... S-ar cuveni să citesc de pe ultima pagină a jurnalului său „Trebuie umilință, nu orgoliu”, dar cred cu toată puterea că dragostea e capabilă să Învingă chiar un „viciu absurd” cum e moartea. Totul În jur nu așteaptă decît o inimă și mîini care să iubească lucrurile și viața. Ajuns aici, voi lăsa privirile să se bucure lacome. Și să-și amintească... SÎnt la o vîrstă cînd cunosc, poate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
crescînd un imens cedru și apoi o Întreagă pădure sonoră. Priviți de aproape acești arbori mor, desigur, imediat, ei nu trăiesc decît din Încredere, din puterea de a nu-i suspecta că nu sînt adevărați. Fata Morgana e nu un viciu al deșertului, ci o făgăduială. Singura pe care o poate face deșertul, unde gestul lui Orfeu alungă toate iluziile. Trebuie să ne agățăm de țărmul cel mai Însorit al Îndoielii, spunea frumos un poet. Aceasta Înseamnă că Orfeu a alungat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o nespusă fericire. Căci, fără Îndoială, ei nu te osîndesc la moarte pentru asemenea fapte, adaugă el... Auzind nisipul scîrțîind sub tălpile lui Belerofon, ar trebui totuși să ne aducem aminte că pentru omorîtorul Himerei melancolia este mai degrabă un viciu labirintic. Există printre marmurile de după Praxitele piese care mă emoționează profund deși nu aparțin marii sculpturi grecești. O tristețe ciudată emană din ele, În ciuda eforturilor de a zîmbi ostentativ. E tocmai momentul În care Belerofon pătrunde În deșertul melancoliei sale
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui Dumnezeu, după masă, cu persoanele care ne-au poftit. - Dar, reluă călugărul, ce spuneți despre cele ale lui Dumnezeu? Asta am dori să știm. - Noi, spuse Pelerinul, vorbim când despre o virtute sau alta, lăudându-le; când despre un viciu sau altul, înfierându-le. - Voi nu sunteți învățați, spuse călugărul, și vorbiți despre virtuți și vicii; or, nu se poate vorbi despre acestea decât în două feluri: ori prin știință dobândită, ori prin Duhul Sfânt. Nefiind dar prin știință dobândită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cele ale lui Dumnezeu? Asta am dori să știm. - Noi, spuse Pelerinul, vorbim când despre o virtute sau alta, lăudându-le; când despre un viciu sau altul, înfierându-le. - Voi nu sunteți învățați, spuse călugărul, și vorbiți despre virtuți și vicii; or, nu se poate vorbi despre acestea decât în două feluri: ori prin știință dobândită, ori prin Duhul Sfânt. Nefiind dar prin știință dobândită, este deci prin Duhul Sfânt. Și am vrea să știm ce credeți că vine de la Duhul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
obișnuiește să ademenească cu plăceri amăgitoare persoanele care merg dintr-un păcat de moarte într-altul, făcându-le să-și imagineze desfătări și plăceri senzuale, pentru a le păstra și a le face să se afunde și mai mult în viciile și păcatele lor; în aceste persoane, spiritul cel bun acționează invers, înțepându-le și dându-le remușcări de conștiință prin puterea de judecată a rațiunii. 315. A doua regulă. Cu persoanele care se curățesc cu râvnă de păcatele lor, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
majore, îți îndrepți gândul către Dumnezeu. Își făcuse o rugăciune, pe care o uitase sau o amânase, dar spuse în gândul ei Psalmul 142. Viața îi pusese în față multe schimbări, o făcuse să frângă cele mai sfinte hotare, iar viciul pătrunse prin spărturile zidului comun, care trebuia păzit cu sfințenie. În ziua aceea trecuse prin multe emoții, iar noaptea o așteptau altele. Era ca o persoană sechestrată, privată de libertate pe nedrept. Își freca mâinile întorcându-le când pe o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pereche și nici tovarășul de viață. Când îl acceptase ca soț îl studiase cât de cât, așa cum ar fi făcut un cunoscător sau un degustător de vinuri care analizează calitățile băuturii, dar până nu gustă nu știe cum este aceasta. Viciile sunt întotdeauna bine ascunse, încât numai Dumnezeu le poate ști. Carlina se simțea jignită de răceala pe care i-o arăta Valentin. Mângâierile, săruturile, starea de bine, prezența unuia alături de celălalt erau înlocuite cu indiferența. Atingerile erau mai mult imaginare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
învingi sau să fii învins, măcinându-te până se termină totul. Într-o lume atât de supărată, zdruncinată, după o revoluție despre care se spusese atâtea, acum cui îi mai păsa? Trebuia să aibă grijă să nu cadă întru-un viciu, să nu se lase pradă lașității, să nu-i distrugă pe cei care îi iubea atât de mult, iar în fuga ei după un vis, ca mulți alții, să nu cadă într-un gol fast în aparență. Tot trecutul ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
suflet destul de cald și bun și merita cu prisosință această încercare. Dar avea ea mai multă putere decât el? Mulți ar fi spus: „Dă-l dracului de alcoolist!” Acești oameni trebuie studiați pentru a afla de unde li se trage acest viciu odios. Dacă poți salva o asemenea persoană înseamnă că nu ai trăit degeaba printre semeni. Cu Valentin fusese cu totul altă poveste. Era ea mai puternică decât el? Găsea ea atâta putere să-l aducă în rândul celor care merită
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt lași. Dar tu nu ești decât un laș. Promisiunile tale sunt exact ca o monedă aruncată într-o fântână adâncă după care se aude doar un clinchet. Pentru a te reabilita de un viciu umilitor, pentru a trece un prag greu, nu ai nevoie de bani, de dragoste sau alte mărunțișuri. Ai nevoie doar de forța și voința ta. Ai nevoie să renaști. Carlina vroia să fie picătura care încearcă săl salveze din ghearele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în pace, dar eu cred că le vine rândul la fiecare. - Dacă tu nu ai puterea să te lași de băutură, e bine Leon să lași măcar o impresie că ai avut-o. Eu știu precis și sigur că acest viciu a ucis fără milă multe inițiative bune ale omenirii. Acest lucru nu are nevoie de filosofie ci pur și simplu de voință și de moralitate. - De exemplu: de ce nu spui că și uitarea face ordine? Eu beau ca să uit de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]