5,438 matches
-
sigură că nu face greșeli de ortografie, în timp ce bătrâna ei prietenă știa să scrie scrisori pline de sentiment. Alergă în dormitor să caute o hârtie frumoasă și o călimară, mai bine zis o sticlă de cerneală de trei sous ce zăcea pe o mobilă, cu un toc al cărui peniță părea îngroșată de rugină. Scrisoarea era pentru Daguenet. Doamna Maloir, cu de la sine putere, scrise cu frumoasa ei pană engleză "Micul meu iubit"; și îl avertiza după aceea să nu vină
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
temă derivată. Însă trebuie avuți în vedere și alți factori ai dinamicii textuale care apar în progresia tematică. Să observăm primul paragraf din Vineri de Michel Tournier: Un val se-apropié, străbătu iute prundișul umed și scăldă picioarele lui Robinson, care zăcea cu fața-n nisip. Pe jumătate inconștient încă, omul se ghemui și se târî câțiva metri spre plajă. Apoi, se rostogoli pe spate. Pescăruși negri și albi se-nvârteau gemând pe cerul albăstrui în care-o urzeală albă ce se
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fluturam pe sub nas doctorului L.B. fișa medicală, mă urcam în mașină și plecam acasă, în cea mai frumoasă călătorie din câte făcusem până atunci. Aveam să am norocul să fac cea mai frumoasă călătorie a vieții mele, nu șofând, ci zăcând într un tren, stresat de gândul că șocurile mecanice îmi pot deschide operația, nu atunci, la început de mai, ci abia în noiembrie. Adusesem cu mine cărți, caiete și instrumente de scris. Pe toate le-am aruncat peste câteva zile
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
iau une-ori întorsături care dau peste cap până și cea mai strașnică logică. Fără cusur, cum s-ar spune. Sau, mai corect spus, aparent fără cu-sur, fiindcă nimic nu e perfect pe lumea asta, iar părțile neplăcute ale vieții zac adese în tainice ascunzișuri, de unde țâșnesc tocmai când nu te aștepți. Perfect este, poate, doar cel ce scrie aceste rânduri și, fără îndoială, perfecți sunt cei care le vor citi. Era o zi ca toate celelalte, adică liniștită și cu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
În această ca-litate a bătut Pământul în lung și-n lat. După ce a trecut în rezervă, ca să nu simtă șocul... inutilității, s-a apucat de șlefuit pietre și de făcut mici obiecte din lemn. Își punea în operă talentul ce zăcuse până atunci în taină. Din niște pietroaie pe care nu dai două parale, el scoate opere de artă, doar prin șlefuire. De unde am și tras concluzia: lucrurile, inclusiv pietrele, nu trebuie judecate la suprafața lor. Ele tre- buie pătrunse. Când
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Eros. Cimitirul e o „lecție de viață”. Alexandru Vlahuță își mustra iubita cu ideea de cimitir, spațiu imaginar în care sînt plasate iluziile, visurile, sentimentele defuncte: „Acum, cînd nu ne mai iubim,/ Vino cu mine-n țintirim,/ Acolo unde, îngropate,/ Zac, coperite de uitare,/ Atîtea visuri înghețate/ De vreme și de nepăsare”4). Pentru Bacovia, cimitirul induce nu numai emoții inexplicabile, ci și îndemnul de a nu rata bucuriile clipei 5). O frază din „Bucăți de noapte” lasă să se înțeleagă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sale, deși - surprinzător - unele nedumeresc. Amatorii de subtilități au răsucit în fel și chip, de pildă, versul „Dormea întors amorul meu de plumb”. Evident, aceasta nu înseamnă dormea cu fața în jos, supărat, ci dormea adînc, profund („somn de plumb”), zăcea nepăsător. De ce „întors” și nu „neîntors”? Dintr-un motiv banal. Pentru că primul cuvînt era curent, iar al doilea - rar în limbajul de la începutul secolului XX. Dovadă: nici Șăineanu și nici Candrea nu-l înregistrează.24)La nu puțini li se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu edificii peste ruine, așezăminte șubrede cu temelii în nisip sau bălegar, ci schele pentru dărîmat, imense eșafodagii pentru năruit bisericile vechi, crăpate de cutremur, cu sfinți mucegăiți și roși de cari, pentru prăbușit palatele nababilor în ale căror subterane zac movile de aur, pentru a preface în pulbere maghernițele putrede ale politicei oligarhice, îmbîcsite de putoare și de păinjeniș... Vom construi majestoase trapeze de lemn în al căror ochi de frînghie hoiturile despoților vor face gimnastică funerară în bătaia vîntului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
adversarilor săi, elemente pe care multe tipuri de naționalism și de populism le împărtășesc, ci în catalogarea oponenților ca elite, nu ca egali sau inferiori. Mečiar avea o capacitate deosebită de a-și eticheta adversarii naționali ca fiind privilegiați, chiar dacă zăceau în opoziție, și de a face ca susținerea lor internațională să devină o posibilă sursă de persecuție pe plan intern. Elementele populiste pe care Mečiar le-a introdus în naționalismul său au întrecut în materie de putere de seducție naționalismul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
unui turn cum bate ca o inimă un clopot și-n zvonuri dulci Îmi pare că stropi de liniște Îmi curg prin vine, nu de sânge. Gorunule din margine de codru, de ce mă-nvinge cu aripi moi atâta pace când zac În umbra ta și mă dezmierzi cu frunza-ți jucăușă? O, cine știe? - Poate că din trunchiul tău Îmi vor ciopli nu peste mult sicriul, și liniștea ce voi gusta-o Între scândurile lui o simt pesemne de acum: o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fel. Și vi-l spun în gura mare: Când ne ducem la culcare, Tragem câte-un... Păstorel. Parcă-aș fi un curcubeu. Băutura-i un deliciu. Însă eu nu beau din viciu, Ci pentru maestrul meu. Ca oricare bun creștin, Zac și eu de-aceeași boală: Îmi place paharul plin, Iar femeia-mi place goală. Într-o lume cam bolnavă Ce ne arde și lovește, Păstorel ne lecuiește Cu „Tămâie și otravă”.
P?storel Teodoreanu ?T?m?ie ?i otrav?? (Bolta rece ? 6-II-2009) by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84177_a_85502]
-
mirosurile“, care acționează la fel ca madlena lui Proust. După metafora ceasului, din primul capitol, apare și metafora cărții, în fragmentul intitulat „pietrele verii (o poveste nemaiauzită, în care e regăsit un scriitor considerat pierdut, e citită o carte care zăcuse treizeci de ani pe un raft...)“, în cel numit „pseudobibliopolis“, în „după-amiaza unui faun“ sau în „cartea din vis“. Metafora cărții amintește de Jorge Luis Borges și de a sa „carte de nisip“, fără început și fără sfârșit. Pe autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sandvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici că-mi mai păsa, pentru că-i țineam, în continuare, păsărica în palmă, și știam că n-am să-i mai dau drumul niciodată. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
extrem de flatat că cineva și-a dedicat timpul făcând toate aceste lucruri pentru mine.“ Pentru că în lumea lui Dave Correia, lumina nu se aprinde niciodată, urșii de pluș sunt orbi, păpușile au venele tăiate, iar într-o inimă de oaie zac mistere mai adânci decât într-una de pluș roșu. O întrebare și-un răspuns World’s Most Hated: Clasica întrebare cu insula pustie. Poți să iei cu tine doi oameni și un CD. Cineva te va însoți, altcineva va fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
descumpănită, pradă neliniștilor mici și mari, îmi scot ochelarii, mă așez pe marginea patului, care e foarte jos, și stau cam ca gânditorul de la Hamangia, cu coatele pe genunchi și bărbia în pumni. Apoi îmi lipesc palmele peste ochi și zac așa, încremenită, abia suflând, minute în șir. Uneori chiar o oră, până reușesc să mă smulg. Mă ajută, ca niște frânghii salvatoare, trei-patru cărți. Despre odgonul cel mai puternic nu vreau să vorbesc. Dar pot să spun că cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
m-am trufit cu fantasma multrâvnită pe care o voi atinge. Drept care nu mi s-a mai dat darul acesta. La 14 august am inițiat a doua călătorie în căutarea golfului Navagio. Nici de data aceasta nu am ajuns să zac în nisipul alb și nici nu m-am scăldat acolo, pentru că, din nou, vântul nu a îngăduit aceasta. Vaporul nostru se numea Anastasia, adică Înviata Domnului, dar cu tot numele său sfânt nu a putut înfrânge sorții. Nu am atins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
ne spună ceva, pentru că dumneata n-ai prea vorbit despre această perioadă: „La Socola era băiet cuminte și silitor, afară dacă nu-l scoteai cât de cât din apele lui, sau dacă nu-l pălea o sfântă de lene, de zăcea lat, câte două, trei zile.” Cum spuneam, în 1858 ai terminat Seminarul. Dornic de învățătură, te-ai înscris la Școala Preparandală de la Trei Ierarhi, pentru a deveni învățător, dar, ca un făcut, au urmat altele în viața dumitale, vrute și nevrute... Întâi
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
nimic. Doar rămân ca amintire Șir de fapte-n vis frumos La copiii pe care și astăzi Bis: Părinții le-au fost de folos Și copiii recunosc. Mama La cuibul părintesc Adie liniștea bătrână Părinții care ne-au iubit Acum zac sub țărână. Mormântul îl vom contura Cu flori de amintire Cu lacrimi noi îl vom uda În semn de prețuire. Și an de an s-or scurge-n șir Amintindu-le fața Vom fi și noi ca ei bătrâni Că
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
aceea fuge lumea de dânsul de-și scoate ochii; și nu numai atâta, dar chiar când se uită la cineva, fie om sau orice dihanie a fi, pe loc rămâne moartă. Și cică o mulțime de oameni și de sălbătăciuni zac fără suflare în pădurea lui numai din astă pricină: se vede că este solomonit, întors de la țâță, sau dracul mai știe ce are de-i așa de primejdios. Dar cu toate aceste, trebuie să știi, nepoate, că unii oameni îs
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
fruct oprit, dar te asigur nu aș refuza să mă întorc la o anumită treabă pe baza a ceea ce se va întâmpla după. Mi se pare că a trecut atât de mult timp de când te-am văzut, micuța mea prințesă. Zac în pat, fiind foarte răcit, și am un obraz foarte umflat, deoarece am fost înțepat ieri de o viespe pe terenul de manevre. Este o mare plictiseală, dar e destul să stau liniștit, măcar câteva zile. Iată cum arăt (desen
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
cu morala aferentă: „Vasilică este un copil rău. El s-a urcat pe o scară să strice cuibul rândunelelor. Dar a pățit-o! Dumnezeu l-a văzut și i-a tras scara (manualul prezintă și o poză sugestivă, cu Vasilică zăcând inconștient cu scara căzută peste elă. Băiatul nu s-a mai putut bucura de vacanță, având nevoie de tratament medical. Rândunelele zboară fericite și Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a avut grijă de ele“. Manualul poartă deci titlul sugestiv Abecedarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
se grupează în jurul unei stări exterioare sau interioare relativ simple. Chiar dacă am fi ales stări individuale absolut simple, s-ar fi văzut totuși că sînt presupuse mereu niște condiționări derivînd din experiențe anterioare. Mii de persoane au văzut castane verzi zăcînd pe jos, în Fiolstrade, fără să încerce trăirea lui Feilberg, iar tema de concurs care a făcut să se nască în mintea luiRousseau problema culturii a trecut pe dinaintea multora, fără să aibă efectul pe care l-a avut asupra lui
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
uitam, mă uitam, era ca o feerie, ca un basm... Apoi mă întorceam înfrigurat... mă pătrundea gerul... De fapt, în jurul Dolhascăi, erau păduri nesfârșite... Și la o margine Siretul... Iar chiar pe lângă casa în care stam, mai în spate, unde zăcea și o piuă veche, stricată, curgea Șomuzelul... acolo prindeam porcușori, niște pești mici ca degetul, cu o undiță rudimentară, confecționată de mine... Cu o seară înainte puneam sub mal, în apă, o găină moartă, să se adune plevușca la mâncare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
întuneric prin hățișul ostil. Totuși, în noaptea aceea o porni ca de obicei în lunga sa veghe, fără să mai mănânce. Dar a doua noapte nu se mai duse; nici în a treia și nici în cele care au urmat. Zăcea toată ziua pe pătură, moțăind în soare, tot răsucindu-se de pe o parte pe alta, ca și când razele fierbinți i-ar fi putut arde și preface în cenușă durerea din inimă. La lăsatul serii, își lua cina cu mult înainte de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
aruncătură de băț de propria sa colibă, rămânând acolo ore întregi, veghind în tăcere. Se simțea amorțit și abătut. Stătea acolo fără nici un rost. Ca și când picioarele lui refuzau porunca de a se depărta de acel loc. Toată săptămâna câmpurile au zăcut nepăzite, iar dacă animalele sălbatice prădau plantele tinere, îi păsa prea puțin... Părea să trăiască doar ca să stea noaptea și să-și vegheze coliba. Nu-și îngăduia să se gândească la ce se petrecea înăuntru. Veghea doar, până când focurile se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]