5,630 matches
-
odată intrată în grămadă, mingea a căzut fix la picioarele mele. Mi-am proptit gheata ca s-o pot prinde și am simțit cum îmi alunecă bandajul... Bull privise în jos cu o expresie de groază pe chip. Suspensorul suplimentar zăcea în noroi. Scobitura genunchiului îi era cu totul expusă. În mijlocul grămezii îi era efectiv imposibil să se miște. Și totuși, izbutise să vadă fața transfigurată a lui Masher Morton, jucătorul cu numărul opt al celor de la Wanderers. Nici măcar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
măreția nobilimii ruse, ajunsesem acum o legumă apatică și obositoare, o făptură bolnăvicioasă, inexplicabil de altfel, pentru că nu eram genul lipsit de putere sau inactiv. Dimpotrivă, reprezentam un soi puternic, pentru care grijile erau o reală absență. Acum, însă, iată, zac de câteva ore și m-am surprins în repetate rânduri gândindu-mă la nimic. Incredibil. Zac ca o vită. Șemineul de malachit pur și simplu mă doare, atât de mult mă enervează prezența și culoarea lui. Mobila lui Pinocchio, adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru că nu eram genul lipsit de putere sau inactiv. Dimpotrivă, reprezentam un soi puternic, pentru care grijile erau o reală absență. Acum, însă, iată, zac de câteva ore și m-am surprins în repetate rânduri gândindu-mă la nimic. Incredibil. Zac ca o vită. Șemineul de malachit pur și simplu mă doare, atât de mult mă enervează prezența și culoarea lui. Mobila lui Pinocchio, adusă de însuși Zappa, mă scoate din minți. Cred că am să dezlipesc încăperea, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dimineața aceea. Vântul purta cu varii viteze nori războinici și cotropitori, care de care mai avântat și mai plin de energie. Unii încă luptau, solizi și plini de mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că până și șansa acestei izbăviri temporare, false și înșelătoare, mi-a fost luată. Cum să te spânzuri când nici măcar nu mai exiști? N-am să pot scăpa de judecată, fără nici cea mai mică îndoială. Doamne, câtă negură poate zăcea în sufletul cuiva? Cum am putut face atât de mult rău, încât numai crima să mă despartă de condamnarea finală? Și tu, prietenă, cum de mă poți privi cu ochii ăștia imenși și buni, după ce eu te-am târât în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ieșit destul de lungă, iar Szabi s-a izbit cu umărul de peretele celălalt al șanțului, apoi a căzut în șanț, pe conducta de beton, a scos un urlet, s-a apucat de gleznă cu ambele mâini și a rămas acolo, zăcând întors pe-o rână, lângă conductă, mă striga pe nume, plângea în hohote și se văicărea, și atunci eu i-am spus s-aștepte, că o să cobor imediat, iar el s-a uitat în sus, la mine, cu obrajii-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gură, mi-a dat sticla înapoi, să mergem, mi-a zis, înainte să ne vadă nea Gică. Bine, am zis, să mergem, și mi-am amintit că noaptea trecută o bubuitură puternică mă trezise și pe mine, după care am zăcut multă vreme treaz, nemaiputând să adorm, am zis, deci, că e-n regulă, să mergem, dar atunci, exact când m-am gândit la visul meu, am auzit o bubuitură, numai că asta nu era la fel de puternică, mi-am și dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la pipăit mingea era la fel ca întotdeauna, mi-am închis, pentru o clipă ochii și am rămas locului, cu mingea în mână, iar când i-am deschis, nea Gică era tot acolo, în ușă, și Janika tot pe jos, zăcând nemișcat, iar eu m-am gândit că poate nu murise, că leșinase doar, că dacă ar fi murit, meciul urma să se amâne, și eu nu mai aveam ce apăra, și m-am uitat la mănușile din piele veritabilă, de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am să suflu nici un cuvânt, și atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în el, a tras o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine, uitându-se în urma lui nea Miki, nici păsărica n-o să-mi cânte, a spus, apoi a rupt în două bastonul, pe genunchi, aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sendvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici că-mi mai păsa, pentru că-i țineam, în continuare, în palmă păsărica, și știam că n-am să-i mai dau drumul niciodată. Ventilul Sunase de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-ar fi dacă, de exemplu, mi-ar spune că nu mă lasă nici unde, că are nevoie de mine acasă, însă mama n-a spus nimic, nici măcar nu s-a ridicat din fotoliul ei de lângă fereastră, unde obișnuia să tot zacă în ultimul timp, mi-a făcut numai un semn cu capul că pot să plec, am luat-o deci în sus, spre deal, la Marele Copac, unde știiam că peste puțin timp vor fi și ceilalți, ca să punem la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-mi dă el mie război, eu încă mai tușeam de-a binelea când mi-a ars două palme zdravene și mi-a spus că dac-aș fi odrasla lui, m-ar omorî în bătaie, și într-adevăr Prodan cel Mic zăcea lângă unul din butoaie, cu falca umflată, și atunci nea Prodan m-a întrebat dacă știu unde-i Niku al lui, și eu i-am spus pe unde-l văzusem ultima oară, dar nu cred că a înțeles ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am îndreptat spre el ca să m-aleg și eu măcar cu una. Deodată cineva a început să strige că unde-s vânzătorii, că unde s-au pitit, că acum or s-o încaseze, și atunci am observat că tanti Ani zăcea pe jos, lângă ușa de la intrare. Leșinase probabil, că tocmai își revenea încet, încercând acum să se ridice, și atunci o slăbănoagă roșcată a observat-o și ea, a arătat-o cu degetul, strigând în gura mare, uite-o acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fugă, cu o țeavă lungă de fier într-o mână, iar în cealaltă cu un baros, alerga, lovindu-le între ele pe deasupra capului, de răsuna tot povârnișul dealului, în timp ce striga, victorie, victorie. Avea pe cap o cască de miner, cum zăceam acolo, pe pământ, am văzut că becul de la cască îi strălucea în soare, de parc-ar fi luat foc. Csákány a venit întins la mine, ceilalți s-au dat de-o parte, toți, se vedea că le e tare frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fizice, mecanice etc. Astăzi, Apusul este, pe drept cuvânt, considerat portstindardul civilizației și toată lumea , dornică de progres, țintește, caută să afle noile descoperiri, realizări al acestei părți a lumii. Există un ‘’target’’. Dar a fost o vreme când apusul Europei zăcea în întunericul Evului Mrdiu. La ieșirea din dogmatismul acelor secole de după sfârșitul Antichității a contribuit și o constelație de scriitori răsărită nu întâmplător din Italia. Printre aceștia, alături de Petrarca, Dante, Virgiliu o contribuție remarcabilă au avut și alții cum ar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
buruieni desrădăcinate, pline de pământ, ierburi și tufișuri întregi pentru a o înfunda și a-i tulbura apele. În cele din urmă, vlăguit de atâtea sforțări, plin de sudosre și cu răsuflarea tăiată, Roland s-a trântit gâfâind la pământ, zăcând în nesimțire trei zile și trei nopți. A patra zi când s-a deșteptat, și-a făcut armura praf. Coiful și scutul au fost aruncate cât colo, cuirasa și celelalte vestminte, rupte în bucăți și risipite. În cele din urmă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
m-am bărbierit, m-am schimbat - și cu toate astea arăt în continuare ca dracu’. Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea hal încât mă apucă groaza de mine însumi și când sunt în cadă, și când stau pe closet. Zac pe tronul de forma unui jug ca o țeavă amărâtă, parcă aș fi ceainicul rablagit al unui bătrân vagabond bătut de soartă. Cum a fost posibil? Nu poate fi vorba doar de băutura și semipreparatele pe care le-am vârât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bine. S-a încruntat inocent și a adulmecat aerul. Ar fi putut să-mi arunce o singură privire - sau să se uite la scrumieră, la sticlă, la cele patru cești de cafea, la fața mea și la burta mea care zăcea ca o piatră pe dunga albă a prosopului - ar fi putut să-mi arunce o singură privire și ar fi știut ce fel de combustibil consum. În luminatorul de sub camera mea e legat un câine. E un lătrător talentat, latră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ai ceva împotrivă dacă ne uităm și noi? Fata ajunsese deja pe linia de margine și își începuse încălzirea. Vă puteți uita, spuse ea, dar nu aveți voie să ascultați... Rahat! Eu mă clătinam pe picioare. După zece minute, mai zăceam încă, luptându-mă să respir, pe un scaun pliant din antecameră, când l-am auzit pe Fielding tropăindu-și pașii. M-a apucat de umăr. — Îmi pare rău. Eu... — Liniștește-te, moșule, mi-a spus el. Te-ar costa vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce are el să-ți dea de cheltuială. Cea mai cumplită, extremă violență - dintr-o dată. Extrema este singurul element de surpriză. Lovește-i cu orice. Fără milă. Pe teren am scos untul din mine, îți spun eu. La hotel am zăcut șaptezeci și două de ore în pat. Acufena funcționa tot timpul cât se poate de bine și durerea de măsea se complicase: mă smulgea din somn, dându-mi alarma cu sirena durerii: tare, ucigătoare, sfredelitoare, răsucindu-se aidoma curenților unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
păpușă tâmpită din care străbat amenințări și lingușiri ventriloce. Fă așa, gândește așa, prefă-te așa. Apoi a apărut vocea omenească. Mă trântisem pe pat lățit cât cuprinde, mascul până-n ultima fibră, în chiloții mei pleoștiți. Tăticu, sunt o forță. Zăceam acolo, asudând și înjurând, încercând să adorm. Apoi telefonul și-a făcut numărul. Una dintre marile nasoleli legate de Selina era că, de când cu disparițiile ei, eram obligat să răspund la telefon ori de câte ori suna. Și, cum mintea mea năzuia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la sfârșit. Așa am impresia. S-a făcut dimineață și m-am trezit... Ceea ce nu este deosebit de interesant sau dificil, nu-i așa? Pun pariu că asta faci și tu de fiecare dată. Ia ascultă - am o problemă. De exemplu, zăceam cu fața-n jos sub o tufă sau un boschet sau un arbust uscat pe un teren viran care mustea de apă, plin de urzici, pachete de țigări strivite, prezervative folosite și cutii de bere goale. Era locul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la diverse exhalații și organe de bază femeiești despre care nu mai auzisem niciodată până atunci. — Okay, uite poliția, spuse doamna, după care se întoarse spre casă... Am început să mă zvârcolesc, agitându-mi mâinile, dar cum Agnes continua să zacă frântă peste mine, alături de toate celelalte lucruri, printre care și sticla de whisky, n-am reușit să mă trag în sus. Apoi se deschise ușa din dreptul meu și lumina dinăuntru se aprinse ca un reflector, dezvăluindu-mi un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care vorbea tare nefericită la telefon și am încercat să o binedispus, ceea ce am continuat să fac și după apariția soțului sau prietenului ei. Nu mi-a plăcut tonul lui Am avut o altercație scurtă în urma căreia m-am trezit zăcând cu fața în jos pe un pat jilav din cutii de carton la piciorul unei scări mascate. Ăsta a fost nenorocul doamnei care manifesta un interes deosebit. După ce mi-am revenit, am salutat câteva staruri, așezându-mă pentru câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domnule. — Bine. Aruncă-le acolo. Glumeam. I-am dat o hârtie de zece și a plecat. O hârtie de zece... În următoarea oră am intrat în posesia multor altor cumpărături, majoritatea pe care nu-mi aminteam să le fi făcut Zăceam pur și simplu pe pat și beam. După o vreme am simțit ceea ce, fără îndoială, trebuie să fi simțit lady Diana în ziua nunții ei, când au început să sosească trenurile pline de cadouri din Commonwealth. Un set de pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]