5,010 matches
-
acum o comparație din discursul de recepție rostit de Vasile Pârvan la primirea lui D. Gusti la Academie: era vorba de oamenii fără caracter, care se cațără cu ușurință pe prăjina onorurilor sociale, ca o maimuță, pe când adevărații oameni se zbat și muncesc fără preget pentru fiecare treaptă. Prietenul Grigore Arakian, care a fost de față la acest discurs, spunea că întreaga comparație este o ironie usturătoare a lui Vasile Pârvan la adresa lui D. Gusti, pe care nu-l prea stima, deși
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
vin, Au fost întruchipate toate, de o minte Ce le-a gândit armonic și senin? Precum o stea din drumul ei n-o poți abate Din mersul ei etern spre infinit, Așa să fie și cu noi? Oricât ne-am zbate Să nu putem ieși din ce ne sortit? De ce atuncea mai vibrează-n noi iubirea, De ce atât clocotitir avânt, Dacă durerea noastră, ca și fericirea, Sortite toate dinainte sunt? De ce atâtea gânduri, năluciri, amarnic Ani lungi și grei m-au
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
matur sau vârstnic care o cumpără cu răsfățuri). Feminismul politic vestic a intrat mai degrabă pe calea „room-service”, cea a Acquis-ului comunitar. Cele patru-cinci organizații active de femei (cum sunt la noi AnA, SEF, FILIA, Centrul Parteneriat pentru Egalitate) se zbat în lipsă de finanțare internă, față cu opacitatea mass-media și ostilitatea mediului cultural copleșit de misoginism. Femeile din politică nu au agendă feministă sau se trezesc la realitatea marginalizării și a sexismului când se fac listele electorale și văd că
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
amurg pe strada Maior Ioan, unde ședea băiatul. Ascuns în liliacul de lângă gard, Fus așezase pe trotuar o cârpă pe care o trăgea de sfoară. Absorbiți în discuții, Gorovei era cât pe ce să calce pe fantasma care i se zbătea între picioare. Ca un popic, dintr-un salt, fu dincolo de ea. Stino îl îndemna: - B... b... bdă-i la cap ! Descoperind între timp șmecheria, Gorovei l-a apostrofat în clasă pe băiat, ridicându-l de perciuni: - Popoviciu, Popoviciu care trage șoriceii
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Sub conducerea sa, «Casa Buoni Fanciulli» a devenit un model de înălțare morală și profesională a copiilor foarte dezavantajați, meritându-și respectul chiar și din partea dușmanilor Bisericii. Pentru integrarea în muncă, în fabrici, fratele Massimo și don Calabria s-au zbătut pentru ca nivelul profesional al băieților lor să fie recunoscut. De altfel, atunci când tinerii ieșeau de la școala din San Zeno in Monte obținuseră un asemenea grad de pregătire încât puteau fi comparați cu un muncitor expert. În 1919, don Calabria a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a se ocupa atât cu lenjeria cât și de haine». Timpul care îi rămânea liber îl dedica apostolatului carității. Îl cunoștea deja pe don Calabria și opera sa în favoarea copiilor abandonați. Și-a dat seama de dificultățile în care se zbătea preotul sfânt. Și așa, pe 17 aprilie 1910, la 49 de ani, a decis să-și dedice restul vieții sale în serviciul Operei. S-a adăpostit într-o căsuță, pusă la dispoziție de don Bonometti, parohul bisericii San Giovanni in
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
copii orfani. Marele război se terminase de puțină vreme: la 4 noiembrie 1918. Un război victorios pentru Italia, care a costat milioane de morți și a deschis răni sângerânde în foarte multe familii. Papa Benedict XV (1854-1922), care s-a zbătut cu înverșunare să evite «l'inutile strage» (masacrul inutil), încerca acum să îndemne creștinii să se îngrijească de victimele inocente ale războiului; a fi văduve sau orfani, în acele vremuri, însemna mizerie, exploatarea minorilor, abandon. Multe familii înstărite au ascultat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de îndoieli. Sub forma povestirii și a dialogului este tratată problema suferinței celui nevinovat. Pentru omul Bibliei era limpede sau cel puțin acceptabilă suferința celui vinovat sau a celui rău. Dar de ce să sufere un inocent? Iov se revoltă. Se zbate să-l regăsească pe Dumnezeul ascuns, pe Dumnezeul bun și drept, chiar și în mijlocul suferințelor sale atroce. Și descoperă o anumită liniște atunci când își dă seama de cunoașterea sa limitată și înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu. Mintea sa se oprește
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
săvârșească aceste minuni, dar în general se servește de oameni; iar asta nu înseamnă că nu ar fi tot un miracol. Ironia sorții, aceste istorioare imaginare se propagau tocmai atunci când Casa se afla într-o dificultate economică extremă și se zbătea între penurie și datorii». Fonduri pentru restaurarea bisericii « Părintele Natale recomanda la începuturile Operei: „Gândiți-vă și la băieți, dar nu uitați să restaurați și biserica“. „Dar mijloacele?“. „Dumneavoastră să vă gândiți serios și Domnul își va arăta bunăvoința, trimițându
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
găzduiește sute de persoane: medici, avocați, ingineri, profesori, preoți, furnizori. S-ar putea face o listă lungă. Și ce-am putea spune despre atâția administratori publici care săreau în ajutorul Casei, mai ales atunci când apăruse rația și trebuia să se zbată cu cartelele pentru pâine, macaroane, zahăr etc.? Și ajutorul venea din partea mai multor persoane, plecând de la culoarea lor politică sau de la credința lor religioasă. «Domnul îl alege personal pe cel care e vrednic să devină ministrul Providenței», spunea don Calabria
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
religioase. Pe terenul politicii externe, Franz Ferdiand considera indispensabilă o atitudine de bună vecinătate cu Serbia (voi avea ocazia, mai departe, în această depănare de amintiri, să prezint cîteva informații din 1914, care arată cum, în ajunul asasinatului, arhiducele se zbătea în urzelile care urmau să-l coste viața și care nu erau urzite doar de Mîna Neagră sîrbească...). A fost foarte nemulțumit cînd, în urma instrucțiunilor date de Cancelar, s-au luat unele măsuri împotriva statului sîrb, vecin. Această țară, fără
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mă privam, precum și distracția de a-l auzi pe Loucher jonglînd cu miliardele, folosindu-se de gesturi de prestidigitator pentru a preconiza, cu un talent momentan convingător, soluții care din depărtare păreau a fi într-adevăr soluții... Dar Franța se zbătea singură pentru a-și reconstrui ruinele. 80 de miliarde erau înghițite de refacerea Nordului, a uzinelor și fabricilor sale, precum și a cîmpurilor sale devastate. "Germania va plăti" era refrenul reluat fără rezultat zilnic. Datoria inamicului învins trecea prin tot felul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai juca un rol activ, după anii de neutralitate și de război, în cursul cărora a înflăcărat inimile, fiind un stindard de rezistență și de credință patriotică neîmblînzită. Chiar și atunci cînd sănătatea i-a fost zdruncinată și s-a zbătut împotriva unei boli incurabile care a răpit-o în 1938, energia, dorința de a trăi și de a fi mereu Regina nu s-au potolit, ducînd-o uneori, în anii de văduvie, pe căi nesigure pe care pentru propria-i liniște
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și real, roman liric, e azi ilizibil. Interesul istoric stă în sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare, în reverie, în viziunea ossianescă a naturii. Cuprins de un wertherianism tardiv, eroul citește, în poze melancolice, la umbra fagilor, rătăcește călare în munți, se zbate de durere "ca o hiară sălbatecă care poartă în pântece săgeata vînătorului" și când aude că Zoe se va căsători cu un altul, leșină. Pentru această erotică, scriitorul creează un decor antideluvian, teribil, localizat la Dîmbo-vicioara. Nu lipsesc gesturile zgomotoase
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din toate aceste glasuri (glasul din scrisoare, comentariul lui Fred, comentariul Emiliei) se desprinde pe încetul o turburătoare dramă, aceea a lui Ladima, gazetar onest și fără noroc în dragoste, iubind o femeie plată și rămânând neînțeles. Astfel Ladima se zbate, în scrisoare, să facă bună atmosferă în presă Emiliei ca actriță, Emilia amintește tare de "creația" ei și de invidia colegilor, iar Fred își aduce aminte, ținînd-o în brațe, de insuficiența ei artistică. Înainte de a scrie acest roman, Camil Petrescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mine vântul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sunt în adâncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere demonică: O simt mereu în mine cum se zbate Și gheara ei sub fruntea mea străbate Și-mi răzvrătește gândurile toate... Mă scurmă gheara-i otrăvită și adâncă; Și sufletul, bucată cu bucată mi-l mănâncă; Și-n mine-ntemnițată ca-ntr-o cușcă Zbiară și mușcă... Apoi aspiră la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
podarul și n-ar scădea lumina. Într-o parafrazare foarte izbutită din Horațiu, se strecoară un ușor spleen modern: Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! Ce sarbezi și iute mai trec, și sărmanii De noi, cât trudim și ne zbatem în viață Și toate sfârșesc tot la malul de gheață. AL. RALLY Introducătorul în poezie al intimităților de bănci universitare este Al. Rally (Studente, 1915-1921) în creionări grațioase: Al cui e parfumul cel bun Ce vine din banca din față
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca să se făleasacă, a „cumpărat”acest pui de uliu, pe care l-a plătit cu câțiva nasturi adunați de la hainele vechi sau rupte. S-a fălit cu achiziția sa, dar de la un timp, achiziția sa îl deranja, îl plictisea, se zbătea și sgârâia cu ghiarele. Tata l-a adus acasă și pentru că lui îi era foame, a închis uliul în chiler, legat de un picior cu o sfoară, și sfoara legată de un țăruș, și s-a dus să mănânce. Până
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mort. L-au luat în brațe, l-au dus în casă, și abia la lumina lămpii au înțeles că respiră, că-i viu. Ca un somnambul, băiatul a sărit deodată în sus și a început să țipe și să se zbată. A fost stropit cu aghiazmă, a fost închinat cu semnul sfintei cruci, și așa părinții s-au mai liniștit. Titi însă a rămas marcat de această aventură blestemată pe toată viața, bolnav de inimă și cu nervii zdruncinați. După terminare
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a cuvintelor, de punctuație și de așezare în pagină. TESTUL NR. 20 Toate subiectele sunt obligatorii! Se acordă 10 puncte din oficiu. Timp de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: „Pașii lui Minli răsunau puternic, în timp ce se zbătea să-și facă loc printre bolovani în sus, pe munte. Urcușul era istovitor. Din pricina stâncilor și a pietrelor sculptate de vânt care țâșneau din pământ ca niște arbori zvelți, fetița abia înainta, clătinându-se la fiecare pas.” Minli era atât
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
asta de principii și peste aceasta bolnav /,/ care ar avea nevoie de cel puțin șase luni de repaus pentru a-și veni în fire. Ei bine, de șase ani aproape o duc într-o muncă zădarnică, de șase ani mă zbat ca-ntr-un cerc vicios în cercul acesta care, cu toate acestea, e singurul adevărat, de șase ani n am liniște, n-am repaosul senin de care aș avea atâta trebuință pentru ca să mai pot lucra și altceva decât politică. Quelle
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a altor popoare asupritoare ale lumii. Iată una din binefacerile legii ajutorului reciproc, acum când Națiunea trece prin mari încercări și greutăți, avem nevoie de dragoste și unitate, credință și luptă, pentru a scoate neamul din restriștea în care se zbate. Orice român trebuie să iasă din izolare și indiferență și să se integreze în marea luptă de mântuire a sa. Să nu ne gândim numai la viața noastră personală, ci și a Neamului, pentru ridicarea la demnitatea de altădată, când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
creștine, chezășia supraviețuirii noastre ca Neam, vom fi noi înșine și urmași demni ai părinților noștri și ai glorioșilor noștri voievozi creștini.” SLAVĂ ȘI OTRAVĂ Dumnezeu ne poartă viața pe drum de foc, ca să ne reaprindă credința. Dreptatea nostră se zbate în lanțuri! Singura avere a legionarului este pătimirea și nu e puțină. Dar pătimirea-i „moneda” cea mai puternică cu care răscumperi păcatele și biruiești moartea, moartea veșnică. Dacă învingătorul tău câștigă puterea de a stăpâni vremelnic material și nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
tot temniță flămândă, românul și creștinul din noi a murit, izvorul creator s-a stins. Aceasta este adevărata situație, oricât am vrea noi să o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care pentru legionari nu-i o taină. Crimele împotriva legionarilor s-au ridicat la cifre apocaliptice. Când valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
joace tenis. După ce a prins primul pește, Mărio a devenit din ce în ce mai palid și a început să se plângă de amețeli. Deși a vomitat și asta l-a mai liniștit, s-a prăbușit pe fundul bărcii lângă un peste care se zbătea și a mârâit: "Doar ți-am spus că voi avea rău de mare!" Așa pățește omul când nu folosește perspectiva dublă. SĂ FIM DIRECȚI E bine ca înainte de încheierea primei întâlniri să obținem acordul ferm al celeilalte persoane în legătură cu invitația
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]