48,657 matches
-
învățate din războiul ruso-japonez din 1905, aducând profesori noi, tineri și bine pregătiți, cum erau coloneii Golovin, Neznamov, Boldîrev, Kelcevski și alții. La 29 noiembrie 1908 este avansat general-locotenent, iar în 1912 este numit comandant al "Corpului 9 Armată", la comanda căruia îl va găsi izbucnirea Primului Război Mondial. Corpul 9 Armată condus de Șcerbaciov a participat, ca parte a Armatei 3 de pe Frontul de Sud-Vest, la Bătălia Galiției. După bătăliile câștigate de pe râurile Lipa Aurie și Lipa Roșie, Șcerbaciov preia inițiativa și
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
aliniamentul râului Nistru și a declanșat un puternic contraatac împotriva Armatei de Sud germane. Pentru această victorie izolată, în cadrul retragerii generale, a fost decorat cu ordinul „Sfântul Gheorghe”, clasa a III-a. Pentru conducerea cu măiestrie a trupelor Armatei de sub comanda sa în bătăliile din a doua jumătate a lunii august 1915, în mod particular, pentru victoria din luptele din 24-25 august și luptele de la Ostrov și Draganovka, din 11-15, 22-25 septembrie și 8 octombrie 1915. În perioada 17 august - 10
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
luat prizonieri 934 ofițeri și 52.895 trupă, capturând 36 de tunuri și 149 mitraliere." În octombrie 1915 a fost avansat la gradul de general de infanterie și numit general-adjutant și comandant al "Armatei 7" de pe Frontul de Sud-Vest. Sub comanda sa, Armata 7 a câștigat o serie de victorii pe râul Strâpa, în timpul ofensivei Brusilov din vara și toamna anului 1916. După revoluția din februarie, la începutul lunii aprilie 1917, a fost numit asistentul regelui Ferdinand I al României, comandantul
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
acțiune victorioasă, din dispoziția șefului Guvernului provizoriu din Rusia, Aleksandr Kerenski, ca urmare a ruperii frontului din Galiția, la Ternopol, de către forțele germane. În iulie și august 1916, forțele ruso-române au reușit să oprească ofensiva lansată de forțele germane de sub comanda feldmareșalului August von Mackensen, în Bătălia de la Mărășești. După Revoluția din Octombrie, generalul Șcerbaciov a reușit, pentru un timp, să limiteze propagarea influenței și agitației bolșevice în rândul trupelor. A reușit, astfel, ca Comitetul Frontului să decidă, la 30 octombrie
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
războiului atașat militar al Italiei în România și era căsătorit cu o româncă. Militarilor înrolați în Legiunea Română, organizați în trei regimente, li s-au echivalat gradele cu cele corespunzătoare din Armata Regală Italiană. Partea sedentară a marii unități, sub comanda colonelului Camillo Ferraioli, a fost stabilită la Albano Laziale, iar tabăra de bază în lagărul de la Avezzano. Primul regiment al Legiunii, denumit simbolic „Horea” (cu 80 de ofițeri și 2.600 de soldați), s-a format la mijlocul lunii octombrie 1918
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
1 companie de mitraliere, un corp de geniști și unul de grenadieri. Fiecare companie de pușcași a fost formată din 4 plutoane și o secțiune de mitraliere ușoare, cu un total de 5 ofițeri și 178 de soldați. Corpul de comandă a fost constituit de către ofițeri superior italieni, voluntari ofițeri și subofițeri români. Regimentul 1 „Horea” a avut în dotare câte două mitraliere grele de fiecare companie și câte patru aruncătoare de mine de fiecare batalion. Au cerut să facă parte
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de Alan Caillou. Filmul a avut premiera mondială la Casino Cinerama Theatre, West End, Londra, la 9 iunie 1966 în prezența Prințesei Margaret, Contesă de Snowdon. În 1883, în Sudan, o forță slab pregătită de 10.000 de egipteni sub comanda colonelului britanic William "Billy" Hicks (Edward Underdown) este ademenită în deșert și măcelărită de fanatici musulmani conduși de Muhammad Ahmad (Laurence Olivier), un fanatic sudanez arab care crede că este Mahdi, despre care este profețit că "este cel așteptat." Premierul
Khartoum (film) () [Corola-website/Science/335499_a_336828]
-
la întoarcerea sa, dând instrucțiuni să fie săpat un șanț intre cele doua râuri pentru a oferi protecție suplimentară. În Marea Britanie, Gladstone, informat despre cât de disperată a devenit situația, îi ordonă lui Gordon să plece, dar, așa cum se temuse, comanda sa este ignorată. De-a lungul următoarelor câteva luni, Gladstone este forțat prin proteste publice să formeze o forță militară de intervenție, dar consideră că nu există nici o urgență pentru a o trimite la Khartoum, în speranța că Gordon își
Khartoum (film) () [Corola-website/Science/335499_a_336828]
-
La nivelul -2 există două peroane de 90 de metri lungime, situate de o parte și de alta a liniilor. Aici se afla și centrul nervos al sistemului de premetrou, o cameră de control de mari dimensiuni cu tablouri de comandă și ecrane video, care a fost mutată la sfârșitul lui august 2015 într-o nouă locație din strada "Italiëlei". Pe peronul dinspre stația Meir este amenajat și un spațiu care va permite montarea scărilor rulante spre nivelul -3. La nivelul
Opera (stație de premetrou din Antwerpen) () [Corola-website/Science/335501_a_336830]
-
de mareșalul Ion Antonescu, Conducătorul statului român. Pentru punerea în aplicare a acestei sarcini, el a ales armata și jandarmeria, atribuții în acest sens având administrația civilă a armatei, reprezentată prin pretoratul militar, și Inspectoratul General al Jandarmeriei, aflată sub comanda generalilor Constantin (Piki) Vasiliu, comandant al Jandarmeriei (1940 - 23 august 1944) și subsecretar de stat la Ministerul de Interne (ce va fi ulterior degradat, condamnat la moarte și executat pentru crime de război), și Constantin Tobescu. Executantul acestor „ordine speciale
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
același concert. Asemănările sunt numeroase: ambele piese au fost scrise de doi dintre compozitorii cei mai valoroși și inventivi ai primei jumătăți a secolului al XX-lea, Dansurile în 1904, Introducere și Allegro în 1905/1906, ca urmare a unor comenzi din partea unor mari firme de harpă din Franța, pentru a-și promova și pe această cale instrumentele respective. Ambele lucrări au avut premiera la Paris. Bineînțeles nici deosebirile nu lipsesc: dacă Dansurile sunt o lucrare pentru harpă și orchestră de
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
instrumente de percuție, un pian, două harpe și coarde. În ciuda dimensiunii orchestrei, limbajul folosit și temele sunt de o simplitate evidentă. Este o simfonie caracterizată de cantabilitate și tonalitate, care include uneori ritmuri din muzica de jazz și a cărei comandă l-a stimulat pe Copland să își „structureze materialul și să îl ansambleze într-o ordine bine definită.” Partea întâi are un caracter deosebit de expresiv, în tonalitatea Mi major și implică trei teme contrastante. Prima dintre ele, la viori, este
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
se predea. Datorită rezultatului pozitiv al revoltei, care îi provocase multe dureri de cap lui Ludovic al XIV-lea, este numit Cavaler al Ordinului Saint-Esprit și primește titlul de duce. După numeroasele înfrângeri suferite de francezi în perioada 1704-1708, primește comanda armatei franceze din Țările de Jos. Aici, pe 11 septembrie 1709, (bătălia de la Malplaquet) se confruntă cu trupele imperiale, sub comanda Prințului Eugen de Savoia, dispuse pe flancul drept și trupele engleze, olandeze, prusiene și de Hanovra, sub comanda Ducelui
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
Cavaler al Ordinului Saint-Esprit și primește titlul de duce. După numeroasele înfrângeri suferite de francezi în perioada 1704-1708, primește comanda armatei franceze din Țările de Jos. Aici, pe 11 septembrie 1709, (bătălia de la Malplaquet) se confruntă cu trupele imperiale, sub comanda Prințului Eugen de Savoia, dispuse pe flancul drept și trupele engleze, olandeze, prusiene și de Hanovra, sub comanda Ducelui de Marlborough, pe flancul stâng. A fost una din cele mai crunte bătălii ale secolului și s-a sfârșit cu o
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
primește comanda armatei franceze din Țările de Jos. Aici, pe 11 septembrie 1709, (bătălia de la Malplaquet) se confruntă cu trupele imperiale, sub comanda Prințului Eugen de Savoia, dispuse pe flancul drept și trupele engleze, olandeze, prusiene și de Hanovra, sub comanda Ducelui de Marlborough, pe flancul stâng. A fost una din cele mai crunte bătălii ale secolului și s-a sfârșit cu o victorie formală a trupelor imperiale care i-au constrâns pe francezi să se retragă în Valenciennes, dar cu
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
prezidează Consiliul de Război. În 1734, cu un an înainte de moartea sa, primește de la Ludovic al XIV-lea rara demnitate de Mareșal General al Franței. În 1734, Villars încă în mare formă la cei 81 de ani ai săi, primește comanda a 40000 de francezi, 12000 de piemontezi și 21000 de spanioli pentru a cucerii Milano în trei luni, în timpul Războiului de succesiune polonez și moare în patul său la Torino pe 17 iunie 1734. Voltaire a spus despre el: "Cunoștea
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
Marie Thérèse Chamilart. Cu 20 de batalioane și 4 regimente de dragoni, începe asediul de la Susa pe 31 mai 1704. Pe 12 iunie garnizoana orașului capitulează. În 1706 îl înlocuiește pe Vendôme (trimis în Flandra după bătălia de la Ramillies) la comanda armatei franceze din Italia și conduce asediul de la Torino. La 33 de ani, ambițios și arogant nu ascultă sfaturile lui Vauban și folosește o tactică de asediu diversă. După 117 zile de asediu, pe 7 septembrie, armata franceză este decimată
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
British Expeditionary Force (BEF) a fost trimis pe continent pentru ca să ajute la apărarea Franței. Trupele britanice au debarcat la Cherbourg, Nantes și Saint-Nazaire. În mai 1940, BEF era compus din 10 divizii organizate în trei corpuri de armată, acționând sub comanda generalului John Vereker. Trupele britanice colaborau pe teren cu forțele terestre belgiene, Armata I franceză, Armata a VII-a franceză și Armata a IX-a franceză. Planul inițial german pentru atacul împotriva Franței presupunea un atac de încercuire prin Olanda
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
întâlnit cu generalul Gaston Billotte, comandantul Armatei I franceze și coordonatorul forțelor aliate. Billotte i-a mărturisit că francezii nu dispuneau de forțe care să se opună înaintării germane spre mare. Gort a reacționat imediat, recunoscând că evacuarea trupelor de sub comanda lui peste Canalul Mânecii era cea mai bună soluție și a început să planifice retragerea spre Dunkerque, cel mai apropiat port cu o capacitate suficient de mare . Dunkerque era înconjurat de mlaștini, avea fortificații construite cu mult timp înainte și avea
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
început planificarea Operațiunii Dynamo (evacuarea BEF) pe 20 mai. Numele de cod „Dynamo” a fost inspirat de numele camerei generatorului de curent continuu, care asigura energia electrică cartierului general din Dover, unde viceamiralul Bertram Ramsay a planificat operațiunea. Sub directa comanda a lui Ramsay, vasele de transport au început să se adune în portul Dover. Pe 20 mai, generalul Gerald Whitfield a fost trimis la Dunkerque pentru ca să înceapă evacuarea personalului care nu era imediat necesar. Generalul a fost rapid depășit de
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
control riguros. Chiar și unii dintre ofițerii care primiseră ordine explicite să rămână pe continent pentru sprijinirea evacuării s-au urcat pe vasele de transport. Pe 22 mai, Churchill a ordonat BEF să atace cu sprijinul Armatie I franceze de sub comanda lui Georges Blanchard pentru ca să facă legătura cu resturile forțelor franceze din regiune. Această acțiunea avea să primească numele de „Planul Weygand”, după numele generalului Maxime Weygand, numit comandant suprem după demiterea lui Gamelin de pe 18 mai. Pe 25 mai, Gort
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
30 mai, au fost evacuați încă 53.823 soldați, printre ei aflându-se și primii soldați francezi transportați în Anglia. Gort și 68.014 dintre soldații săi au fost evacuați pe 31 mai, iar generalul Harold Alexander a rămas la comanda ariergărzii. Încă 64.429 soldați aliați au fost evacuați pe 1 iunie , mai înainte ca puternicele atacuri aeriene germane să oprească evacuarile pe timpul zilei. Ariergarda britanică formată din 4.000 de soldați însoțiți de 60.000 de francezi au părăsit
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
a făcut să fie avansat la gradul de "Maréchal des camp" (echivalentul gradului de general-maior în zilele noastre). În 1635 Turenne a servit sub Louis de Nogaret, cardinal de la Valette în Lorena și pe Rin. În 1639 a servit sub comanda lui Bernhard de Saxa-Weimar și a regizat atacul asupra cetății Breisach am Rhein (care avea reputația de a fi cea mai puternică cetate de pe partea superioară a Rinului), care s-a predat pe 17 decembrie. Acum, Turenne era considerat drept
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
au împiedicat pe consilierii regelui să-i acorde încredere deplină tânărului general. Mai mult, aderența sa constantă la religia protestantă a constituit un motiv în plus în dificultatea relațiilor sale cu miniștrii francezi. Cu toate acestea, Richelieu i-a încredințat comanda armatei franceze în Italia în 1643. Turenne a cucerit Trino în câteva săptămâni, înainte de a fi rechemat în Franța la sfârșitul anului. În 19 decembrie 1643 a fost ridicat la rangul de Mareșal al Franței și la scurt timp a
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
alții au obținut prezențe de succes în spațiul Windows prin intermediul Windows 10 Hosted Web Apps. Mai mult, acum Windows 10 suportă scriptare Bash native cu acces la sistemul de fișiere Windows și la ecosistemul de utilități open-source de linie de comandă. Microsoft a prezentat și noul convertor de aplicații pentru desktop pentru Project Centennial, ce va permite dezvoltatorilor de Win32 și .NET să aducă pe Platforma Universală Windows cele mai mult de 16 milioane de aplicații existente. Dezvoltatorii pot adăuga la
Microsoft, anunț de ultima oră! Ce se întâmplă cu Windwos 10 by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/101263_a_102555]