48,602 matches
-
director al Muzeului de Istorie din Varșovia, se decide să colaboreze cu "Stowarzyszenie Architektów Polskich" ("Asociația Arhitecților Polonezi"), propunând un concurs pentru proiectul muzeului. În 1994, a avut loc ceremonia pentru inaugurarea plăcii comemorative ce urma să fie pusă după construirea muzeului, însă, din considerente neclare, construirea muzeului nu a început. Situația s-a schimbat în anul 2002, odată cu venirea președintelui Lech Kaczyński, care a promis că muzeul va fi inaugurat odată cu împlinirea a 60 de ani de la înăbușirea insurecției, promisiune
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
Varșovia, se decide să colaboreze cu "Stowarzyszenie Architektów Polskich" ("Asociația Arhitecților Polonezi"), propunând un concurs pentru proiectul muzeului. În 1994, a avut loc ceremonia pentru inaugurarea plăcii comemorative ce urma să fie pusă după construirea muzeului, însă, din considerente neclare, construirea muzeului nu a început. Situația s-a schimbat în anul 2002, odată cu venirea președintelui Lech Kaczyński, care a promis că muzeul va fi inaugurat odată cu împlinirea a 60 de ani de la înăbușirea insurecției, promisiune pe care și-a ținut-o
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
cartiere ale Varșoviei), înăbușirea insurecției, capitularea și exodul populației varșoviene, precum și destinul insurecționiștilor. "Hala z Liberatorem" este o sală extrem de spațioasă, al cărei punct central este replica avionului B-24 Liberator, pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite și părți componente originale ale avionului, descoperite în zona în care a avut loc catastrofa. Sub Sala Avionului se găsește Sala "Nemții din Varșovia sub ocupație", care prezintă istoria anilor 1939-1944 din perspectiva celor care au
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
domnitorul Petru Rareș, și care este imediat ridicată de Patriarhul Ecumenic la rangul de stavropighie patriarhală. Mitropolitul Meletie va sta o vreme și la Galați, pentru ca în 1644-1645 să plece în audiență la țarul Rusiei pentru a solicita ajutor pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie (numit „"Meletie Brailovschi"”) era la curtea lui Matei Basarab, de la Târgoviște, probabil tot în căutare de ajutor pentru reînființata mitropolie. Aici participă la primirea de către acesta a patriarhului ecumenic Partenie al
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
pentru reînființata mitropolie. Aici participă la primirea de către acesta a patriarhului ecumenic Partenie al II-lea (), aflat în trecere prin Țările Române, în drumul său de la Moscova la Ierusalim. Cu sprijinul primit va începe, așa cum s-a arătat mai sus, construirea bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Brăila. Meletie a fost urmat în scaunul mitropolitan de la Brăila de mitropoliții Gherasim, Partenie I, Lavrentie, Nectarie, Calinic I, Grigorie, Ioanichie, Calinic II și Filotei. Doi dintre acești mitropoliți au fost
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
cu vechile bazilici, drepte și fără turle. Creștinilor din aceste teritorii nu li se îngăduia să-și construiască locașuri de cult deasupra solului și nici să aibă clopote la ele. Din aceasta cauză, creștinii au fost nevoiți să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ. O mărturie incontestabilă o reprezintă textul unei inscripții cioplite în piatră, în limba română scrisă cu caractere chirilice, păstrată astăzi în catedrala episcopală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Giurgiu: Abia după Tratatul de la Adrianopol din
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Rodi și Cagnano și de la Sân Nicandro până la promontoriu, Rignano și Capitanate. În 1098, el a donat pământul din afara zidurilor din jurul Monte Sant'Angelo către unchiul său, Ioan, abate de Curte, fiul lui Guaimar al IV-lea de Salerno, în vederea construirii unui ospiciu. Acest act a avut aprobarea papei Pascal al II-lea în ianuarie 1100. Henric a murit nu la multă vreme după aceea, fiind succedat de fratele său Guillaume. În octombrie 1104, Roger Borsa l-a asediat pe Guillaume
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
reforme și mișcări reformatoare menite să aducă o revenire la principiile de bază ale vieții benedictine. În cea mai mare parte, aceste reforme au condus la creșterea spirituală și economică și o creștere numerică a membrilor comunității, ceea ce a necesitat construirea de noi clădiri. Manifestarea energică a Contrareformei și-a găsit expresia de durată în construirea unui enorm complex mănăstiresc în stil baroc între anii 1696 și 1726, comandat de către abatele Gerhard Oberleitner (1696-1714), care și astăzi, împreună cu castelul ("Hohe Schloss
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
benedictine. În cea mai mare parte, aceste reforme au condus la creșterea spirituală și economică și o creștere numerică a membrilor comunității, ceea ce a necesitat construirea de noi clădiri. Manifestarea energică a Contrareformei și-a găsit expresia de durată în construirea unui enorm complex mănăstiresc în stil baroc între anii 1696 și 1726, comandat de către abatele Gerhard Oberleitner (1696-1714), care și astăzi, împreună cu castelul ("Hohe Schloss"), caracterizează orașul Füssen. Arhitectul Johann Jakob Herkomer (1652-1717) a reușit să transforme sediul neregulat al
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
1000-1020, în timpul păstoririi arhiepiscopului Hartwig (991-1023), a fost construit un cor cu o criptă înspre Vest. Sub arhiepiscopul Konrad I (1106-1147), au fost construite turnurile de pe latura de vest. Această biserică originală a experimentat, astfel, cel puțin trei campanii de construiri și reconstruiri extensive la începutul Evului Mediu, rezultând în final o bazilică romanică. În 1598 bazilica a fost grav avariată, iar după mai multe încercări eșuate de restaurare și reconstrucție prințul-arhiepiscop Wolf Dietrich (arhiepiscop în perioada 1587-1612) a ordonat demolarea
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
restaurare și reconstrucție prințul-arhiepiscop Wolf Dietrich (arhiepiscop în perioada 1587-1612) a ordonat demolarea clădirii. Wolf Dietrich a fost un protector și susținător al arhitecturii baroce moderne din Italia, pe care a văzut-o în special la Roma. El a dispus construirea în apropiere a clădirii "Alte Residenz", care este în prezent anexată la catedrală. Wolf Dietrich l-a angajat pe arhitectul italian Vincenzo Scamozzi să pregătească un plan pentru o clădire nouă și mai încăpătoare în stil baroc. Construcția a început
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
copii și tineri, precum și ateliere și școli de ucenicie. Sub auspiciile acelorași deziderate care l-au condus și până atunci pe Georg Sporschill, în anul 2004 a debutat activitatea din Republica Moldova, dedicată atât orfanilor și tinerilor fără posibilități materiale - prin construirea unui complex de locuințe, cât și bătrânilor - prin construirea unei rețele de cantine și centre sociale, precum și copiilor bolnavi - prin suportul oferit unei secții de Pneumoftiziologie Pediatrică din Chișinău. În anul 2008 a trecut la extinderea activității în Bulgaria, prin
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
Sub auspiciile acelorași deziderate care l-au condus și până atunci pe Georg Sporschill, în anul 2004 a debutat activitatea din Republica Moldova, dedicată atât orfanilor și tinerilor fără posibilități materiale - prin construirea unui complex de locuințe, cât și bătrânilor - prin construirea unei rețele de cantine și centre sociale, precum și copiilor bolnavi - prin suportul oferit unei secții de Pneumoftiziologie Pediatrică din Chișinău. În anul 2008 a trecut la extinderea activității în Bulgaria, prin înființarea unui centru social destinat copiilor străzii și cu
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
s-au întâlnit în 1018 pe malul râului Ofanto, lângă Cannae, locul marii victorii a lui Hannibal asupra romanilor din anul 216 î.Hr.. Rezultatul bătăliei de la Cannae l-a constituit o victorie bizantină decisivă. Boioannes și-a consolidat victoria prin construirea imediată a unei mari fortărețe în unul din pasurile Apeninilor, care să supravegheze intrarea în câmpia Apuliei. În 1019, Troia, așa cum se numea, a fost întărită cu propriul contingent normand al catepanului, faptul indicând dorința normanzilor de a lupta în
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
era centralizată, complexă și birocratică în comparație cu sistemele vest-europene din acea vreme. Clădiri publice, precum palatele, erau comune în orașele importante, cel mai notabil caz fiind Palermo. Aceste edificii demonstrează mai multe decât altele influența culturii siculo-arabe. Normanzii au început imediat construirea, extinderea și renovarea de castele în sudul Italiei. Multe dintre castelele lor par să fi fost originale sau bazate pe structurile longobarde pre-existente, cu toate că unele dintre ele au fost ridicate pe fundamente bizantine sau, în cazul Siciliei, arame. Până la finele
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
timpuriu și extins printr-un donjon rectangular în ultima parte a secolului al XI-lea, Calabria a fost cea dintâi dintre provincii care a fost schimbată radical din acest punct de vedere. În 1046, Guillaume Braț de Fier a început construirea "Stridula", un mare castel în apropiere de Squillace, iar înainte de 1055 Robert Guiscard deja edificase trei castele: la Rossano, pe locul unei fortificații bizantine; "Scribla", loc care străjuia trecerea asupra Val di Crati; și San Marco Argentano (donjon din 1051
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
fortărețe drept "castellum vetus", "castel vechi." Multe castele din Molise aveau ziduri integrate în piatra munților și crestelor, așa încât efortul de construcție era mai mic, ceea ce demonstrează faptul că normanzii au pus în practică "opus gallicum" cel puțin în Molise. Construirea de castele în Sicilia a fost începută la cererea locuitorilor greci din insulă. În 1060, aceștia i-au solicitat lui Guiscard să edifice un castel la Aluntium pentru a-i proteja: prima construcție normandă din Sicilia, San Marco d'Alunzio
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
al Altrudei (inclusiv orașul Geraci), căsătoria a mai însemnat și promovarea lui Ingelmarius pe scara socială. Din păcate, loialitatea lui Ingelmarius față de Roger s-a risipit pe măsură ce poziția sa creștea. La puțină vreme după căsătoria cu Altruda, Ingelmarius a început construirea unui sistem de fortificații la Geraci de unde să poată rezista lui Roger, în paralel el reușind să convingă pe cetățenii a diverse orașe să îi acorde sprijinul. Mâniat de aceste provocări, Roger i-a cerut lui Ingelmarius ca imediat să
Ingelmarius () [Corola-website/Science/328229_a_329558]
-
azi Corvinești) în posesia lui Grigore Apafi. Familia Apafi a deținut acest domeniu până la sfârșitul secolului al XVII-lea. În perioada următoare localitatea a fost stăpânită de membri ai familiilor nobiliare Bánffy și Bethlen. Biserica este construită în stil gotic. Construirea ei a început, cel mai probabil, după 1473 sub patronajul familiei Apafi. În 1532 a fost turnat, de către meșterul Grigore din Bistrița, un clopot decorat cu relieful unor insigne de pelerinaj (Sf. Gheorghe cu balaurul, o cruce străpunsă de cuie
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Corvinești () [Corola-website/Science/328242_a_329571]
-
mult de 70 de ani până ca arhitectul Johann Bernhard Fischer von Erlach să finalizeze construcția, care a fost inaugurată în 1707 și dedicată Preacuratei Fecioare Maria. Acest lucru i-a umplut pe unii cetățeni ai orașului de ridicol. Până la construirea Kollegienkirche, Aula Mare a Universității (de lângă capela privată "Saecellum") a servit nu doar ca sală de teatru, ci și ca un spațiu provizoriu pentru celebrarea serviciilor religioase ale Universității. Arhiepiscopii Guidobald von Thun și Max Gandolf von Kuenburg nu au
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
de lângă capela privată "Saecellum") a servit nu doar ca sală de teatru, ci și ca un spațiu provizoriu pentru celebrarea serviciilor religioase ale Universității. Arhiepiscopii Guidobald von Thun și Max Gandolf von Kuenburg nu au putut să îndeplinească promisiunea de construire a bisericii. Prințul Arhiepiscop Johann Ernst von Thun a reușit să se opună cu succes rezistenței unor cetățeni față de construirea bisericii. Mai ales Josef von Kuenburg s-a opus construirii acestei biserici, deoarece credea că imobilul Kuenburgscher Langenhof deținut de
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
serviciilor religioase ale Universității. Arhiepiscopii Guidobald von Thun și Max Gandolf von Kuenburg nu au putut să îndeplinească promisiunea de construire a bisericii. Prințul Arhiepiscop Johann Ernst von Thun a reușit să se opună cu succes rezistenței unor cetățeni față de construirea bisericii. Mai ales Josef von Kuenburg s-a opus construirii acestei biserici, deoarece credea că imobilul Kuenburgscher Langenhof deținut de el pe Kirchgasse (azi Sigmund-Haffner-Gasse) ar putea fi afectat. În perioada ocupației orașului de către trupele franceze ale lui Napoleon, Kollegienkirche
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
Gandolf von Kuenburg nu au putut să îndeplinească promisiunea de construire a bisericii. Prințul Arhiepiscop Johann Ernst von Thun a reușit să se opună cu succes rezistenței unor cetățeni față de construirea bisericii. Mai ales Josef von Kuenburg s-a opus construirii acestei biserici, deoarece credea că imobilul Kuenburgscher Langenhof deținut de el pe Kirchgasse (azi Sigmund-Haffner-Gasse) ar putea fi afectat. În perioada ocupației orașului de către trupele franceze ale lui Napoleon, Kollegienkirche a servit ca depozit de fân al armatei. După desființarea
Kollegienkirche (Salzburg) () [Corola-website/Science/328292_a_329621]
-
piață se află spre râul Salzach. Arcul Porții Primăriei, construit la mijlocul secolului al XVI-lea, ducea la Staatsbrücke (anterior Hauptbrücke). Acest arc a fost reconstruit deseori în cursul timpului și se prezintă astăzi într-o formă foarte simplă. Chiar înainte de construirea podului principal în această locație în anul 1599 aici era o poartă numită Keuzltor, care era păzită de un gardian.
Kranzlmarkt și Rathausplatz () [Corola-website/Science/328278_a_329607]
-
s-a acordat și orașul Ierihon, ca și veniturile acestuia, care anterior fuseseră proprietatea Bisericii. El a luat de asemenea parte la asediile asupra Shaizar, care nu a putut fi capturat, și Tir. În cadrul asediului asupra Tirului, el a supravegheat construirea aparaturii de asediu. În 1120, a fost prezent la conciliul de la Nablus, convocat de regele Balduin al II-lea, în cadrul căruia a fost stabilită legislația regatului. Atunci când Balduin al II-lea a fost capturat de către artuqizi în 1123, Eustațiu a
Eustațiu Grenier () [Corola-website/Science/328283_a_329612]