480,341 matches
-
acte sângeroase. Spiritul de clan, asabiyya, avea prioritate în fata eticii, iar un trib care eșua în a-și proteja membrii săi de dușmani, se expunea ridicolului, calomniei și disprețului. În cazul în care un bărbat omora pe cineva din propriul trib, nu găsea apărare din partea nimănui și fie era omorât de cineva din trib, fie devenea proscris și își căuta refugiu într-un trib străin. Deși în teorie un om plătea moartea altuia și astfel vendeta era îndeplinită, răzbunarea neînfrânată
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
epoca clasică elenă câștigau până la 100 de mina (10.000 de drahme) pentru o singură noapte. Uneori este dificil să se facă distincție între hetaire și prostituatele simple, în ambele cazuri femeile respective putând fi libere sau sclave, pe cont propriu sau protejate de un susținător. Autorii antici par uneori să folosească cei doi termeni într-o manieră nediferențiată. Unii eleniști se întreabă deci care era în realitate diferența dintre "hetaira" și "pornai" și în ce măsură termenul de "hetaira" nu era decât
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
La fel, Aspazia a fost aleasă drept concubină, de fapt soție după cum spun unele surse, de însuși Pericle. Athenaios menționa că „târfele care se transformă în femei onorabile sunt în general mai de încredere decât acele doamne care își glorifică propria respectabilitate”, și citează mai mulți oameni de seamă care au fost fiii unui cetățean și ai unei curtezane, cum ar fi strategul Timotei, fiul lui Conon. În schimb, nu se cunoaște niciun exemplu de femeie cetățeană care să se fi
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
care îl susțineau toți magistrații atenieni înainte de numirea în funcție), care prevedea că un cetățean care se prostitua ('πεπορνευμένος - peporneuménos") sau era întreținut ('ἡταιρηκώς - hêtairêkốs") era privat de dreptul de a vorbi în public, deoarece „acela care și-a vândut propriul său trup pentru ca alții să-l folosească pentru plăcerile lor ("ἐφ’ ὕϐρει - eph hubris") nu vor ezita să vândă interesele comunității în ansamblul său.” Acuzațiile lui Timeos din Taormina contra lui Agatocle din Siracuza folosesc aceeași tematică: un prostituat era
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
folosească pentru plăcerile lor ("ἐφ’ ὕϐρει - eph hubris") nu vor ezita să vândă interesele comunității în ansamblul său.” Acuzațiile lui Timeos din Taormina contra lui Agatocle din Siracuza folosesc aceeași tematică: un prostituat era prin definiție cineva care abdică de la propria sa demnitate pentru a satisface dorințele altora: un „prostituat vulgar ("κοινὸν πόρνον - koinòn pórnon") aflat la dispoziția celor mai depravați o „gaiță”, un „șoim”, care-și prezintă posteriorul oricui îl dorește.” Ca și în cazul femeilor, tarifele pentru prostituați erau
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
Părinții lui Hammad au familiarizat-o pe aceasta, încă de timpuriu, atît cu învățăturile Coranului, cu interesul pentru poezie dar și cu istoria și cultura poporului palestinian. Scrierile Coranului au rămas o bază importantă pentru Hammad, care le-a dat propria semnificație, folosindu-le adesea în textele sale. Din familie, aceasta a intrat în contact cu povești legate de viața părinților și bunicilor săi din Palestina, conturându-și încă de la o vârstă fragedă un sentiment al rătăcirii, datorat în principal istoriei
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
-și încă de la o vârstă fragedă un sentiment al rătăcirii, datorat în principal istoriei de refugiu al familiei și a dificultăților întâmpinate atunci când au fost nevoiți să se stabilească într-un loc nou. Copilărind în Statele Unite, aceasta a experimentat pe propria piele ce înseamnă să fii refugiat, o “minoritate între minorități”, fiind martora violențelor interetnice și a problemelor identitare cu care se confrunta populația diversă din Brooklyn. s-a simțit adesea marginalizată datorită identității sale etnice și religioase, găsind un refugiu
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
populația diversă din Brooklyn. s-a simțit adesea marginalizată datorită identității sale etnice și religioase, găsind un refugiu în lectură și scriere. Acesata mărturisește că obișnuia să discute cu copiii din cartier și să asculte poveștile acestora, adesea similare cu propria sa poveste. Transpunând toate aceste informații în scris, Hammad și-a dezvoltat în timp un stil propriu de scriere. Aceasta consideră că cele mai bune scrieri sunt acelea care se inspiră din propria experiență a autorului, în raport cu cultura și contextul
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
refugiu în lectură și scriere. Acesata mărturisește că obișnuia să discute cu copiii din cartier și să asculte poveștile acestora, adesea similare cu propria sa poveste. Transpunând toate aceste informații în scris, Hammad și-a dezvoltat în timp un stil propriu de scriere. Aceasta consideră că cele mai bune scrieri sunt acelea care se inspiră din propria experiență a autorului, în raport cu cultura și contextul politic în care trăiește. Într-un interviu acordat lui Christopher Brown aceasta afirmă: "“Părinții mei mi-au
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
să asculte poveștile acestora, adesea similare cu propria sa poveste. Transpunând toate aceste informații în scris, Hammad și-a dezvoltat în timp un stil propriu de scriere. Aceasta consideră că cele mai bune scrieri sunt acelea care se inspiră din propria experiență a autorului, în raport cu cultura și contextul politic în care trăiește. Într-un interviu acordat lui Christopher Brown aceasta afirmă: "“Părinții mei mi-au expus toată această istorie a dezrădăcinării și mi-au vorbit despre criza refugiaților din lume...iar
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
primul său rol ca și actriță, în filmul "Salt of this Sea", Suheir Hammad apare în rolul unei tinere de origine palestiniană care trăiește în Statele Unite și care merge în Palestina, încercând să își găsească rădăcinile. Personajul este inspirat din propriile trăiri ale lui Hammad, explorând viața palestinienilor din teritoriile palestiniene ocupate (Cisiordania) în raport cu privilegiile asociate statutului de cetățean american.
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]
-
cultura populară în anii 1980. ele de obicei lucrează pentru designeri de modă și branduri de modă de top. Ele au contracte multi-milionare, mediatizare excesivă și diferite campanii. Brand-urile pentru care activează sunt pe larg asociate cu numele lor propriu. ele apar regulat pe copertele unor reviste prestigioase cum ar fi "Vogue". Claudia Schiffer a afirmat la un moment dat, " Pentru că cineva să fie supermodel, ea trebuie să fie pe toate copertele din lumea întreagă în același timp, astfel încât lumea
Supermodel () [Corola-website/Science/331880_a_333209]
-
sistematizare după căderea orașului Famagosta în 1571 și mai ales după Asediul Candiei, terminat în 1689, în care forțele otomane au recurs deseori la atacurile subterane. Deja în 1572 Emanuel Filiberto ordonase construcția unei cazemate dotată de o galerie contramină proprie, destinată a apăra bastionul San Lazzaro al citadelei. Cu toate acestea, doar în lunile precedente atacului francez din 1706 a fost realizat un sistem de contramine extins, proiectat de Antonio Bertola. Deja în august 1705 franco-spaniolii, plasați în apropierea citadelei
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
În acest moment, după ce a respins atacul cavaleriei ducelui de Orléans, victoria era o chestiune de timp. Cavaleria imperială a fost reorganizată de prințul Eugen, iar francezii, inferiori numeric au fost constrânși să fugă peste râul Po, abandonând aripa stângă propriului destin. Contele Wirich Philipp von Daun a ordonat garnizoana orașului și s-a năpustit asupra aripii stângi franco-spaniole, care, copleșită a luat-o la fugă pentru a-și salva viața. Sute de soldați s-au înecat în apele râului Dora
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
63x46 cm. Costul unui număr era de 50 bani iar abonamentul pe un an costa 120 de lei. A fost tipărit la tipografiile „Cartea Românească” „Tiparul românesc” și „C. Sfetea și T. Ioanitziu”. Ocazional a scos suplimente gratuite, cu numerotație proprie. Ziarul a preluat numerotarea primei serii, socotind la anii de vechime atât perioada când a fost suspendată de ocupația germană, cât și perioada în care a apărut la Paris. Sunt publicate texte aparținând lui: George Sion, Theodor Speranția, Nicolae Iorga
La Roumanie (ziar conservator) () [Corola-website/Science/331890_a_333219]
-
tendon, si anume pe fața lor laterală, iar ultimii doi au inserție dublă pe ambele tendoane învecinate. Originea lor are loc în felul următor: Mușchii lombricalii, pornind de la locul lor de origine, se continuă în câte un mic tendon terminal propriu care trece pe fata laterală a articulației metacarpofalangiene, unde acest tendon se lățește și, unindu-se cu o formațiune similară, provenită din mușchiul interosos corespunzător. Acest tendon terminal se inseră pe marginea laterală a tendonului mușchiului extensor al degetelor ("Musculus
Mușchii lombricali ai mâinii () [Corola-website/Science/331889_a_333218]
-
de ramura profundă a nervului ulnar ("Ramus profundus nervi ulnaris") (neuromer C-Th). Vascularizația este asigurată de arcul palmar profund ("Arcus palmaris profundus"), arterele metacarpiene palmare ("Arteriae metacarpales palmares"), arterele digitale palmare comune ("Arteriae digitales palmares communes"), arterele digitale palmare proprii ("Arteriae digitales palmares propriae").
Mușchii interosoși palmari () [Corola-website/Science/331899_a_333228]
-
în numele unui Zeu al războiului, iar Horace și Silius Italicus au adăugat că, Concanii aveau obieceiul de a bea sângele de cal în timpul ceremoniei. Considerați a fi alpiniști sălbatici și neîmblânziți, Cantabrii au sfidat legiunile romane și și-au făcut propriul nume, pentru spiritul lor indepedent și al libertății. Războinicii au fost considerați ca fiind luptători duri și violenți, potriviți pentru munca de mercenari, însă erau predispuși la acte de banditism. Cele mai timpurii referiri se găsesc în textele istoricilor antici
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
intervenit fără succes în Războaiele Galice, prin trimiterea unei armate în anul 56 î.Hr, pentru a ajuta triburile Aquitanilor din sud-estul Galiei, împotriva lui Publius Crassus, fiul lui Marcus Crassus, care servea sub Iulius Cezar. Sub conducerea căpeteniei Corocotta, propriile raidurile ale cantabrilor împotriva Vaccaei, Turmodigi și Autrigones, care acopereau un teritoriu bogat foarte râvnit, a dus la sprijinirea Vaccaeilor în revolta anti-romană din 29 î.Hr, iar în cele din urmă a dus la izbucnirea primului Război a Cantabrilor
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
activat în perioada marcată de schimbările militare, politice și sociale care au culminat cu destrămarea și prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, prin unitățile sale aducându-și contribuția la proclamarea independenței Cehoslovaciei, precum și la apărarea acestui act politic până la constituirea unei forțe armate proprii cehoslovace. Odată cu restabilirea ordinii în Praga și cu consumarea ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea și-a considerat misiunea încheiată și s-a repatriat pe o rută care a parcurs Austria și Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Dat fiind că viitorul
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
Regatul Sârbo-Croato-Sloven. Dat fiind că viitorul Banatului nu era încă definitiv lămurit, comandamentul militar sârb a pus în practică dezarmarea forțele militare bine echipate ale Legiunii aflate în tranzit, aducându-și în acest mod contribuția la împiedicare formării unei armate proprii transilvănene. În cele din urmă toți soldații Legiunii au ajuns totuși în Transilvania și unitatea s-a autodizolvat în 2 decembrie la Cluj. Majoritatea membrilor acesteia s-au înrolat ulterior în Gărzile Naționale Române și în Armata Română din Transilvania
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
de către sârbi. Dat fiind că viitorul Banatului nu era încă definitiv lămurit, prudent, comandamentul militar sârb a decis astfel să dezarmeze forțele militare bine echipate ale Legiunii, spulberând în acest mod speranța românilor din Ardeal de formare a unei armate proprii. În cele din urmă toți soldații acesteia au ajuns Transilvania, fiind la Cluj pe 2 decembrie, dată la care Legiunea Română din Praga s-a autodizolvat. Ulterior, majoritatea ofițerilor și soldaților unității s-au înrolat în Gărzile Naționale Române și
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
discului protoplanetar. Totuși, slaba densitate a materiei detectate în această regiune i-a condus pe unii oameni de știință să-și imagineze o formare a acestor obiecte mai aproape de Soare, urmată de o „migrare” pe poziția lor actuală, în urma migrației proprii a lui Neptun. Câțiva repezenanți ai acestei familii:
Cubewano () [Corola-website/Science/335553_a_336882]
-
în cârcă pe C.I. Stăncescu care smulge caricaturile lui Petrescu de pe panoul Ateneului Român. Efectele expoziției de la Ateneul Român l-au întristat mulți ani pe Nicolae Petrescu. Începe să execute caricaturi doar la comandă sau pentru a-și satisface orgoliul propriu. Caricaturile apar tot mai rar în presa vremii, ele având aceeași tematică și personaje. Cele mai multe dintre ele au fost făcute prin cafenelele bucureștene, deoarece Nicolae Petrescu nu a avut niciodată un atelier propriu în care să creeze. El a fost
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
comandă sau pentru a-și satisface orgoliul propriu. Caricaturile apar tot mai rar în presa vremii, ele având aceeași tematică și personaje. Cele mai multe dintre ele au fost făcute prin cafenelele bucureștene, deoarece Nicolae Petrescu nu a avut niciodată un atelier propriu în care să creeze. El a fost o persoană săracă, dar "plină de demnitate" și a dus o viață singuratică. A fost însă „"cel mai elegant purtător de monoclu din București și nimeni nu l-a văzut vreodată decât de-
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]