48,657 matches
-
acum și aici, la maxim 3 click-uri distanță", comentează Victor Bostan, CEO Vinăria Purcari. Detalii privind serviciul WineDroneTM Serviciul WineDroneTM este accesibil în varianta web și mobile-web, prin intermediul http://winedrone.purcari.md, urmând lansarea aplicațiilor native pentru iOS și Android. Comanda poate fi efectuată în mai puțin de 30 de secunde, iar livrarea se face timp de o oră. Pentru început, aria de acoperire a serviciului este de maxim 10 km în raza orașelor pilot. Achitarea se face în prealabil prin
Premieră mondială de 1 aprilie: Vin lansat cu drona. Cum se face plata by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101258_a_102550]
-
riscurile de apariție ale acestor sincope. În gestionarea unei situații de urgență comandantul intervenției, în funcție de evoluția situației, este obligat de multe ori să adopte alte măsuri decât cele prevăzute prin proceduri sau planuri. Acest lucru face parte din actul de comandă al intervenției, având în vedere faptul că fiecare situație de urgență, în evoluția ei, are elemente particulare, astfel încât aproape niciodată o astfel de situație nu este asemănătoare cu o alta. Folosire sintagmei elemente de improvizație a autorităților poate genera pe
Raportul în cazul Colectiv va fi MODIFICAT! () [Corola-website/Journalistic/101268_a_102560]
-
finalizată. Se lucrează, se colaborează cu STS. Este lângă Cotroceni, e o clădire nouă, făcută special pentru acest lucru", spune Raed Arafat. Secretarul de stat speră că în acest an va fi folosită construcția, dar și zona de coordonare și comandă pentru urgențele majore a Comitetului Municipal București, care va funcționa în același loc.
Situație jenantă în București. E singurul oraș din țară care nu a făcut asta () [Corola-website/Journalistic/101354_a_102646]
-
prezenței militare și influenței regimului baasist al Siriei în țară, au reprezentat un factor însemnat în cadrul forțelor înarmate ale creștinilor din Liban, până ce au fost neutralizate și desființate din punct de vedere militar în iulie 1980 de către Falangele libaneze sub comanda lui Bechir Djemayel. Chamoun a fost nevoit să accepte lichidarea forței armate a taberei sale și să consimtă la continuarea cooperării politice cu Bechir Djemayel. După asasinarea acestuia din urmă în 1982 Chamoun a cântărit posibilitatea de a candida la
Camille Chamoun () [Corola-website/Science/331486_a_332815]
-
în fabrica lui. El o întâlnește pe Emiko, o fată modificată japoneză infiltrată ilegal în Thailanda și abandonată acolo de fostul ei stăpân. Făcând parte dintre așa-numiții „Oameni Noi”, Emiko este un organism umanoid modificat genetic pentru a satisface comenzile stăpânilor săi. Ea trăiește într-un club de noapte unde este abuzată sexual spre deliciul clienților. Anderson încearcă să o ajute să ducă o viață mai decentă și îi oferă un vis la care să spere: undeva, în nord, ar
Fata modificată () [Corola-website/Science/331515_a_332844]
-
de labirint. După ce a constatat că un câmp de forță a împiedicat orice fel acces pe calea aerului, Boardmann trimite mai întâi în labirint zeci de roboți exploratori, care vor fi distruși cu toții, la fel pățesc și oamenii trimiși la comanda lui Boardmann . Misiunea lui Boardmann este aceea de a încerca totul pentru a-l convinge pe Muller să iasă din labirint și să se întoarcă cu ei pe Pământ, deoarece recent planeta de origine a oamenilor a ajuns sub amenințarea
Omul în labirint () [Corola-website/Science/336938_a_338267]
-
de nave de linie (de 40 de tunuri sau mai mult) pentru anul următor. La sfârșitul lunii ianuarie acest număr a fost redus la 48, dar după atacul englez asupra flotei de Smirna planul inițial a fost adoptat din nou. Comanda supremă a fost dată evident lui Michiel de Ruyter ca locotenent-amiral al Olandei și Frisiei de Vest; Adriaen Bancket, locotenentul-amiral al Zeelandei, comanda a doua escadră; Willem Joseph van Ghent, locotenentul-amiral al Amsterdamului, comanda ce-a dea treia escadră. Aert
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
la 48, dar după atacul englez asupra flotei de Smirna planul inițial a fost adoptat din nou. Comanda supremă a fost dată evident lui Michiel de Ruyter ca locotenent-amiral al Olandei și Frisiei de Vest; Adriaen Bancket, locotenentul-amiral al Zeelandei, comanda a doua escadră; Willem Joseph van Ghent, locotenentul-amiral al Amsterdamului, comanda ce-a dea treia escadră. Aert van Nes, locotenentul-amiral al Mazei, era comandantul secund al escadrei lui De Ruyter, dar urma să ia comanda flotei în absența acestuia. Neerlandezii
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
inițial a fost adoptat din nou. Comanda supremă a fost dată evident lui Michiel de Ruyter ca locotenent-amiral al Olandei și Frisiei de Vest; Adriaen Bancket, locotenentul-amiral al Zeelandei, comanda a doua escadră; Willem Joseph van Ghent, locotenentul-amiral al Amsterdamului, comanda ce-a dea treia escadră. Aert van Nes, locotenentul-amiral al Mazei, era comandantul secund al escadrei lui De Ruyter, dar urma să ia comanda flotei în absența acestuia. Neerlandezii întâmpinau aceleași probleme pe care le-au avut și englezii în
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
Adriaen Bancket, locotenentul-amiral al Zeelandei, comanda a doua escadră; Willem Joseph van Ghent, locotenentul-amiral al Amsterdamului, comanda ce-a dea treia escadră. Aert van Nes, locotenentul-amiral al Mazei, era comandantul secund al escadrei lui De Ruyter, dar urma să ia comanda flotei în absența acestuia. Neerlandezii întâmpinau aceleași probleme pe care le-au avut și englezii în 1666, dar le-au abordat diferit, deoarece din considerente geografice flota franceză reprezenta un pericol mai mic pentru ei. Nu le putea face nici un
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
câte 6 nave din fiecare escadră (câte 2 din fiecare divizie), fiecare însoțită de o navă incendiară, pentru a conduce atacul. Această escadră înaintată, o noutate tactică, alcătuită din 18 nave de linie ușoare și 18 nave incendiare, aflată sub comanda lui Jan van Brackel, avea scopul excepțional de a provoca cât mai multă dezordine și confuzie în linia anglo-franceză și de a permite astfel atacul concentrat al escadrelor și diviziilor principale asupra navelor inamice împrăștiate. Din fericire pentru aliați, vântul
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
a Ducelui. Este consemnat că a fost promovat dar nu a mai fost chemat în serviciu activ niciodată, dar se știe că a navigat în această nouă funcție pentru restul verii anului 1672. Faptul că nu a mai primit nici o comandă în flota din 1673 s-a datorat mai probabil tendinței naturale de a înlocui în particular ofițerii mai atașați Ducelui de York și înlocuirea acestora cu cei aceptați de Rupert, noul Comandant-Șef. În cazul lui Du Quesne, este greu
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
lui Des Rabesnières, au fost date temporar lui De Verdille de pe "Invincible". La neerlandezi Sweers și De Haen au fost făcuți temporar locotenent-amiral și, respectiv, vice-amiral de Amsterdam, iar Van Meeuwen de pe "Reigersbergen" a devenit temporar contra-amiral. Sweers a preluat comanda celei de-a treia escadre în locul lui Van Ghent. Nici o parte adversă nu a realizat prea multe în restul operațiunilor din acel an. De fapt neerlandezii nu au încercat nimic mai mult decât o defensivă aproape complet pasivă, deoarece înfrângerile
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
povești"). Opera literară a lui Dragoș Vicol are o structură fundamental lirică. Scriitorul folosește metafora de influență folclorică în descrierea plaiurilor sale natale și a oamenilor din munții Bucovinei. Prospețimea metaforei este alterată însă în anii '50-'60, sub imperativul comenzii politice, într-un patetism convențional. Volumele de versuri ostășești "Reportaj liric" (1963) și "Poeme în marș" (1969) conțin declarații de dragoste în versuri adresate „patriei socialiste” și Partidului Comunist. Orizontul liric se limpezește odată cu trecerea timpului, iar scriitorul își manifestă
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
de demarcație dintre trupele române și maghiare, resturi ale Gărzilor Naționale au început să se retragă din comitatul Arad, urmate de intelectualii satelor. Izolarea de Arad devenind completă ca urmare a interpunerii unităților maghiare, gărzile din zonă au trecut sub comanda directă a trupelor române de pe valea Crișului Alb, cu cartierul la Brad. Sub coordonarea căpitanului Vasile Barbu - delegat inițial de către Consiliul Dirigent să se ocupe de crearea unui corp de jandarmerie și retras de la Ineu spre Hălmagiu, s-a încercat
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
portofoliului Resortului Organizării din cadrul Consiliului Dirigent - Dr. Ioan Suciu a fost împuternicit să ia măsuri în consecință. Cu acest scop Suciu s-a deplasat la Brad, reorganizând mai întâi prin "Ordinul rezervat Nr. 1." din Brad de la 9 februarie 1919 comanda Gărzilor Naționale de pe valea Crișului sub autoritatea căpitanului Florian Medrea, care urma să vină de la Alba Iulia pentru a prelua comanda efectivelor din zonă. Astfel, comanda a fost retrasă căpitanului Moise Rișcuția de la Arad. Primul act pentru recrutarea voluntarilor, în lipsa
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
s-a deplasat la Brad, reorganizând mai întâi prin "Ordinul rezervat Nr. 1." din Brad de la 9 februarie 1919 comanda Gărzilor Naționale de pe valea Crișului sub autoritatea căpitanului Florian Medrea, care urma să vină de la Alba Iulia pentru a prelua comanda efectivelor din zonă. Astfel, comanda a fost retrasă căpitanului Moise Rișcuția de la Arad. Primul act pentru recrutarea voluntarilor, în lipsa lui Medrea l-a iscălit căpitanul Barbu. "Prin Ordinul Rezervat Nr. 2" semnat de către Comandamentul instalat la Brad, însărcinat cu organizarea
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
reorganizând mai întâi prin "Ordinul rezervat Nr. 1." din Brad de la 9 februarie 1919 comanda Gărzilor Naționale de pe valea Crișului sub autoritatea căpitanului Florian Medrea, care urma să vină de la Alba Iulia pentru a prelua comanda efectivelor din zonă. Astfel, comanda a fost retrasă căpitanului Moise Rișcuția de la Arad. Primul act pentru recrutarea voluntarilor, în lipsa lui Medrea l-a iscălit căpitanul Barbu. "Prin Ordinul Rezervat Nr. 2" semnat de către Comandamentul instalat la Brad, însărcinat cu organizarea directă a corpului de voluntari
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
moment, el a început să se specializeze în topografie, și a servit în Comisia de Frontieră a Borneoului de Nord în 1901, ajutând la întocmirea mai multor hărți și la definirea unor limite. Cea mai importantă poziție a fost la comanda unui distrugător, pe care l-a lăsat să se ciocnească cu o navă de marfă, urmarea fiind că el a fost postat doar în misiuni de pază la cheu. El a mers apoi în China și a făcut primul studiu
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
postat doar în misiuni de pază la cheu. El a mers apoi în China și a făcut primul studiu topografic cu triangulare al râului Yangtze în 1905-1908. După China, a fost trimis în Africa, și din 1911-1914 a fost la comanda unei nave de supraveghere pe râul Gambia. În 1902, s-a căsătorit cu Amy Elizabeth, fiica lui Edmund și Phoebe Baynes-Reed din Victoria, Columbia Britanică. El s-a întors din Africa în Regatul Unit cu doar câteva zile înaintea intrării
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
cu doar câteva zile înaintea intrării țării sale în Primul Război Mondial, la 4 august 1914. El a prestat o scurtă perioadă de serviciu pe o navă de combatere a contrabandei de mărfuri, dar la două săptămâni după ce a preluat comanda, una dintre vedetele acesteia a fost torpilată în plină zi. El a primit apoi o slujbă de birou la Amiralitate în departamentul care se ocupa de transferul marinarilor din Marina Comercială în cea de Război. În aprilie 1915, Amiralitatea a
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
în larg. Spicer-Simson le-a scos pe "Mimi" și "Toutou" pe lac și a capturat "Kingani" după un scurt schimb de focuri în care a murit comandantul și patru membri ai echipajului acesteia. "Kingani" a fost rebotezat și adus sub comanda lui Spicer-Simson. Ca urmare, la 3 ianuarie 1916, el a fost promovat de la gradul de locotenent-comandor la cel de comandor; promovarea acționa retroactiv de la 26 decembrie 1915, data capturării lui "Kingani". Pe 9 februarie 1916, barca germană (sora mai mare
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
atacat direct, supremația germană pe Lacul Tanganyika fusese ruptă. Pentru acțiunea împotriva lui "Hedwig von Wissmann", Spicer-Simson a fost decorat cu la 1 mai 1916. De-a lungul expediției, trei ofițeri au primit , și doisprezece au primit . După succesul inițial, comanda lui Spicer-Simson a avut un sfârșit controversat. El a refuzat să-și trimită navele pentru a ajuta Armatele Coloniale Britanică și Belgiană să captureze Mpulungu, din Zambia de astăzi. După ce sa îmbolnăvit și s-a retras în apartamentul său privat
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
și "Toutou" să fie botezate "Câinele" și "Pisica", dar numele au fost respinse de către Amiralitate. După ce au fost acceptate propunerile alternative "Mimi" și "Toutou", el a explicat că acestea înseamnă „Miau” și „Ham-ham” în limba franceză. În timp ce se afla la comanda operațiunilor de pe Lacul Tanganyika, Spicer-Simson purta adesea un kilt kaki de serviciu, și insista să se arboreze un drapel de Amiral în fața colibei lui. Fuma trabucuri cu monogramă și purta niște „tatuaje macabre” dobândite în perioada petrecută în Asia. Ulterior
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]
-
în 1919, a fost ales să fie primul secretar general al Biroului Higrografic Internațional. El a îndeplinit această funcție din 1921 până în 1937. Ultimii ani și i-a petrecut în Columbia Britanică. El a ținut o serie de prelegeri despre comanda sa pe Lacul Tanganyika și a contribuit la redactarea unui articol publicat în National Geographic, despre transportul celor două bărci prin junglele din Congo. A murit la 29 ianuarie 1947. În 2004, povestea lui Spicer-Simson a fost relatată într-o
Geoffrey Spicer-Simson () [Corola-website/Science/337040_a_338369]