51,775 matches
-
guvernelor anterioare precum și prietenia sa cu juriști evrei. "Împreună cu Jacobi, Carl Schmitt a susținut poziția guvernului reacționar al lui Schleicher în procesul Prusia contra Reichului." Afirmația era incorectă, pentru că în procesul respectiv fusese implicat guvernul lui Franz von Papen. Alte critici i-au fost aduse lui Schmitt de biroul de urmărire a purității ideologice al lui Alfred Rosenberg, principalul ideolog al național-socialismului. Biroul fusese înființat de Hitler în ianuarie 1934, la propunerea lui Robert Ley, care îl numise pe Alfred Rosenberg
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în Germania. Totuși, Stolleis insistă asupra continuităților și discontinuităților în discuțiile privind dreptul civil în Germania secolelor XIX și XX, aspecte care nu au fost reluate de Ellen Kennedy. Lucrările lui Schmitt din perioada nazistă sînt caracterizate prin lipsa oricărei critici și lipsa limitelor de implicație emotivă în favoarea cauzei naziste țional-socialismului de cele anterioare.Aceste nuanțe sunt mai vizibile în textele originale decât în traducerile pe care se bazează multe din cercetările efectuate în alte țări, în special în Statele Unite și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
decât în traducerile pe care se bazează multe din cercetările efectuate în alte țări, în special în Statele Unite și astfel multe nu au fost observate. Un eveniment important al biografiei lui Schmitt în nazistă este demiterea sa ca urmare a criticilor aduse de biroul lui Alfred Rosenberg. Biografiile dedicate lui Carl Schmitt fac abstracție de motivele acestei disgrații. Se poate presupune că acuzațiile de oportunism care i-au fost aduse au fost corecte și că adeziunea sa la național-socialism nu a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
multe din lucrările sale de susținere a național-socialismului depășeau considerabil cerințele și conțineau exagerări vizibile, există posibilitatea ca tocmai aceste exagerări, de care un autor de inteligența lui Schmitt nu putea să nu fi fost conștient, să fi constituit o critică a regimului, care nu a scăpat vigilenței ideologilor din biroul lui Rosenberg. În orice caz, unii cercetători, printre care și Ellen Kennedy, detectează în lucrările sale un realism politic inspirat de Niccolò Machiavelli. Această analogie a mai fost făcută și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Carl Schmitt, Europa nu ar fi un spațiu în care economia, tehnica și administrația s-ar supune unui primat supranațional. De asemenea, statul nu ar deveni inutil în cadrul procesului de integrare europeană ci ar constitui o precondiție esențială a integrării. Critica lui Alexander Proelß a fost elaborată mai puțin pentru a-l combate pe Carl Schmitt și mai mult pentru a-l contrazice pe John Laughland, care, fiind eurosceptic, atacase principiile pe care se baza Uniunea Europeană. Încercarea de a delimita Uniunea Europeană
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
de Schmitt. [...] În această privință el poate fi considerat urmașul legitim al lui Schmitt"" Schmitt a avut, însă, și o mare influență asupra altor discipline. În domeniul științelor istorice, influența lui Schmitt este vizibilă în lucrări ca "Kritik und Krise" (“Critică și criză) de Reinhart Koselleck sau "Die Entstehung des Politischen bei den Griechen" ("Geneza gândirii politice la greci") Christian Meier. În domeniul filozofiei, elemente ale gândirii lui Schmitt se regăsesc în lucrări ca "Individuum und Gewaltenteilung" ("Individul și separarea puterilor
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
care l-a consacrat pe acesta în lumea cinematografului. În film mai joacă, de asemenea, însuși regizorul (în rolul lui Klapka) și actrița Ana Széles (în rolul Ilonei). Este o producție alb-negru. Filmul a fost foarte bine primit atât de critică cât și de publicul românesc. Autoritățile comuniste ale timpului au fost mulțumite că cinematografia noastră a reușit să producă filme în conformitate cu preceptele noii revoluții culturale. Dar, mai presus de toate, filmul scotea în evidență capacitatea lui Ciulei de a gândi
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
considerație nicio altă posibilitate de atac, ca de exemplu o străpungere a frontului în sud și ca urmare nu a făcut nici un fel de pregătire pentru evacuarea rapidă a forțelor aliate din Belgia. Gamelin și-a susținut planul în ciuda unor critici repetate din partea subordonaților săi. Gaston Billotte și Alphonse Joseph Georges (comandanți ai unor mari grupuri de armate) se numărau printre cei mai hotăți critici ai planurilor lui Gamelin. Georges a subliniat punctul slab al planurilor șefului său. El a sugerat
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
primul său volum de poezii, "Les fleurs du mal". Povestirile sale fantastice, ca "La morte amoureuse" (1835), "Une nuit de Cléopatre" (1842) și "Le roman de la momie" (1858), vor exercita o puternică influență asupra romanticilor germani. În domeniul istoriei și criticii literare, Gautier este autorul volumelor "Histoire de l'art dramatique depuis vingt-cinq ans" ("Istoria artei dramatice din ultimii douăzecișicinci de ani", în 6 voume, 1858-1859), "Raport sur le progrès des lettres" ("Expunere asupra progresului în literatură", 1868) și "Histoire du
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
perioadă au început și filmările în Temple Church din Londra. Hans Zimmer a compus coloana sonoră originală a filmului. Premiera peliculei la Festivalul de la Cannes a avut parte de o reacție rezervată din partea celor peste 2.000 de spectatori și critici de film care au vizionat filmul. Scena în care personajul jucat de de Tom Hanks îi dezvăluie agentei de poliție, interpretată de către Audrey Tautou, că ea este urmașa lui Iisus Cristos, a stârnit hohote de râs în sală. La final
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
lansată pe 9 mai 2006. Muzica filmului a fost compusă de Hans Zimmer, a cărui muncă a rezultat în nominalizarea la Premiile Golden Globe 2007 pentru cel mai bun disc original. Piesele incluse pe disc sunt: Albumul a primit multe critici pozitive.
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
de pe petrolierul "Akebono Maru" au fost ucise. După obținerea unei victorii clare și după ce o urmărire în apropiere de Insula Wake devenea periculoasă, americanii s-au retras. Istoricul Samuel E. Morison a scris în 1949 că Spruance a fost ținta criticilor pentru că nu a urmărit flota japoneză care se retrăgea și i-a permis astfel să scape. Clay Blair a arătat în 1975 că, dacă Spruance s-ar fi grăbit, nu ar fi putut să lanseseze un atac cu avioanele în
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
Flyn, în vârstă de 2 ani. Miranda Kerr și Orlando Bloom au fost considerați ca fiind unul dintre cele mai stabile cupluri de la Hollywood. Primul rol important a lui Orlando Bloom a fost în filmul ""Wilde"" (1997), film apreciat de critici, și care i-a adus multe oferte de roluri, pe care el le-a refuzat însă, pentru a face teatru. După "Wilde", Orli a urmat ""Școala de Muzică și Teatru Guidhall"" pentru trei ani. În teatru, Orlando a apărut în
Orlando Bloom () [Corola-website/Science/302723_a_304052]
-
realizator de televiziune și comentator pe subiecte politice. Între 1975 și 1979 a urmat cursurile Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Din 1976 devine redactor la revista Echinox, iar din 1978 ocupă postul de secretar de redacție, publicând poezii și critică literară, alături de nume sonore precum Marian Papahagi, Ion Vartic, Ion Pop, Mircea Zaciu. După terminarea facultății, în 1979, își adună poeziile în volumul "Lecția de anatomie", apărut la Editura Dacia din Cluj și distins un an mai târziu cu Premiul
Emil Hurezeanu () [Corola-website/Science/302749_a_304078]
-
folosite ca pereți. În puține cazuri s-au identificat resturi ai unor pereți realizați din împletituri de nuiele. Acoperișul se sprijinea de marginea gropii și de stâlpi interiori. Utilizarea acestor gropi ca locuințe este disputată în literatura de specialitate, însă critica nu poate fi generalizată. În așezarea de la Gura Baciului în România în cadrul unei asemenea locuințe au fost descoperite fragmente de vatră in situ. Locuințele semiadâncite (semibordeie) sunt construcții de forme diferite, ovale sau rectangulare, compuse dintr-o groapă ai cărei
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
dat seama de multiplicitatea religiilor, punându-și întrebarea de ce ar merita zeii grecilor mai degrabă titlul de "zei adevărați" decât cei ai celorlalte culturi. O întrebarea la care nu există răspuns, pentru că fiecare crede că dumenzeii lui sunt cei adevărați. Critica lui Xenofan pune în evidență limitele credinței și a credincioșilor. El spunea că credincioșilor le scapă adevărul în mod radical: "N-a existat și nici nu va exista un om care să aibă o cunoștință sigură despre zei." Dacă este
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
epice), mituri și basme citite de Tolkien, inclusiv "Beowulf", poem epic anglo-saxon la care Tolkien a lucrat toată viața lui. În poveste apar teme ale dezvoltării personale și diferite forme de eroism. Împreună cu conflictul, aceste teme i-au determinat pe critici să considere experiențele lui Tolkien și ale altor participanți la Primul Război Mondial ca fiind folosite la șlefuirea poveștii. Cunoștințele autorului de literatură anglo-saxonă și interesul său pentru basme au influențat și ele cartea. Datorită succesului financiar și a recenziilor
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
apar o serie de texte greu de găsit, cum ar fi varianta din 1923 a poemului lui Tolkien „Iumonna Gold Galdre Bewunden”. Micheal D. C. Drout și Hilary Wynn consideră că opera furnizează o fundație solidă pentru munca viitoare a criticilor. Ediție ilustrată de Alan Lee a apărut în 1997, cu ocazia celei de-a șaizecea aniversare a publicării romanului "Hobbitul" în Marea Britanie. Lucrarea cuprinde 26 de ilustrații color și 38 de ilustrații alb-negru, toate realizate de Lee. În "The History
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
dintre cele mai bune cărți pentru copii publicate vreodată. La Second Annual Children’s Festival din 1938 a primit un premiu de la "New York Herald Tribune" pentru cea mai bună ficțiune pentru copii a anului (1938). Cu toate acestea, există și critici negative. "Bookshelf Junior" spune că peripețiile cu care se confruntă Bilbo dau într-un fel impresia de eșecuri într-un mod deliberat și nu a evoluțiilor naturale. În articolul său cu privire la revizuirile diferite ale "Hobbitului" (1981), Constance B. Hieatt apără
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
spune că peripețiile cu care se confruntă Bilbo dau într-un fel impresia de eșecuri într-un mod deliberat și nu a evoluțiilor naturale. În articolul său cu privire la revizuirile diferite ale "Hobbitului" (1981), Constance B. Hieatt apără romanul împotriva unor critici menționând că multe critici au fost greșite pentru că ele nu au fost capabile să diferențieze diferitele revizuiri. "Hobbitul" a fost nominalizată la medalia Carnegie, iar mai recent, cartea a fost recunoscută ca „Cel mai important roman al secolului XX (pentru
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
care se confruntă Bilbo dau într-un fel impresia de eșecuri într-un mod deliberat și nu a evoluțiilor naturale. În articolul său cu privire la revizuirile diferite ale "Hobbitului" (1981), Constance B. Hieatt apără romanul împotriva unor critici menționând că multe critici au fost greșite pentru că ele nu au fost capabile să diferențieze diferitele revizuiri. "Hobbitul" a fost nominalizată la medalia Carnegie, iar mai recent, cartea a fost recunoscută ca „Cel mai important roman al secolului XX (pentru cititorii vârstnici)” în sondajul
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
ca „Cel mai important roman al secolului XX (pentru cititorii vârstnici)” în sondajul efectuat pentru Children's Books of the Century ("Cartea de copii a secolului") de către "Books for Keeps". Publicarea continuării "Stăpânul inelelor" a modificat modul în care mulți critici au primit cartea. În loc să abordeze "Hobbitul" ca o carte de copii de sine stătătoare, critici cum sunt Randell Helms au studiat ideea "Hobbitului" ca „preludiu”, considerând povestea o încercare mai puțin reușită pentru opera care a urmat. Acest punct de
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor” privind resurecția baladei». Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, aflat la sfârșitul vieții, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
1941 la Ciclova Montană, județul Caraș-Severin. Are numeroase expoziții și lucrări de artă în muzee și colecții private din România, Marea Britanie, Franța, Germania, Suedia, Statele Unite etc. Deși pare influențat de diferiți pictori abstracți din secolul XX, Oravitzan este considerat de critica de specialitate a-și avea rădăcinile în arta religioasă a Răsăritului creștin-ortodox. s-a născut la 4 octombrie 1941, în localitatea Ciclova-Montană, județul Caraș-Severin. Tatăl, Iosif Crețu (1908-1976), a fost învățător. Mama, Ecaterina Crețu, născută Iliescu (1911-1981), a fost de
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
în lemn de mari dimensiuni de la reședința din Mănăstirea Nicula a Mitropolitului Bartolomeu al Clujului. Un an mai târziu a finalizat iconostasul bisericii ortodoxe „Schimbarea la Față” din Cluj. De-a lungul anilor, asupra operei lui Silviu Oravitzan s-au pronunțat numeroși critici de artă, scriitori, artiști plastici: „Să nu uităm că noi suntem după câteva secole de alienare și de sminteală. Or, pictura, în raport cu sminteala aceasta, are, pentru că noi trebuie să acceptăm că tot ce facem nu facem în absolut, ci în
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]